3,155 matches
-
-i atribui vreo semnificație mai adâncă, și de aceea sunt atât de derutați de exaltarea victimei. Chiar și Ulise, care-i mulțumește fetei pentru că nu se opune morții, consideră că menirea ei e cumplită, iar nu înălțătoare : Soarta a fost vitregă cu tine, Iphigenia, curmându-ți floarea tinereții. Îți suntem recunoscători că o primești cu atâta seninătate (II 2). Ifigenia caută zadarnic să-i facă pe ceilalți să priceapă măreția destinului ei, neobișnuit pentru o femeie : De ce nu vă gândiți și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deocamdată, de știut dacă posibila cetate dacică a devenit cetate romană sau prezența obiectelor de proveniență romană a fost doar rezultatul unor schimburi firești între dacii autohtoni și romanii care circulau între cele două castre menționate. Având în vedere condițiile vitrege de trai în zonă, personal cred că romanii erau pasageri și, dacă întârziau pe la Drumul Carului, o făceau cu plăcere doar în lunile de primăvară, vară și toamna, când razele soarelui și pitorescul regiunii nu pot lăsa indiferenți nici chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
șansa de revenire în familia neamului. Avem o istorie de rezistență cu care s-ar mândri oricare popor din lume. O istorie plină de eroi, de fapte eroice și de lecții pentru prezent și pentru viitor. Un destin draconic de vitreg în istoria națională l-a avut și îl are cu regret până în prezent Basarabia. Fără a trece în revistă evenimentele de intensivă deznaționalizare de la 1812 până în 1918, când au fost interzise predarea în limba română în școli, slujba în biserici
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
am fi locuit. Trecem cu atâta ușurință peste aceste fapte! Dar nu trecem peste empatia pentru coroana regală, așa se explică probabil simțământul transmis din generație în generație, un fenomen emulativ pentru existența și chiar pentru supraviețuirea noastră atunci când istoria vitregă revine cu furie. Regatul rămâne mereu un reper luminos. 60 Tragem linie și ne întrebăm: cum se poate oare ajunge la prestigiu? De fapt ce înseamnă prestigiul? De la autoritate și reputație la stimă, faimă, influență... E greu însă să atingi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Am urmat școala primară în comuna natală și am absolvit patru clase primare în anul 1940. În același an a început și tragedia familiei mele, decesul mamei produs la nașterea unui frate, apoi în viața noastră a intervenit o mamă vitregă, care nu a reușit s-o înlocuiască niciodată pe mama noastră adevărată. În zorii zilei de 28 iunie câinii lătrau de parcă ardea satul. Satul nu ardea dar, în schimb, era invadat de trupe sovietice, care în scurt timp au început
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
alături de bucuria voastră duminică. Poate că T. va avea înțelepciunea să-mi bucure și ea această duminică! Al tău, cu toată dragostea de azi și dintotdeauna, Aurel Borca, 14 noiembrie 1983 Dragul meu Lucian, Hotărît lucru, toamna aceasta pune panseluțe vitrege peste viața mea. În ultimele zile (vreo zece) m-a simțit nespus de rău, aproape mă-ntreb cum de mai rezist după atîtea nopți nedormite din cauza durerilor. O nevralgie de-a dreptul anormală, sensibilă la cald (în rău), mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
la noile condiții de viață a fost lungă și dificilă. Din cauza unui spațiu de locuit insuficient, familia mărindu-se la opt persoane. De asemenea, ostilitatea unei părți bune a localnicilor s-a manifestat în permanență. Dar cu toate aceste condiții vitrege, părinții mei în calitatea lor de învățători și-au făcut datoria de dascăli, învățând și educând copiii localnicilor în spiritul iubirii de carte și dragoste de neam. După zece ani de la venirea noastră în localitate, cu multă muncă și renunțări
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
ora 17, 00 a bătut la ușa Cristinei un musafir. Era Kotoha, o domnișoară dulce și delicată, ca un fir de trestie. Kotoha este fiica lui Shinya din prima căsnicie și sora lui Dimi. La japonezi nu se folosește cuvântul „vitreg” sau „vitregă”. Băieții au fost încântați s-o cunoască așa că, micuța japoneză, gingașă precum un bibelou, s-a integrat ușor grupului. Shinya i-a prezentat pe băieți ca fiind „unchii” ei, cerându-i să-i trateze ca atare. Întruna din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
