9,837 matches
-
se leagă de antigen și un fragment Fc, prin care se leagă de receptori celulari sau complement. Anticorpii îndeplinesc mai multe roluri: Favorizarea fagocitozei prin imobilizarea unor microbi, opsonizare sau stimularea digestiei enzimatice a fagocitelor Neutralizarea toxinelor microbiene Neutralizarea particulelor virale libere circulante Distrugerea celulelor infectate Blocarea atașării microbilor pe receptori Inițierea inflamației prin interacționarea cu antigenele și complementul. Anticorpii secretați pot fi monomeri (IgG, IgE, IgD), dimeri (IgA) sau pentameri (IgM). Imunograma serică este utilă pentru determinarea cantitativă și procentuală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
osmotică. LTc intervin și în apoptoza celulară („moartea programată”), prin intermediul endonucleazelor, care fragmentează ADN-ul. Activarea policlonală a limfocitelor T poate fi determinată de legarea nespecifică a limfocitelor T de superantigene, o clasă de antigene puternice de natură bacteriană sau virală. Consecința activării policlonale a limfocitelor T este eliberarea masivă de citokine, care declanșează manifestări sistemice severe, așa cum se întâmplă în sindromul șocului toxic stafilococic sau streptococic. 3 PRINCIPII DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE Obiective specifice cursului: Să descrie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
evidențiat de creșterea vitezei de sedimentare a sângelui (VSH), proteinei C reactive și a fibrinogenului; sindroamele biochimice (metabolice, hepatice, renale). Hemoleucograma poate orienta asupra tipului de infecție, fără a preciza etiologia. În general, infecțiile bacteriene determină leucocitoză cu polinucleoză, infecțiile virale determină leucopenie cu limfocitoză, iar infecțiile parazitare se manifestă cu eozinofilie. Există și excepții, precum mononucleoza infecțioasă, caracterizată de leucocitoză, deși este o boală virală, sau septicemia severă cu bacili gram negativi, însoțită de leucopenie, deși este o boală bacteriană
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de infecție, fără a preciza etiologia. În general, infecțiile bacteriene determină leucocitoză cu polinucleoză, infecțiile virale determină leucopenie cu limfocitoză, iar infecțiile parazitare se manifestă cu eozinofilie. Există și excepții, precum mononucleoza infecțioasă, caracterizată de leucocitoză, deși este o boală virală, sau septicemia severă cu bacili gram negativi, însoțită de leucopenie, deși este o boală bacteriană. Sindromul inflamator biologic este evident în majoritatea bolilor bacteriene, dar nu este caracteristic bolilor virale. Sindroamele biochimice pot indica diferite localizări ale infecției în organism
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
precum mononucleoza infecțioasă, caracterizată de leucocitoză, deși este o boală virală, sau septicemia severă cu bacili gram negativi, însoțită de leucopenie, deși este o boală bacteriană. Sindromul inflamator biologic este evident în majoritatea bolilor bacteriene, dar nu este caracteristic bolilor virale. Sindroamele biochimice pot indica diferite localizări ale infecției în organism sau decompensări ale unor afecțiuni preexistente. În plus, aprecierea eficienței tratamentelor aplicate, a evoluției și prognosticului bolii, necesită monitorizarea parametrilor biochimici: glicemie, uree, creatinină, bilirubină, fosfataza alcalină, enzime (ALAT, ASAT
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
genitale, produse bioptice). Cele mai semnificative metode de diagnostic microbiologic direct sunt: Examenul microscopic al preparatelor native sau colorate; Izolarea și identificarea bacteriilor și fungilor din culturi, după condițiile de cultură, proprietățile enzimatice și biochimice; Vizualizarea efectului citopatic din culturile virale pe medii celulare, confirmat de testul cu anticorpi specifici; Evidențierea unor antigene microbiene prin imunofluorescență directă (B. pertusis, Chlamidia, virusul gripal); Evidențierea antigenelor solubile din lichide biologice; Evidențierea genomului microbian prin tehnici de biologie moleculara: hibridizarea genică, amplificarea genică (PCR
