2,162 matches
-
Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Micu-Klein l-a numit din Roma pe Petru Pavel Aron ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș. Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]
-
concursul pentru înființarea unei episcopii greco-catolice maghiare. Întâiul succes palpabil al acestor inițiative, a fost înființarea Vicariatului greco-catolic maghiar de Hajdu-Dorogh, în 1873. El a fost înființat în detrimentul episcopiei de Muncaciu, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii. Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului I. Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrețin, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
predicile lor, vor atenționa enoriașii despre mesajul dăunător și necreștin al filmului. Mitropolia Basarabiei este subordonată direct Patriarhiei Române. Filmul a avut premiera în Republica Moldova pe 18 mai în rusă și pe 19 mai în română. Totodată Monseniorul Benone Farcaș, vicar general al Episcopiei Catolice de Chișinău, a comunicat pentru agenția Basa-Press că romanul este bazat pe legende și fabule și în acest fel lovește în valoarea creștinismului: „Biserica Catolică și cea Ortodoxă din Republica Moldova nu vor fi în stare să
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
în 1702 contele Emerik Csaki), sub jurisdicția căreia se aflau și românii uniți, nu a mai funcționat. Emerik Csaki a devenit întâi episcop de Eger, apoi de Kalocsa, iar apoi și cardinal. În această calitate a izbutit să trimită ca vicar la Oradea pe Mihail Kebell, care a încercat să-i readucă sub autoritatea scaunului său și pe românii ortodocși. Până la 1729, la moartea sa, nu a obținut rezultate semnificative. Între timp, pentru că nu li se permitea să aibă propriul episcop
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
un sprijin pentru ocuparea teritoriilor sârbești din Imperiul Otoman. Această politică se va schimba după ce, în urma luptelor din 1804-1813 și 1815-1817 sârbii își câștigă independența. Cel care a lucrat în mod special pentru unirea cu Roma între 1733-1738 a fost vicarul Forgach Pal. Acesta urmărea obținerea scaunului episcopal și spera că își va atinge scopul prin trecerea românilor la grecocatolicism. Pentru aceasta a folosit felurite metode, de la cele de misiune și propagandă obișnuită până la arestări, amenzi etc. Protopopii și preoții din
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
fost continuată și de noul "protopop suprem" Meletie Kovacs, instalat în 1746, devenit apoi și episcop, din 1748, ca sufragan a lui Forgach Pal, devenit și acesta episcop în același an. Abia în 1777, după mai multe eforturi ale noului vicar de Oradea, Moise Dragoș, se oține organizarea Episcopiei românești unite a Oradei, aflată sub directul patronaj al împăraților de la Viena. În același timp ea a fost subordonată Arhipeiscopiei Romano-Catolice de Esztergom. Unul dintre cei mai remarcabili episcopi ai acestei episcopii
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
și cerând acordarea principalei cereri, egala îndreptățire cu celelalte naționalități. Această hotărîre a sinodului de la Sibiu a fost susținută de episcopul ortodox și la Viena, și în celelalte împrejurări. După moartea episcopului Ioan Bob (2 octombrie 1830) a fost ales vicar capitular (administrator interimar la conducerea BRU) canonicul Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătății acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
celelalte împrejurări. După moartea episcopului Ioan Bob (2 octombrie 1830) a fost ales vicar capitular (administrator interimar la conducerea BRU) canonicul Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătății acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a fost ales preotul celib Ioan Lemeni, fost protopop unit al Clujului. Sinodul electoral bisericesc întrunit la 15 mai 1832 l-a desemnat drept candidat cu cele mai multe voturi
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
înșiși românii uniți, întrucât vacanța prelungită putea avea drept consecință treceri la Biserica Ortodoxă. Așa fiind, imediat după suspendarea episcopului Lemeni de către generalul Puchner, vechii contestatari ai lui Lemeni au susținut numirea candidatului lor pe locul rămas vacant, respectiv a vicarului foraneu al Șimleului, Alexandru Șterca-Șuluțiu. Datele recensământului din anul 1930 arată că românii din interiorul arcului carpatic aparțineau celor două confesiuni (ortodoxe și greco-catolice) în proporții aproximativ egale, cu o majoritate ortodoxă. Astfel, în Transilvania se găsea o majoritate românească
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Ti fiind cel mai abundent (73,8%). Proprietățile titanului sunt similare chimic și fizic cu cele ale zirconiului. Titanul a fost descoperit fiind inclus într-un mineral din Cornwall, Anglia, în 1791 de geologul amator și pastorul William Gregor, atunci vicar al parohiei din Creed. El a recunoscut prezența unui nou element în ilmenit când a găsit nisip negru pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
Mașini și Utilaj Minier Baia Mare (I.M.M.U.M), în cadrul compartimentul CTC, laboratorul de încercări mecanice, până în anul 1990, an în care se transferă la Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică din Baia Mare, Episcopie reînființată în acel an; aici funcționează ca vicar general. În perioada 1960-1965, a urmat studiile teologice în strict secret, în clandestinitate; după amnestia generală din 1964, când unii episcopi și preoți profesori de teologie au ieșit din închisoare, a fost verificat asupra cunoștințelor teologice de profesori de specialitate
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
în fața Casei de Cultură Municipale; la acel eveniment au participat foarte mulți preoți din generația veche și cei din clandestinitate, printre care era și cel ce astăzi conduce Episcopia Lugojului ca Episcop. După evenimentele din iarna anului 1989, este numit vicar general al Eparhiei Maramureșului. La 20 iulie 1994, prin decretul nr. 103 al Congregației pentru Bisericile Răsăritene, a fost numit episcop coadjutor al episcopului Ioan Ploscaru, Episcopul Eparhiei Lugojului. Consacrarea a avut loc la Blaj, la 8 septembrie 1994, prin
