1,971 matches
-
vrut mereu să disting între "vanitate" și "orgoliu". Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visători care se mulțumesc să-și viseze viața. În principiu, civilizația nu suprimă "gorila" din noi (îi pune, în schimb, la dispoziție mijloace superioare pentru a-și atinge scopul), ci "copilul". Dar inclusiv în existența mea aș putea găsi dovezi că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
speranța că ne vom îmbogăți odată pentru totdeauna, însă deocamdată ne ajungeau infimele sume lunare primite de acasă. Speram că într-un viitor foarte apropiat se va ivi alt amic cu disponibilități financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cerându-mi semnătura pe formularele ei de sponsorizare și când repetase de nenumărate ori ce voia de la mine până am înțeles. Și iată acum, din nou, această imagine. Dar dacă priveai dincolo de ea, ce vedeai? Mai nimic. Deși eram un visător, nu aveam puterea lui Orfeu al lui Cocteau, care putea să treacă prin oglinzi lichefiate în lumi neînchipuite. Nu, eu semănam mai degrabă cu Kenneth Connor - și așa voi fi întotdeauna - mă sileam să nu privesc în oglindă o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca și cum pe ecran ar fi început să apară crăpături și această cumplită realitate se scurgea afară: sau ca și cum bariera de sticlă se prefăcuse în mod miraculos în lichid și fără să-mi dau seama alunecasem peste prăpastie ca un Orfeu visător. Toată viața încercasem să-mi găsesc drumul spre cealaltă parte a ecranului: de la vizita mea la cinematograful din Weston-super-Mare. Însemna că în sfârșit reușisem? Doctor Gillam m-a prevenit în privința aparatului respirator. Mi-a spus să nu mă sperie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt adormiți, nu? Când îmbătrânesc și se îmbolnăvesc... Și presupuse că exprimat astfel, nu suna prea rău. Capitolul 9 Cu Gagarin spre stele — Nu există explicație, spuse Michael. Dacă dormi, dacă visezi, trebuie să-ți accepți visele. Acesta este rolul visătorului. Phoebe își feri ochii de soare. — Pare logic. Ce înseamnă? — Mă gândeam la cele trei vise pe care le-am avut în copilărie și pe care încă mi le amintesc clar. Acum două dintre ele s-au adeverit, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o apă. Dar acum, la bătrânețe, bunul Dumnezeu i-a înapoiat visele de odinioară. O floare, de pildă, după-amiază când ațipise pe divan visase o floare fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă așteptam... Iar tu, Sorine, poți să-ți iei adio de la bicicletă! Oaspeții ridică glasuri indignate. Doamne în rochii de seară cu paiete s-au înroșit și gâfâie. Cozile fracurilor flutură prin aer ca rândunelele. Un tânăr care seamănă cu visătorul cântăreț al lui Caravaggio, numai că în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu i-a îndepărtat cu totul stările anxioase. Totuși, Teodora este unica ființă care îi „umple sufletul”; departe de ea, este cuprins de „elanuri lirice” încât, iată, i-a dedicat și versuri, ceea ce n-a mai făcut din vremea adolescenței visătoare. I s-a părut că le acceptă bucuroasă, ca pe un fel de „declarații de dragoste”. În același timp, femeia pare a se fi prins „în joc” cu oarecare prudență, i-aș spune eu, instinctivă. El îi ghicește, dincolo de gest
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
micului bulevard (pentru prima dată auzii o asemenea Încărcătură adjectivală pentru un domeniu public), rosti: - Ce fericit trebuie să fiți: copacii, umbrarul acesta! Ana Își aprobă fiica, nu deslușii, dacă din automatism sau din convingere; fusese tăcută pînă atunci, era visătoare: cunoșteam perfect privirea aceea ușor pierdută, ce căuta să pară neutră, neschimbată de douăzeci de ani. Asta dovedește că oricîte ar trece peste noi, temeliile ne rămîn aceleași. Nici nu s-ar putea altfel. Deschisei poarta; doamna Pavel, care pîndise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