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pentru companiile farmaceutice. Deși până în prezent au fost experimentate numeroase molecule antivirale, doar puține au reușit să parcurgă toate etapele experimentale și să fie folosite în practică. Virusurile se replică intracelular, utilizând enzimele și organitele celulelor gazdă pentru sinteza particulelor virale. De aceea, aprobarea moleculelor antiviralelor este condiționată de asigurarea unui nivel ridicat de specificitate, care să se situeze sub pragul de toxicitate pentru celula gazdă. Informațiile asupra farmacokineticii antiviralelor sunt limitate deocamdată, metodele de măsurare a concentrațiilor intracelulare de medicamente
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
costuri ridicate. Totuși, genotiparea și fenotiparea sunt teste utilizate din ce in ce mai mult în scopul terapiei anumitor infecții, de exemplu a infecțiilor cu HIV, VHB, VHC. În prezent, tehnicile pentru măsurarea nivelului viremic din sânge sunt permanent perfecționate, permițând detectarea unor nivele virale din ce în ce mai mici, pe baza cărora pot fi evaluate rezultatele unor tratamente antivirale. Exceptând terapia HIV, care va fi prezentată într-un capitol separat, indicațiile, modul de administrare și reacțiile secundare pentru principalele antivirale aprobate pentru practica medicală sunt sintetizate. După
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
anumită categorie de virusuri sau spectru larg asupra mai multor categorii de virusuri. Zanamivirul și Oseltamivirul acționează prin inhibarea neuraminidazei virusului gripal. Formivirsenul este primul oligonucleotid antisens aprobat pentru uz uman, activ asupra CMV. Mecanismul de inhibare al ADN polimerazei virale poate fi realizat de Aciclovir, Valaciclovir, Ganciclovir și Foscarnet, active asupra VHS, VVZ și CMV. Spre deosebire de Aciclovir, Valganciclovir și Ganciclovir, care necesită activare prealabilă prin fosforilare, Foscarnetul este prin structură o moleculă fosfatată, cu avantajul de a fi activă chiar
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Lassa, virusurile hemoragice, virusul Hantaan, virusul encefalitei Nipah, VHC. Interferonii sunt citokine cu activitate antivirală, imunomodulatoare și antiproliferativă. Administrarea nazală are efect profilactic asupra infecțiilor cu rhinovirusuri. Injectarea intralezională este eficientă pentru tratamentul condilomatozei genitale. Administrarea subcutanată în hepatitele cronice virale B și C constituie ca mai frecventă indicație a interferonilor. Moleculele clasice de interferoni sunt administrate zilnic sau de mai multe ori săptămânal. Formele pegylate au farmacokinetică ameliorată, fiind preferate în practică datorită administrării la intervale de timp mai mari
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
lega de antibiotic. Factorii favorizanți ai rezistenței la antibiotice sunt: selecția genelor de rezistență la antibiotice creșterea populației cu imunodepresie creșterea duratei de viață a persoanelor cu boli cronice lipsa testelor de diagnostic rapid și precis care să diferențieze infecțiile virale de cele bacteriene utilizarea extensivă a antibioticelor în zootehnie si agricultură. Consecința rezistenței microbiene este eșecul terapiei, dovedit de evoluția nefavorabilă și creșterea mortalității. Costurile terapiei se amplifică prin prelungirea spitalizării, necesitatea transferului în secții speciale de îngrijire, aplicarea unor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau interpretarea greșită a datelor de laborator: începerea antibioticul înaintea recoltării produselor patologice sau în lipsa examenelor bacteriologice și a antibiogramei interpretarea eronată a unor germeni saprofiți 3. Indicarea nejustificată a antibioticelor pentru: febre neinfecțioase (alergii, neoplasme, colagenoze) agenți insensibili (infecții virale) colecții, focare profunde, care necesită asanare chirurgicală 4. Alegerea greșită a antibioticului din punct de vedere al spectrului, biodisponibilității, toxicității, dozelor, modului de administrare, asocierilor inadecvate 5. Profilaxie abuzivă. Imunoterapia și imunoprofilaxia bolilor infecțioase Imunizarea poate fi dobândită pasiv, prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