Alexandru Mesian () [Corola-website/Science/303270_a_304599]
-
de la Ierusalim, dar originari din ținuturile moldave, au întemeiat ajutați de populația creștină localnică, în jurul anilor 1330, așezarea monahală cu numele "Mănăstirea călugarilor de la Sf. Sava”. Despre acest așezământ, Episcopul Narcis Crețulescu, egumenul lavrei între anii 1877-1880, ajuns ulterior episcop vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, scria într-un raport înaintat Mitropolitului Iosif Naniescu, la 19 septembrie 1877: Documentele istorice păstrate în Muzeul parohial Episcop Narcis Crețulescu, aflat în curs de amenajare în Turnul Clopotniță, precum și cercetările arheologice din ultimele decenii
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui Teoctist Arăpașu, apropiatului său. În anul 1948 Justinian Marina avea să fie instalat în scaunul de patriarh al României. În perioada 1948-1950 arhimandritul Teoctist Arăpașu a deținut funcția de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. La scurt timp după aceasta, la 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpașu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Patriarhului Justinian, în rangul de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de "Botoșăneanul". A
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
titlul de "Botoșăneanul". A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, de către patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei și episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos. În anii 1950-1954 episcopul vicar patriarhal Teoctist a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București și a condus diferite sectoare din cadrul administrației patriarhale. În perioada 1954-1962 a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. În această calitate i-a vizitat periodic pe episcopii
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
octombrie 1919, face profesiunea religioasă la Hălăucești, devenind călugăr franciscan. După război, își continuă studiile la Facultatea de Teologie din Roma. A fost hirotonit preot romano-catolic franciscan la data de 22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
la Facultatea de Teologie din Roma. A fost hirotonit preot romano-catolic franciscan la data de 22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând aici până în anul 1949, când a fost arestat. Pr. Ioan Duma a editat revista "Curierul Parohiei Romano-Catolice Galați" și a construit monumentul închinat Sfântului Anton de
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Ecimiadzin, Vazken I, Catolicosul tuturor armenilor, l-a ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). În paralel, și-a susținut teza de doctorat cu tema: "“Rolul Bisericii Armene din Diaspora”". În anul 1957, după demisia Episcopului Eznig Aznavorian, este numit ca Vicar Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan și din republicile aflate dincolo de Marea Caspică. În toamna anului 1958 este ales ca Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan, activând în această poziție până în anul 1960. În ciuda vârstei sale fragede, prima sa experiență
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din București. Slujba de înmormântare a sa a fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici ai Republicii Armenia: Hamlet Gasparian (ambasador în România) și Serghei Manasarian (ambasador în Bulgaria), reprezentanți ai conducerii Uniunii Armenilor din
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
Republicii Armenia: Hamlet Gasparian (ambasador în România) și Serghei Manasarian (ambasador în Bulgaria), reprezentanți ai conducerii Uniunii Armenilor din România (printre care senatorul Varujan Vosganian și deputatul Varujan Pambuccian), precum și reprezentanți ai altor culte din România: PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar patriarhal, ca delegat al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române și IPS Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit romano-catolic de București și Președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România. A fost înmormântat cu onoruri militare în capela cimitirului armenesc din București lângă mormântul arhiepiscopului Husik
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
treptat, limitate de austrieci, iar pămînturile cumpărate de ei au fost declarate „proprietăți regale“. Armenii așezați de-a lungul vremii în Transilvania au fost catolicizați, acțiune inițiată în 1684 de clericul armean catolic Oxendius Vărzărescu, originar din Botoșani și numit vicar episcopal în principat. Extinderea dominației austriece asupra Transilvaniei se făcea și prin propaganda catolică, pentru ca monarhia să se consolideze cu ajutorul bisericii împotriva elementelor reformate și a populației române greco-ortodoxe. Convertirea la catolicism a armenilor transilvăneni nu era agreată de principele
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
doctorat a avut titlul „Apocaliptica sinoptică”. Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic „Szent József” din Oradea. În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea și numit vicar episcopal. A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare și Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick O'Hara de Savannah, Georgia, (SUA), regent al Nunțiaturii
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
Între ierarhii consacratori s-au numărat și episcopul Nathaniel Popp de Detroit, arhiepiscopul emerit Adrian Hrițcu al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, episcopul Gurie de Korsuna, episcop-vicar al Patriarhiei Moscovei; episcopii Pavel de Tracia și Mihail de Claudiopolis, episcopi vicari ai arhiepiscopului Serghie; episcopul Luca, al sârbilor din Franța; Andrei Andreicuț, pe atunci episcop de Alba Iulia; Iustinian Chira, episcop de Maramureș; Teodosie Petrescu și Teofan Savu, pe atunci episcopi vicari patriarhali. La ceremonia hirotonirii și instalării arhiepiscopului Iosif au
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]