00 a bătut la ușa Cristinei un musafir. Era Kotoha, o domnișoară dulce și delicată, ca un fir de trestie. Kotoha este fiica lui Shinya din prima căsnicie și sora lui Dimi. La japonezi nu se folosește cuvântul „vitreg” sau „vitregă”. Băieții au fost încântați s-o cunoască așa că, micuța japoneză, gingașă precum un bibelou, s-a integrat ușor grupului. Shinya i-a prezentat pe băieți ca fiind „unchii” ei, cerându-i să-i trateze ca atare. Întruna din zile, Kotoha
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cimitirul mânăstirii Sfântul Petru, cu ceremonialul cuvenit unui cap Încoronat, bătrânul bancher Urs Își duse fiul iubit acasă la Zürich și-l Îngropă alături de Wilfriede. Fu trimis un curier la Curtea regelui Ludovic, pentru a-i anunța moartea fratelui său vitreg. Dacă această veste l-a Îndurerat sau dacă a fost mai degrabă ușurat s-o audă nu s-a știut niciodată. În orice caz a fost de acord ca acesta să fie Înmormântat de tatăl său adoptiv, acolo unde trăise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Panta nu-mi permita s-o urc pe bicicletă până la loc drept. Astfel, măcar am putut admira priveliștea cu vite sau oi, presărate pe dealul din stânga, dar și cele câteva floricele care îndrăzneau să reziste perenității ciulinilor dominanți în condiții vitrege. Intrarea în comuna Heleșteni a fost relaxantă: era localitatea dinaintea Ruginoasei, însă nu știam că-i formată din mai multe sate, eu intrând atunci în primul dintre ele - Obroceni. Mesajul vertical, binevoitor, mi-a alungat (oare?!) oboseala și neliniștea provocată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ani sunt chemați la " Domnul". Care o fi explicația, Doamne? "Tăticul" nostru cel dintâi ADAM a trăit "binișor", după cum vorbesc actele doveditoare: adică 930 de ani; iar pe fiul său NOE -, "tatăl nostru de-al doilea", adică "măștihoiul" sau tatăl "vitreg", l-ai blagoslovit cu 950 de ani... Oho-ho! Dar știu c-a trăit, nu glumă! Doar pe bietul AVRAM l-ai coborât la 175. Dar de ce, Doamne, că doar ți-a fost cu totul supus și ascultător, gata-gata, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar vrea. E trist. Slavă domnului și pe internet se citește multă poezie, se comentează, se dau like-uri. Eu sunt optimist, chiar cred, că poezia peste câțiva ani va fi și mai apreciată de public. Trebuie spus: literatura e copilul vitreg al politicii, al bugetelor. Asta este problema cea mai acută a guvernelor din UE. Literatura și cultura în general nu au lobby puternic și eficient. Or, fără bani, fără reclamă, fără o campanie eficientă cultura de valoare nu are șansă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
importante pe baza studiilor efectuate În străinătate. Una dintre aceste lucrări a fost Agricultura și cooperația În Elveția (1938). Aflăm aici că În anul 1900, populația ce activa În agricultura acestei țări reprezenta 33% din total și În condiții naturale vitrege Elveția avea o agricultură model, unde micii proprietari aveau o activitate excelent organizată În cooperație de o diversitate și eficiență impresionantă. Uniunea Cooperativelor Agricole din Elveția de Est (germanică) a fost Înființată În anul 1883 și aceasta ținea atunci o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
țăranul.” Schimbându-i haina, sufletul răzeșului nu s-a schimbat: „Dimpotrivă, răzeșul bucovinean, urmaș vrednic al plăieșilor, a rămas mai departe credincios limbii și credinței străbune, rezistând mai mult valului cotropitor de înstrăinare. Chiar atunci când unii răzeși, forțați de împrejurări vitrege, și-au pierdut limba, totuși și-au păstrat conștiința românească, mărturisind-o mereu cu dârzenie. Tocmai neamestecul lor instinctual cu țărănimea venetică din jurul lor i-a păstrat mai mult în limba, legea și datinile românești”(Constantin Loghin: „Societatea pentru cultură
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și cred că am comis o mare crimă împotriva mea însumi abandonând literatura. Orice s-ar întâmpla, vreau să îmi „lichidez” cercetările de istorie a religiilor înainte de a face altceva (bunăoară, să emigrez în Argentina, unde se află fiica mea vitregă, și să-mi caut norocul în agricultură!...). De aceea ezit chiar și față de invitația lui Tucci de a preda un curs la Roma6. Aș face-o doar în cazul în care cartea mi-ar fi gata. Dar i-am scris
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
România - sau șdoarț dacă aș fi obligat de viață. Am auzit, într-adevăr, că ar fi disponibilă o catedră de sanscrită la Buenos Aires, dar vă conjur să n-o acceptați. De doi ani, viața a devenit imposibilă acolo. Fiica mea vitregă, care era destul de fericită până în 1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de foame. E perferabil să mori de foame într-o țară europeană: cel puțin te bucuri
