4,373 matches
-
ei. (Tonul devenise amenințător.) Căci un artist trebuie silit să devină vierme de mătase dacă nu vrea. El trebuie constrâns să fie modest cu viața lui ca să fie grandios în opera lui. Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri”. Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lucru viermii de mătase și să-i admiri”. Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
meu, iar în această revoltă nu mă puteam bizui decât pe imaginația mea înfierbântată: deci, n-aveam cum să trăiesc în linie dreaptă; îmi lipseau și forța care e necesară pentru asta și resemnarea care te ajută să fii un vierme autentic, împăcat cu toate Dar cum să explici cuiva că nu dorești să fii izbăvit? Pentru mine exista o singură cale, să fiu cât mai bolnav. Drum înapoi nu mai era. Laura mă trăgea îndărăt fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și Mopsul o țineau de picioare, trăgând de ele ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicându-i: «Hai, ține-o tu de picioare, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice că nu mai puteam pleca fără învoire în cătun. Trebuia să cioplesc pietre funerare și atât, să devin un veritabil vierme de mătase. M-am întors la azil și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întâi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tine de frică, asta produce impresie, înduioșează. — Ești cinic, șopti pierdut Dinu. — Eu cinic? — Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. — Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. Tot ce mai pot face pentru tine, am continuat, e să-ți cioplesc o piatră funerară frumoasă. Atât. Dacă voi fi lăsat. Dinu mă privea fără să zică nimic. Buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dorit. Am înmărmurit. Murea ca un căpitan de corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. — Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. — Să fug? a exclamat. Să mă salvez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rudely strumpeted, oh gilded honor shamefully misplac’d! - pe când el te pipăia cu mâinile-i lacome, iar tu Îl numeai Simone și-i sărutai cicatricea din stânga... În Turn, În Turn, râdea Verulam. Și de atunci eu zac aici, În tovărășia viermelui acestuia omenesc care-și zice Soapes, iar temnicerii mă cunosc numai ca Jim Cânepă. Am studiat pe ruptelea, și cu zel arzător, filosofie, jurisprudență și medicină, până și teologie. Și iată-mă aici, biet nebun, și știu tot atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În acest timp mă gândeam la lucrul acela viu care palpita În vintrele Liei. M-a străbătut un gând rece ca gheața: dacă acel Ceva ar muri, mi-am spus eu, vreau să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea să-l simt că e viu... Mi-am alungat gândul acela, pentru că Salon tocmai vorbea trăgând spre sine o creatură stranie cocoțată pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
conduce către o bancă de lemn din grădină. O privește În timp ce se dezbracă hainele, apoi face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape invizibilă În aburii aromați. Îi Întinde un pahar rece; el Îl apucă, Îl ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mi-ar arăta mie că sunt ăla. Am găsit o legitimație de bibliotecă. Dacă vede că datorez două cărți poștale și patru timbre, dacă vede că e expirată? Ce făcuse Cherecheș? Am tras cu ochiul peste notițe: omor... bulău... omor. Vierme, jigodie. Tocmai el mă ia la rost... „Ce vrei ’mneata? Să scrii cu monștri fiindcă se vinde. Ai succes, ești celebru. Ești prea tânăr. De ce o faci, dacă nu pentru succes?“ Mormăiam că am mai scris cărți și că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist („provincie sănătoasă/metropolă coruptă, loc al pierzaniei”): „Fotografie prăfuită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și conține propoziții paradoxale de genul: „Urmuz e sufletul, e veșnicia, pe cînd Ionathan X. Uranus, adoptînd părerea dumitale, nu e decît o părticică din trupul acestuia (...) adică partea aceea care a intrat în pămînt spre descompunere și pentru hrana viermilor, care nu sînt altceva decît niște paraziți”). Proza majorității autorilor români de avangardă din acei ani - F. Brunea, I. Călugăru, I. Vinea, Jacques G. Costin, Filip Corsa, Sașa Pană, Geo Bogza, Gr. Cugler - se resimte, în doze variabile, de pe urma „efectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vrut s-o piște zdravăn, dar știa că dacă încerca să facă una ca asta, ea îl va pișca de două sau trei ori mai tare. Așa se explică de ce, în acea duminică dimineață, Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două țigări una după alta. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că se poate ajunge în Franța și cu cincizeci de mii de yeni, și anume la clasa a patra, în cală. Aici nu se acordă servicii pasagerilor. Ei se servesc singuri. Paturile de campanie, care seamănă cu niște tăvi cu viermi de mătase, sunt rânduite în spațiile libere din cală, care nu se folosesc pentru bagaje. Aici călătoresc, de obicei, hamali și muncitori chinezi care se urcă pe vas la Singapore sau Hong-Kong și pornesc în căutare de lucru prin alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
luntrele toate spre-apus un val aherontic le-a dus! [1937] * IN PREAJMA STRĂMOȘILOR Pe lespezi dacă te-apleci auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermi cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. [1937] * CORBUL Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei un corb.Îl vezi, fetița mea, Ana? În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea, țâșnea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sângelui spus întoarce-ți sufletul către perete și lacrima către apus. ÎN PREAJMA STRĂMOȘILOR Pe lespezi dacă te apleci auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermii, cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. CÎNELE DIN POMPEI Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul... Toți sunt inocenți, firește! Unicul vinovat sunt eu. Orice vierme se poate arăta demn și curajos, acum, hulindu-mă și compătimindu-mă, zicînd: Bietul Galilei s-a temut... ― Ziceai că ești liniștit azi, cu sufletul spălat de înverșunări. ― Sunt liniștit. Dar nu ți se pare că o societate care trăiește
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde capriciosul fir de apă al dușului. Mama locuia În trupul ei fericită ca un vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se Întrebă cu cine erau rude și cum Își făcuseră rost de permisul de intrare, și ieși grăbit afară. Rămase sub dușul rece până când Începu să tremure. Apoi se Îmbrăcă din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și uciși condamnații. Îi era frică lui Stroe și milă lui Zogru, iar frica lui Stroe l-a făcut pe Zogru să se gândească la moarte. Mai ales la moartea oamenilor, care rămâneau țintuiți și-ncepeau să se umple de viermi. Ar fi vrut din tot sufletul ca el să nu aibă parte de altfel de moarte, să fie ceva ca perioadele lui de somn, în tot cazul, să nu fie conștient de ce se întâmplă după aceea. Trecuse un ceas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din nou acel păr și degetele mele ardeau să mai atingă acele haine care se unduiau ca petalele în apa curgătoare. Inna mi-a spus că hainele lui Wenrero erau făcute din mătase, un fel de material făcut de niște viermi în războaiele lor minuscule de țesut. Mi-am ridicat sprâncenele - într-o încercare de a copia expresia cea mai disprețuitoare a mamei mele - ca să se vadă că eram prea mare pentru asemenea povești de adormit copiii. Inna a râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]