3,592 matches
-
dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3. cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mîntuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4. în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfînt împărțite după voia Sa! 5. În adevăr, nu unor îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
mulți fii la slavă, să desăvîrșească prin suferință pe Căpetenia mîntuirii lor. 11. Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească "frați", 12. cînd zice: Voi vesti Numele Tău fraților Mei, Îți voi cînta lauda în mijlocul adunării." 13. Și iarăși: Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: "Iată-Mă, Eu și copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!" 14. Astfel dar, deoarece copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
însăși. 4. Orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5. Cît despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu" ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care aveau să fie vestite mai tîrziu. 6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm pînă la sfîrșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7. De aceea, cum zice Duhul Sfînt: "Astăzi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui." 5. Și aici este zis iarăși: Nu vor intra în odihna Mea!" 6. Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, și pentru că aceia cărora li s-a vestit întîi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7. El hotărăște din nou o zi: "Astăzi", zicînd, în David, după atîta vreme, cum s-a spus mai sus: "Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
las, cu nici un chip nu te voi părăsi." 6. Așa că putem zice plini de încredere: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?" 7. Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu, uitați-vă cu băgare de seamă la sfîrșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința! 8. Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! 9. Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
a mai dat pe la brutar, ca să-și plătească datoria, nici până în ziua de azi. Pungașii aveau acum tot ce le trebuia pentru a-și pregăti un prânz bun: pește, untdelemn și jimble. Luară deci bunătățile și le duseră unui hangiu vestit pentru vinul bun care-i zăcea de ani în pivnițe: ― Uite, jupân Cutare, îi spuseră ei, am fost prin piață și am cumpărat toate câte le vezi pentru o masă, pe care te rugăm să ne-o pregătești dumneata, până
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
împreună cu nevestele lor! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-o zi, în clasa a VI-a modernă, s-a întîmplat una boacănă de tot, însă nu din pricina Chiorului. Era iarnă, dar nu ninsese până atunci. Cerul, însă, și frigul nu prea puternic, plăcut chiar, ne vesteau primii fulgi pe care-i așteptam cu nerăbdare să cadă din clipă-n clipă... Băieții veniseră de câteva zile cu paltoane, cu toată sportivitatea pe care o afișau în stil de mușchetari la fiecare ocazie. Dar, vremea, mai capricioasă decât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
minte cu o drăcească îndărătnicie de muște bîzîitoare: "Primăvara a sosit Câmpul tot a înverzit, Plin de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe poarta cetății, pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În jur. Trâmbițele de pe metereze vestiră sosirea unei solii străine. Un ordin venit de la spătarul Albu puse În mișcare un grup de o mie de călăreți care așteptau În fața zidurilor și care porniră În grabă spre sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vină În fața mea! Pârcălabul Vlaicu să scoată din Încleștare trupele de răzeși, printr-o șarjă pe malul apei! Pârcălabul Șendre, din flancul drept, să intre În atac de linie de-a lungul Racovățului! Din pădurile rămase sub cețuri izbucniră trâmbițe vestind atacul. Tobele bătură semnalul de atac. Clinchete de arme se răspândiră pe firul văii. Urdia Își schimbă rapid tactica. O forță masivă de gemlii, spahii și ieniceri formară un vârf de atac spre dreapta, de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii din Încleștarea cu Apărătorii. „Deci asta era... Își spuse Alexandru. Victoria psihologică prin atac asupra comandantului dușman. Exact reversul acțiunii Cuceritorilor... extraordinar... ” - He! Alessandro! se auzi vocea lui Gianluca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor din afară, Moldova biruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de scrâșnetele zăpezii și abia apoi de tropote. Înaintarea lor era sigură și rapidă. Nu se așteptau la vreo rezistență, căci nu Întâmpinaseră nici una vreme de ani Întregi. Atacaseră și fugiseră. În acest fel rezistaseră fără a fi prinși. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cuvintele, nici momentul. Că totul era mult mai complicat decât putuse ea exprima. Că simțea o spaimă adâncă, inexplicabilă. Că Îl visase Întins În zăpadă, Într-o baltă de sânge. Și că, oricum ar fi luat acest vis, el nu vestea nimic bun. Se Întoarse spre Cosmin, ca să-și ceară iertare pentru tot ce spusese. Dar Cosmin adormise. Se Întinsese În pat, Îmbrăcat de luptă, și adormise instantaneu. Erina Îngenunchie lângă marginea patului, Îi luă mâna și și-o lipi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămânea cald. Un vânt ușor porni din imensitatea galbenă. Amir ridică mâna În aer, ca și cum ar fi vrut să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul necunoscut fusese ajutat de vânt. Deșertul Gobi era vestit prin ucigătoarele furtuni de nisip care Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă, asemeni adierii care bătea chiar atunci, direcția vântului fusese de la est la vest. Nisipul le intrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și din cuprinsul Imperiului Otoman, al hanatului Crimeii, și al colaborării noastre cu celelalte forțe antiotomane din Asia și din Balcani. - Îți mulțumesc, căpitane. Am să țin seamă de toate acestea În cursul adunării. Care poate Începe. Unul din străjeri vesti apropierea a doi călăreți, pe drumul Vasluiului. - Mai așteptăm pe cineva? Întrebă Ștefan, mirat. - Nu, măria ta. Toți cei chemați au ajuns aici În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și apoi convoacă adunarea Sfatului de taină. Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În mână, Amir continua să avanseze. Iar Alexandru Înțelese că Înaintarea era de neoprit, fiindcă puterea lui de luptă era uluitoare și fiindcă sufletul turcilor Începea să Îngenuncheze la vederea steagului Profetului capturat de un luptător al cărui nume era vestit În Întreaga oștire a lui Mahomed. - Amir Baian... se auzea, din ce În ce mai deslușit, În rândurile ienicerilor. Amir Baian luptă de partea Apărătorilor... Suntem pierduți... - Înălțimea voastră, Îl auzi generalul Mihaloglu pe aghiotantul său, Iusuf pașa. Pe stânga și pe centru atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de a trece la comunicarea firească Între doi comandanți de oști. Angelo se apropie și strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană și să Îi dea de veste imediat ce se trezea. Ionuț rămăsese singurul slujitor din casa bătrânească de la Albești. Unchiul său, Onofrei, se stinsese În iarna În care căpitanul dispăruse fără urmă și se vestea că ar fi fost ucis. Unii spuneau că Onofrei se stinsese de bătrânețe, căci abia Îl mai duceau picioarele prin Împrejurimile casei. Alții spuneau că se stinsese de inimă rea, când aflase nenorocirea. Sătenii Îl Îndrăgiseră pe vajnicul moșneag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
regele se făcuse de râs cu această idee. Rămânea adevărul amar că nici un sprijin nu va veni din partea Poloniei, În ciuda tratatelor Încheiate În ultimii ani. Dogele Vendramin relua fragmente din scrisoarea trimisă de Papă tuturor conducătorilor lumii europene, prin care vestea că Ștefan este Marele Atlet al creștinătății, apărător al valorilor Europei și erou al luptei antiotomane. Pe baza acestei „Laudatio” nu se profila, Însă, nici un ajutor militar concret. Cât despre sprijinul financiar promis de Sfântul Scaun, acesta fusese trimis, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care coboară ușor spre un loc unde cursul Trotușului se apropie de cel al Bârladului. Și că din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile vestind atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați de două sute douăzeci de mii de dușmani. - Să ne retragem, măria ta... spuse, alb la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cercuri În jurul lor. - Uzjun! spuse Anda, cu același glas calm și cu același chip fără expresie. Bătrânul mongol Îngenunchie În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați trupul. Vom aprinde focul cel mare și vom vesti Răsăritului moartea lui. Îl veți duce spre stepe, acolo unde trebuie să fie Îngropat. Spiritele munților Îl vor ocroti pe drum. Iar eu voi ajunge În satul lui și Îl voi plânge. Bătrânul aplecă fruntea. - Până diseară, Însă, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
întîiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în socoteală lucrul acesta! 17. Însă Domnul a stat lîngă mine, și m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, și s-o audă toate Neamurile. Și am fost izbăvit din gura leului. 18. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, și mă va mîntui, ca să intru în Împărăția Lui cerească. A Lui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
de mînia viitoare. $2 1. Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. 3. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]