febră + exantem + enantem Epidemiologice: contactul cu o infecție streptococică βHA toxigenă Bacteriologice: evidențierea streptococului βhemolitic grup A. Diagnostic diferențial Diagnosticul diferențial al scarlatinei se face cu alte bolile eruptive: rujeola, rubeola, rash-ul preeruptiv varicelic, mononucleoza infecțioasă, sindromul Kawasaki, alte erupții virale determinate de enterovirusuri sau adenovirusuri, eritemele stafilococice toxice, erupțiile medicamentoase sau eritemul solar. Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
hemaglutinare și fuziune de celulele țintă. Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazală și conjunctivală. Virusul se multiplică la nivelul epiteliului respirator și apoi diseminează prin intermediul limfocitelor și monocitelor din sânge (viremia primară) la nivelul sistemului reticulo-endotelial. Multiplicarea virală continuă la acest nivel, fiind urmată de viremia majoră secundară, după 5-7 zile de la expunere. Erupția în rujeolă este determinată prin mecanism imunalergic. Tablou clinic Incubația medie este de 10 zile (8-10 zile). Debutul este progresiv, în decurs de 3
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ser a anticorpilor antirujeolici de tip IgM prin metode imunoenzimatice sau creșterea titrului de anticorpi anti-rujeolici la interval de 10 14, măsurați prin reacții de neutralizare, RFC, ELISA sau hemaglutininoinhibare. Diagnosticul diferențial se face cu alte erupții infecțioase, bacteriene sau virale, exanteme alergice, boala serului, eritemul exudativ polimorf. Complicații Complicațiile sunt mai frecvente la copiii mici și pe teren imunodeprimat: Pneumonia cu celule gigante (Hecht) Keratita rujeolică punctată, care se poate complica cu ulcerații și cecitate Crupul rujeolic, care poate necesita
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
frecvente la copiii mici și pe teren imunodeprimat: Pneumonia cu celule gigante (Hecht) Keratita rujeolică punctată, care se poate complica cu ulcerații și cecitate Crupul rujeolic, care poate necesita intubație la copii Suprainfecțiile posteruptive bacteriene (bronhopneumonii, otite purulente, septicemii, tuberculoză), virale (herpesvirusuri, adenovirusuri) sau micotice Complicațiile digestive: gastroenterita, hepatita, enterocolita, adenita mezenterică Complicațiile neurologice o Encefalomielita acută apare la sfârșitul erupției, prin mecanism autoimun, datorită similitudini structurale între componentele virusul rujeolic si mielină o Panencefalita sclerozantă subacută (PESS) este o complicație
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
10-14 zile interval, prin metodele hemaglutino-inhibare, ELISA, latex aglutinare pasivă. În cazurile de diagnostic incert la gravide se poate evidenția antigenul rubeolic prin testul anticorpilor monoclonali din produsul de biopsie placentară. Diagnostic diferențial Rubeola postnatală trebuie diferențiată de alte erupții virale, scarlatina ușoară, parvoviroze (B19), lues, erupții medicamentoase. Malformațiile congenitale infecțioase, în afara rubeolei, iau în considerare următoarele etiologii: toxoplasmoza, citomegaloviroza, herpesul diseminat, listerioza, sifilisul. Tratament In formele comune de boală sunt suficiente măsurile igieno-dietetice obișnuite pentru bolile febrile și tratamentul simptomatic
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pe față, extins în 48 ore pe membre, predominant proximal, cu aspect de placarde confluente și contur neregulat (aspect de “ghirlande”). Erupția dispare în 10 zile și nu se însoțește de febră. Diagnosticul poate fi confirmat prin identificarea ADN-ului viral utilizând tehnica PCR cantitativă, sau serologic, prin evidențierea anticorpilor IgM anti parvovirus B19. Tratamentul este igieno dietetic și simptomatic. În cazul asocierii crizelor aplastice sunt necesare transfuzii. 4.7 Exantemul subit Denumit și roseola infantum sau boala a VI-a
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pe trunchi, care dispare după 12-24 ore. La vârste mai mari, infecția cu HHV-6 se poate manifesta cu sindrom mononucleozic, encefalita focală, pneumonie sau infecție generalizată. Datele de laborator nespecifice evidențiază leuco-neutropenie. Diagnosticul etiologic este confirmat de identificarea ADN uli viral prin PCR sau de teste serologice (imunofluorescență, ELISA). Tratamentul este igieno-dietetic și simptomatic. 4.8 Varicela și herpesul zoster Definiții Varicela și herpesul zoster sunt boli infecțioase și contagioase determinate de virusul varicelo-zosterian (VVZ). Varicela („vărsatul de vânt”) este manifestarea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