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a țării, linia acestei concepții progresiste, democratice, despre rostul și temeiurile artei a trebuit să lupte din greu cu presiunea crescîndă a ideologiei burgheze reacționare, ideologie susținută și încurajată pe toate căile de statul fabricanților și moșierilor. În aceste vremuri vitrege, cînd se dezvolta o intensă activitate a cîrdurilor de scribi vînduți sacului cu bani, în vremea cînd rostirea adevărului te expunea atacurilor brutale sau perfide ale criticii "oficiale", iar în ultimă instanță intervenției cenzurii și represaliilor poliției, flacăra poeziei legată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acest lucru trebuie „să ne schimbăm!”. Sau... aș spune eu - dar fără să-mi absolutizez punctul de vedere! -, poate tocmai „de aceea” trebuie să ne păstrăm principiile, cei care le avem și care au dat, În timp și În condiții vitrege, roade interesante În varii domenii ale creației. Problema, de fapt, este aceea a adaptării - un concept care a făcut o carieră extraordinară, depășindu-și mult granițele, după epocala carte Originea speciilor a lui Darwin. Și, În viziunea mea cel puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
palatele princiare n-au rezistat! Un neîntrerupt șir de calamități — asupra cărora voi reveni — și-au avut partea lor: războaie, inundații, incendii, cutremure... Nu poate fi totuși ignorată o anume stare de spirit. Până la urmă, oricât ar fi condițiile de vitrege, orice poate fi conservat sau restaurat; trebuie doar să se considere că merită să se plătească și prețul. Probabil că pentru bucureșteni nu a meritat. Naționalismul românilor nu prea se manifestă când e vorba de urmele palpabile ale trecutului; servește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
țeava puștii în gură, secția de urgență supraaglomerată a spitalului, sălile de sport transformate în morgi ad-hoc, panglica galbenă a poliției încercuind terenul de joacă - apoi, în momentele de restriște de după masacru: pușca de calibru 22 dispărută din biroul tatălui vitreg, jurnalul consemnând sentimental de disperare și respingere trăit de băiat, un băiat foarte afectat de glumele răutăcioase, un băiat care n-avea nimic de pierdut, fie că pastilele de Elavil nu-și făcuseră efectul, fie că tulburarea bipolară de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trimite un covor vechi În stare bună, are o vechime de peste 200 ani. A fost folosit de socrul Preotul Savel, și bine Înțeles foarte mult timp de Vasile Savel. Deocamdată atât! Nu am alte documente. Îmi pare rău că soarta vitregă a făcut să nu vă pot ajuta cu mai mult. Vă doresc multă sănătate și un succes deplin În valorificarea tradițiilor culturii fălticenene. </citation> <citation author=”VASILIU-FALTI Vasile ” loc=”București” data=”13 ianuarie 1973”> Tovarășe Dimitriu, Rog să primești din partea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că „romanele în cauză nu merită a fi traduse și publicate”. Când i s-a cerut să returneze volumele, a răspuns scurt că „le-a aruncat”. Au fost însă și scriitori în exil cu care „patria-mumă” a fost și mai vitregă, D. Țepeneag, de exemplu, singurul opozant al regimului căruia i s-a retras cetățenia română, dar care, atunci când, la începutul anilor ’80, la Paris, i-am dat antologia Aer cu diamante, publicată pe banii tinerilor M. Cărtărescu, Florin Iaru, Traian
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Maria Jesus Christus Natus Est. Imediat proteste ale consulului Franței la Ierusalim, protectorul latinilor și, prin urmare, și al fraților Cordelieri între care mai vechea noastră cunoștință Paul-Emile Notta, avortonul lui Flaubert. Urmează o intervenție la Sublima Poartă, efectuată de tatăl vitreg al lui Baudelaire, generalul Aupick, ministrul plenipotențiar al Franței la Constantinopol, care-și somează interlocutorii să respecte Capitulațiile. Demers din care a rezultat și fie spus în treacăt, ai putea să-i fii recunoscător, domnule Baudelaire! statu-quo-ul din 1852, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
despre pescuitul la iaz. 5. Despre înnecarea unui țigan la Moldova... 6. Istorii din tinerețele lui moș-Brebu: o istorie de dragoste în cea dintăiu tinerețe... 7. Altă istorie de dragoste, cu o nevastă... c-un cal... 8. Istoria cu fratele vitreg care se întoarce, după o rătăcire, la căminul părintesc. Vra să moară acasă. Frate-său nu vra să-l mai cunoască.... Încă de pe când trăia tatăl, acesta a simțit că nevastă-sa l-a înșelat, și urăște fructul păcatului. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]