versiune capătă un aer interesant: să copiezi adevărul este un lucru bun, dar să inventezi adevărul este un lucru și mai bun. Realitatea nefiind Întotdeauna adevăr. Și viceversa. Adevărat este Însă muncitorul român, de exemplu, agitat și-n același timp visător ținînd În mîini de regulă un ciocan, secera s-a prăfuit, unealtă cu ajutorul căreia rezolvă orice tip de problemă, de la cele cosmologice pînă la cele familiale, oarecum din aceeași categorie, legate de vacă, mamă, grindă sau nevastă. Concomitent, acest muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîine vom rîde la soare. Despre vîrsta de pensionare a femeilor, nimic de comentat, a venit primăvara, ele trăiesc mai mult și poartă tanga. Manuela Ciucur, de pildă, face tăiței Înveliți În slăninuță. „Tare toantă-am fost, / Am fost o visătoare / Că deși mi-ai făcut atîtea / Eu te-am crezut”, cîntec de dragoste dintr-o telenovelă existențială. Ca și Manuela, Charlotte Bront, o antemergătoare a Daniellei Steele de pe la mijlocul secolului trecut, a scris Jane Eyre, ce-a uns cu slăninuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are vreo importanță, titlul putînd suna pînă acum astfel: Efectul razelor gama asupra vîzdoagelor. Pe de altă parte, traducerea populară românească a omis cu obstinație acel Man-in-the-Moon care-ar Însemna, după caz, lunatic, om din lună, sau chiar club al visătorilor, clubul pe care-l visează acea pe atunci nouă versiune a celebrei Blanche Dubois, mama lui Tennessee Williams. După cum se poate cu ușurință bănui din ce se citește, Tennessee a murit Înecîndu-se În chip dramatic cu dopul unei nocturne sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul blindat din unitate, țintele bocancilor făceau un plăcut zgomot cazon pe caldarîmul ud, m-am ridicat puțin pe vîrfuri - locuia la parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost un tip blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parterul unui bloc din Cotroceni - ca să-mi surprind marea iubire Într-o poziție visătoare, citind sau ascultînd muzică clasică gîndindu-se la mine și tot ce-am reușit să văd a fost un tip blond ce-mi mozolea febril iubita deloc visătoare ci foarte ocupată, am aruncat buchetul lîngă o motocicletă, era o Kawasaki, m-am gîndit că trebuie să-i aparțină blondului și l-am blestemat din toată inima mea devastată, doar că blestemul a nimerit puțin pe-alături și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ducea la buze, și uneori sorbea din el. Zic poate, pentru că nu făcea asta decât arareori, și numai dacă îi plăcea de tine, dacă te vedea că ești tânăr și i se părea ei că ești frumos sau melancolic și visător. Doar ce-și atingea buzele de pahar, dar nu era unul de la masa ei și de la mesele vecine să n-o urmărească avid, sorbind-o din ochi, pentru că, cum să-ți spun? când atigea Leana paharul, toată fața i se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce trăi, i-a spus. Dar dacă o să vă placă, să mă lăsați să vin aici, serile, căci așa mi-a fost scris mie. Pentru păcatele mele, mi-a fost scris să cânt prin cîrciumi." - Pentru păcatele ei, repetă Cladova visător. Cine știe ce-o fi vrut să spună prin asta... - Așa răspundea când o întrebam: că așa i-a fost ei sortit, să cânte prin cârciumi. - Fără bani... - Spunea că are cu ce să trăiască... Și câți n-au încercat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai ales greșelile de tipar, alcătuiesc un cod, prin care se transmit mesagii. Ghibercea își întoarse încet fotoliul spre fereastră, continuând să examineze atent tavanul. - Modificări introduse în text, repetă el rar. Cea mai importantă este și cea mai misterioasă: "Visători din toate țările, uniți-vă!" Sau, cum