2,833 matches
-
vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii române Nu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
ndurătorCând ai vrut ca să mă nasc în vară,Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvarăToamnelor m-ai dăruit doinind,Ruginiu brumat cu dor de glie,Iernile mi le-ai pictat, zâmbind,Cu omăt pe trup de RomânieLegăn de visări, cu mir curgând -Graiul nost', limba română sfântăDe la daci străbuni, sclipiri în gând,Colț de rai ce sufletu-ți încântă.Luminat-ai, Doamne, cugetulCopt-ai grâul, frământat-ai pâineAlinat-ai, tandru, plânsetulîn descântecul limbii româneNu-i în lumea ast-
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Acasă > Versuri > Visare > MĂ ÎNSPĂIMÂNTA NOAPTEA Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Câteodată parcă, mă înspăimânta noaptea, Îmi par niște prăpastii perdelele de nori, E prea adâncă beznă și grea singurătatea Iar geana peste
MĂ ÎNSPĂIMÂNTĂ NOAPTEA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375163_a_376492]
-
Acasă > Versuri > Visare > TRECERI DE TIMP Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Treceri de timp M-ascund sub tăcerile din vise În cerul adânc cu albii de nori , Rătăcind etern sub pleoape închise Prin
TRECERI DE TIMP de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375172_a_376501]
-
În unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez, tot caut în viață piesa lipsă
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
-s salvatoare... Toate-au murit ! Iar eu, lovit de colo-colo, Nu-mi mai revin chiar dacă las pagini orbitoare... Amice, viața-i scurtă și nu știm ce-i Dincolo !....” TAINE (sonet) Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină Răscumpărând visarea reginei fără tron, În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn Pe nimbul ființei tale de candidă regină. Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn, Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină. Îți văd
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
Acasă > Versuri > Visare > ÎN PARC Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe o bancă-n armonie Lenevește-un soare blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din
ÎN PARC de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375198_a_376527]
-
au biruit. Tresar de spaimă când se-arată negrul Fiorul nopții aprig mă cuprinde. Și-ar vrea acuma să își vadă sensul Când peste lumea noastră se întinde. Apune dar e frică de-ntuneric Nu doarme că e teamă de visări. Și închistat în sine dar puternic Răspunde la a stelelor chemări. Umbra apune dar rămâne visul Ca să-i vegheze nopții blând amurg. Fiindcă, ciudat, de-o vreme chiară dânsul Se crede că-i al lumii Demiurg. Ar vrea de spaimă
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
în singurătate serpentinele. Cuprind cu ochii nemărginirea verdelui vârstat de-acum de insinuantele nervuri roșiatice, cafenii, galbene... Bitumul străpuns de erori asfaltice se rușinează șerpuitor, cernit înaintea mea. Un soare timid mângâie firea c-o lumină galeșă, îndemnându-mă spre visare... Arar, insidios mă depășesc echipaje pe roți, dup-avertizări de claxoane gălăgioase, dureroase atingeri aduse calmei austerități montane. În urmă-le, câte-o crenguță-două își scutură teama într-un mic nor de cetină smaraldină... Pașii-mi cântă egală măsură în
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
se dilate odată ajuns la Poiana Secuilor. Traseul mă coboară printr-un drumeag maroniu de pământ, pătruns pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-a da un prim-ajutor, mai ales că un scâncet subțirel de suferință
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
de foamea de spațiu. Împodobite ca de-un Crăciun păgân, crengile poartă păpușile-mpenate negrii, lucitoare în griul apusului, croncănitoare, jalnic înfometate... Stau pe-o bancă, bătrân întristat de drum neprielnic prin viață, cu gândurile și sufletu-n palmă. Scos din visarea-mi de-o pală de vânt, zăresc o cioară poposită în iarba uscată. Uimit, o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră... nuca-nviază... fuge zglobie... și pasărea țopăie ațâțată... ciocul
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Roșu de maci" este iubirea, Când omul află împlinirea Înflăcărată-i e privirea Care-i aprinde fericirea. "Roșu de maci" e... un mister, Când sângeriu este pe cer Pâlpâie lumina în eter Ca macul firav, efemer. "Roșu de maci" este visare, Când iese soarele din mare Luminând orice întristare Și-aducând vieții alinare. "Roșu de maci" e poezie, Când plouă cu melancolie Se-ntrec poeții-n elegie Cântând culoarea purpurie. Referință Bibliografică: Roșu de maci ... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ROȘU DE MACI ... de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375219_a_376548]
-