a fost recunoscută deja în urmă cu aproape 100 de ani, pe baza leziunilor histologice comune celor două entități clinice. Ulterior, aceste observații au fost confirmate prin metode virusologice de cultură și de tehnici moleculare de analiză a ADN-ului viral. Rezervorul VVZ este strict uman. Varicela Varicela este una dintre cele mai contagioase boli, cu o rată de atac de peste 90% la persoanele receptive. Incidența maximă a îmbolnăvirilor de varicelă se înregistrează iarna și la copii înaintea vârstei de 15
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
bazează pe criterii clinice, epidemiologice și de laborator: Clinic: caracterele erupției (suficiente de cele mai multe ori) Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Laborator (necesar în formele atipice): o Izolarea virusului în culturi celulare o Imunofluorescența directă a celulelor veziculare o Evidențierea genomului viral prin polymerase chain reaction (PCR) o Evidențierea anticorpilor anti VVZ prin tehnici ELISA, RFC. Diagnostic diferențial Diagnosticul varicelei necesită diferențierea de alte erupții virale (herpes simplex, enterovirus, boala Orf), rickettii variceliforme, infecții bacteriene (impetigo, septicemii stafilococice, meningococice), sindrom Stevens Johnson
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
atipice): o Izolarea virusului în culturi celulare o Imunofluorescența directă a celulelor veziculare o Evidențierea genomului viral prin polymerase chain reaction (PCR) o Evidențierea anticorpilor anti VVZ prin tehnici ELISA, RFC. Diagnostic diferențial Diagnosticul varicelei necesită diferențierea de alte erupții virale (herpes simplex, enterovirus, boala Orf), rickettii variceliforme, infecții bacteriene (impetigo, septicemii stafilococice, meningococice), sindrom Stevens Johnson, reacții medicamentoase, înțepături de insecte. Îngrijorarea pentru atacurile bioteroriste justifică diagnosticului diferențial cu variola, caracterizată de dimensiuni mai mari ale leziunilor cutanate. Herpesul zoster
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
scarlatină Febră + vezicule = varicelă, nenicule (!) Febră + adenopatie = rubeolă poate să fie...” 5 ANGINE INFECȚIOASE ACUTE Obiective specifice cursului: Să definească și să înțeleagă noțiunea de angină; Să cunoască principalele tipuri de angine; Să explice elementele diferențiale ale anginelor bacteriene și virale; Să identifice formele particulare de angină din mononucleoza infecțioasă și difterie, precum și criteriile clinice, paraclinice și epidemiologice pentru diagnosticul acestor boli; -Să cunoască atitudinea de urgență în cazul difteriei. Faringele este regiunea anatomică aflată la intersecția căilor digestive și aeriene
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se impune deoarece: au potențial transmisibil ridicat (angina streptococică, difterică, meningococică) pot evolua clinic sever (forme toxice, septice, toxico-septice) anginele streptococice (90% dintre anginele bacteriene) prezintă risc pentru dezvoltarea sindroamelor poststreptococice (nefrita, RAA, valvulopatii). Etiologia anginelor este dominată de infecțiile virale. În consecință, tratamentele antibiotice abuzive, administrate de rutină pentru orice angină, fără a avea dovada etiologiei bacteriene, conduc la apariția și răspândirea rezistenței la antibiotice. Clasificări Anginele pot fi clasificate după criterii etiologice, evolutive, anatomopatologice. a. Clasificarea etiologică Angine infecțioase
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
În consecință, tratamentele antibiotice abuzive, administrate de rutină pentru orice angină, fără a avea dovada etiologiei bacteriene, conduc la apariția și răspândirea rezistenței la antibiotice. Clasificări Anginele pot fi clasificate după criterii etiologice, evolutive, anatomopatologice. a. Clasificarea etiologică Angine infecțioase virale bacteriene micotice Angine neinfecțioase imunalergice cauzate de factori fizici (arsuri) sau chimici (nicotina) b. Clasificarea după evoluție: Angine acute Angine cronice c. Clasificarea după aspectul anatomo patologic: Angine eritematoase Angine pultacee Angine pseudo-membranoasă Angina ulceroase și ulcero-necrotice Angine veziculoase sau
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]