spui, mai ales greșeli de tipar: "providență" în loc de "proveniență", "confuzie" în loc de "difuzie" și altele la fel. Cele mai multe, cu o literă în minus sau două litere în plus... - Conform codului, sugeră timid Năstase. - Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de asta! exclamă Ghibercea. Să admitem, totuși, că este aceeași cerneală. Dar unde e tipografia, și cum se asigură circulația? Și pentru ce, în ce scop! Cuiprodest? dacă ai învățat cumva latina în liceu să-ți mai aduci aminte. Cuiprodest? "Visători din toate țările?" ...Dar unde sunt? Și cine sunt?... VII În fiecare zi, câteva minute înainte de prânz, Pantelimon se îndrepta hotărât spre biroul lui Ulieru. Dar pe măsură ce se apropia, încetinea pasul. Ajuns în dreptul ascensorului se rezema de perete și deschidea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să dea de urma autorilor. - Asta e partea cea mai gravă a afacerii, interveni Ghibercea. Publicitatea. E greu de știut câți și-au dat seama de modificările textelor și de greșelile de tipar. Mulți n-au remarcat nici măcar principala modificare: "Visători din toate țările, uniți-vă!". Dar îi încîntă succesul operației. - Poate că și asta face parte din program, spuse Pantazi. Dar dacă ar fi numai asta!... Vă ascult, adăugă văzând că tăcerea se prelungește. - Cred că am spus esențialul, încheie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
început s-o căutăm după 23 august, după ce-am aflat de armistițiu. Până atunci, oamenii se tot codeau. Dar ne-a spus Moșu c-au să vină vremuri grele, că acum e timpul. - Acum e timpul... repetă von Balthasar visător. Acum e timpul, pentru că au să vină vremuri grele. Acum se găsesc comorile, când se prăbușește lumea... Sarmizegetusa! exclamă el, luminîndu-se deodată la față. Îți mai aduci aminte de Sarmizegetusa? - Îmi aduc foarte bine aminte. Am învățat la școală. Dacii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că unul, doi, tot au scăpat. Și astfel au putut să transmită informațiile. Informații false, bineînțeles. Concentrarea la Dumbrăvi, și celelalte. Obuzele continuau să cadă, unele din ele destul de aproape de șosea. - Probabil că n-a scăpat nici unul, făcu von Balthasar visător. Sau dacă au scăpat, nu i-au interogat, sau, interogîndu-i, nu i-au crezut... Se îndreptă hotărât spre sat. În dreptul bisericii îl aștepta Lixandru, cu nepoții și un grup de femei. - Ne-ați muncit ca niște robi! strigă Lixandru sprijinindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o să mă îngropați într-unul din șanțurile acestea gata făcute. N-are importanță. Dar mi-ar părea rău. - Marin spune că n-au să te omoare, repetă Ilaria. N-au să te omoare. - Mi-ar părea rău, continuă von Balthasar visător. Mi-ar părea rău, pentru că n-ați știut, și n-o să știți niciodată, cât de bine v-am înțeles. Afară de poeți, nu vă înțelege nimeni. Cineva trebuie să aibă măcar un dram de nenoroc ca să vă înțeleagă. N-ați avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își șterse din nou ochelarii, apoi rămase o clipă visător, privind drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea, începu cu un ton ferm, ai să te miri că m-a putut impresiona atât. Tânărul acela, logodnicul fetei, era, cum îți spuneam, un jongleur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
majoritatea lor frumusețile din jur erau lucruri obișnuite. Nu și pentru Pâcu însă. El și-a aprins „hornoaica”, s-a așezat pe iarbă la un loc mai ferit și, trăgându-și pălăria pe frunte, a început să cerceteze cu ochi visători tot ce îl înconjura...Covorul de flori de pe costișă i-a reținut atenția cel mai mult...Moș Dumitru îl urmărea plin de curiozitate. „De când îi Pâcu așa de retras și tăcut?” gândea el. In cele din urmă l-a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]