necercetate. De două mii de anui Ponțiu Pilat, Voind să aibă mâinile curate, Se spală-ntruna, zice înciudat : Neclară e ideea de dreptate ! Cuvântul, element primordial, Si sete de cunoaștere nestinsă, Sub bolta ce se pierde în astral Cu fulguire de visare ninsă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sete nestinsă, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SETE NESTINSĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375287_a_376616]
-
Acasa > Versuri > Visare > VISE ADUNATE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului vise adunate! la umbra nucului bătrân, am venit și tot suspin! sub frunză și umbra deasă, oare cine nu visează? să-și împlinească
VISE ADUNATE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372628_a_373957]
-
Acasa > Impact > Istorisire > VORBIND DESPRE LUME... Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului VORBIND DESPRE LUME... (eseu) de Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: lume, creat, perpetuu, imaginar, visare, superioritate, fantastic, real. Existăm! Mi-am creat o lume a mea, care m-a depărtat mult de lumea reală, dar nu am ieșit din lumea în care am fost „creat”. Nu te poți rupe de ceea ce este adevărat, de ceea ce
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
în care am fost „creat”. Nu te poți rupe de ceea ce este adevărat, de ceea ce există. Nu poți nega ziua sau noaptea dar ți le poți imagina, cu ochii închiși, ca și cum ar fi reprezentări ale imaginației tale. Într-o continuă visare, prinsă între valtrapurile speranței, ne ducem viața. Dar oare ce trăim este real? Trăim noi cu adevărat? Dar când murim? Vorbim despre lume ca și cum am vorbi despre o cutie cu conserve de pește. Atât de banal a devenit acest concept
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată, șopti el, eu nu te-am părăsit niciodată, știi bine... Nu ți-am făcut nici un rău, nu te-am chinuit cu nimic și îmi pare bine că te-ai împăcat cu mama... dar de ce nu vorbețti
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
cerul ochilor tăi eu mă pierd și simt cum iubirea ta curge prin trupul meu. Iubito... Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
Acasa > Versuri > Visare > POATE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Poate și-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
Acasă > Versuri > Visare > CÂNDVA Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cândva, voi înceta să scriu! Când muza-isi va lua Aripa rozalie, Si va pleca spre alte Lumi de vis, Spre altă inima Deschisă
CANDVA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372705_a_374034]
-
Acasă > Versuri > Visare > SĂ NU CĂLCI... Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu călci Florile,-n picioare! Le doare, talpă grea De plumb. Le doare dorul Si-nserarea, Le doare aripa De
SA NU CALCI... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372718_a_374047]
-
totul/ peronul de pe partea stângă - ezită poetul. poate veșnicia începe de aici/ din verdele acesta sau din/ fanta în care m-am așezat să/ privesc lumea - poetul încă nu știe să delimiteze realul de metafizic. Este transcendent prin momentele de visare. Este un poet așezat ale cărui cuvinte emoționează prin naturalețe. Nimic șocant, totul perceput ca o greutate pe inimă care schimbă ritmul firesc, respirația... Simplitatea exprimării, necăutarea limbajului elevat, aș zice coborârea la un nivel popular de înțelegere sunt dominantele
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
sieși: de fapt sunt liber să cred/ că orice lucru neatins/ nu există/ .../ există doar un timp/ intrat în sângele meu/ mă iubește ca o femeie. Poezia dumiană este una a stărilor. Starea de singurătate, starea de așeptare, starea de visare, starea metafizică, starea de meditație... Starea de nedeterminare, de nedumerire, de aflare pe o margine sau alta a sinelui, a lucrurilor apropiate ori îndepărtate, a vieții este imprimată și de expresia un fel de care lasă impresia de incertitudine, lamentare
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Pereții erau văruiți cu var în care se punea puțină scrobeală. Când se tăiau porcii la Crăciun, bărbații smulgeau părul de pe porc înainte de a fi pârlit, din acest păr gospodinele făceau bidinelele cu care văruiau casa. S-a trezit din visare, problemele curente trebuiau rezolvate. Era un avocat de succes, muncise mult pentru asta, întâmpinase multe piedici, dar nu se dăduse bătut, se luptase cu greutățile de tot felul. Și-a amintit, că i-a promis lui Gilă, că v-a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
meditației, a acelui, să-i spunem, transcendentalism . Toți mă priveau și îi simțeam cum încercau să pătrundă în lumea aceea a nevăzutului care, acum, le crea un moment de legare a existenței lor telurice cu eul cosmic. Intraseră într-o visare pe care o vedeam pe chipurile lor. Câțiva dintre ei călătoreau în lumea magnifică a lui Harry Potter și le observam absorbția în dialogul propus cu autoarea britanică J.K. Rowling. Pe unul dintre studenți l-am simțit încercând să se
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]