4,713 matches
-
umbre domoale pe fotografia lui. Din eternitate mă întâmpină zâmbind jovial, cu obișnuitul său surâs în colțul gurii. Atârnat de un fir roșu cu albastru de lână împletită deasupra iconiței îmi trimite parfumul său un mănunchi de busuioc uscat. Pe vitrina din colț într-un vas de lut , mama a pus câteva crenguțe verzi de vâsc. Se obișnuiește astfel pe la noi, în preajma Crăciunului să se pună în casă vâsc. Se spune, că îndepărtează spiritele rele. Atmosfera simplă cu patină ancestrală de
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
cu macate de lână așternute pe pat și pe pereți, țesute de ea și de bunica Gherghina în lungile ierni apuse. Abia ce am pătruns pe tărâmul natal și amintirile încep să se amestece cu imaginile din fotografiile tăcute, din vitrină. Ne zâmbește din amintirile mele și din una din fotografiile înrămate de pe perete bunica mea cea năzdrăvană, Gherghina. Lângă fereastră deasupra unei mese vechi de lemn acoperită cu o față cusută de mână, cu motive înflorate în culori vii, se
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă strâns de mână îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului nu mi-au plăcut niciodată iernile zăpada spaima cireșilor dezbrăcați din curte care par că-și acoperă rușinați părțile intime câinii care stau ghemuiți ca niște covrigi uscați în vitrină pe care nu-i cumpără nimeni pisicile în călduri care fac dragoste-n pod și care scot țipăte viscerale nimeni nu se dă-n vânt după iarnă în afară de tine care stai cuminte sub plapumă și mă aștepți în capotul tău
ÎNFRIGURĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374216_a_375545]
-
Alături, inelul marelui poet, cu inițialele sale, gravate adânc. Inițiale folosite de Eminescu, după mărturiile contemporanilor, drept sigiliu. Parcă simt atingerea degetelor sale subțiri și respirația aceea unică a ritmului eminescian. Observ satisfacția tinerilor ce mă însoțeau, care văzuseră în vitrină documentul din care se știe precis, când s-a stabilit la Iași: la întâi septembrie 1874, când este numit director al Bibliotecii Centrale. O vitrină cu manuscrise cu poeziile scrise în această perioadă, datate. Altele sunt tipărite în revistă. Primăverile
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
respirația aceea unică a ritmului eminescian. Observ satisfacția tinerilor ce mă însoțeau, care văzuseră în vitrină documentul din care se știe precis, când s-a stabilit la Iași: la întâi septembrie 1874, când este numit director al Bibliotecii Centrale. O vitrină cu manuscrise cu poeziile scrise în această perioadă, datate. Altele sunt tipărite în revistă. Primăverile celor trei ani ieșeni, cei mai frumoși dar atât de frământați, au fost imortalizate în versuri nemuritoare, scrise, incredibil, majoritatea numai în luni de iarnă
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
e ca el! Albastru e cerul, albastră e marea, stele ard pe cer, stele ard în mare, cascade de nori se prăbușesc de sus, aburi din mare urcă, înserează cerul, înserează marea, soarele scânteiază din cer, marea-l retrimite cu vitrinile valurilor...! Noaptea învelește și cerul și marea, ziua le desveșmântează umbra, cerul se scaldă în mare, marea freamătă cu cerul în larg. Marea și cerul sunt soră și frate, copii ai unui singur univers, marea și cerul sunt două cosmosuri
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
putut acum această tristă întâmplare ne răscolește ca un început -------------------------------------- erai frumoasă ca o duminică de paște cu mirosul de cozonaci în priviri și sânii plini de vinul împărtășaniei surâsul ți-era încondeiat așa ca un ou de pus în vitrină iar tălpile păreau să te poarte ... Citește mai mult de te-am iubit cândva îți cer iertaresă te urăsc de-aș fi pututacum această tristă întâmplarene răscolește ca un început--------------------------------------erai frumoasă ca o duminicăde paștecu mirosul de cozonaci în priviriși
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
Cât o clipă că a fost, La români e postul mare: Flămânzesc, mănâncă prost... Mă uit la bătrâni prin piață Cum privesc și nu-și permit De un sfert de veac de viață Ceea ce i-au ispitit.. . Văd copiii la vitrine Zăbovind și salivând: Galantarele sunt pline, Dar postesc poftind în gând... Când și când câte-o gravidă Nu găsește mărunțiș, Are cearcăne,-i lividă Și postește pe furiș... Unii pe la coș aruncă Resturi, coji, firimituri... Postesc cei fără de muncă Hrănind
LA ROMÂNI E POSTUL MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377800_a_379129]
-
22 ianuarie dă ordin armatei să tragă. Va fi o dramă shakespeariană, după cum va afirma mai tîrziu aghiotantul său, care povestește că generalul îi numea pe legionari "copiii săi". Sîngele curge, legionarii îi ucid pe evrei, expunîndu-le apoi cadavrele în vitrine. Insurgenții preiau controlul asupra Radioului în capitala înghețată de iarnă. Comunicatele se încheie cu "Trăiască moartea!" Chemările către armată circulă la Iași și la București. Șefii legionari sînt convinși că aceasta este de partea lor. Totuși, armata nu-i urmează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al Partidului Comunist, pe care o conduce cu autoritate și fermitate, fără a accepta vreo împărțire, cel puțin cu soția sa, Elena [...]. Singura opinie difuzată la scară largă este aceea a președintelui. Marx și Lenin mai sînt desigur expuși în vitrinele librăriilor dar, întrucîtva, ca relicve. Gîndirea vie este a lui Ceaușescu și Editura Politică, cu ajutorul specialiștilor din diverse domenii, are sarcina de a o face accesibilă fiecăruia, sub formă de mici manuale intitulate Documentele Partidului Comunist Român". Observatorul francez evocă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
viitorul, decanul Universității din București, Petric, îl consideră ca fiind "o sursă inepuizabilă de inspirație". În 1973 apare primul volum de omagii aduse lui Ceaușescu, cu ocazia aniversării a cincizeci și cinci de ani. Ediții ale operelor sale figurează în vitrinele tuturor librăriilor; citate din discursurile sale sînt date ca motto în lucrări academice. Observatorii occidentali compilează, condamă și se întreabă: Ce înseamă alienarea unui om din aparat, intelectual totodată, cum este Cristian Popișteanu, care scrie într-o revistă de istorie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
grobieni foștii și actualii activiști de partid și colaboratori ai Securității, e înscăunat acum, cine altul? decît pictorul graselor achiziții ale Suzănicăi Gîdea și ale predecesorilor ei de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Viorel Mărginean, cunoscător gospodăros, o viață, al vitrinelor și bucătăriilor Uniunii Artiștilor Plastici, autorul necontestat al capodoperei Casa memorială din Scornicești și al altor compoziții gigant, peste care planează, invariabil și inevitabil, o țarcă. Ce-ar mai putea aduce nou ultimul înscăunat, decît creșterea gradului de obediență față de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
peste birtul ăsta sordid, învăluit în damfurile de vodcă. Să-i depășesc, să nu-i mai văd tîrîndu-se unul pe altul, îngălîndu-se, să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu l-ar lovi cu picioarele peste glezne, dacă nu s-ar opune, ar sprage sticla cu țeasta ei zburlită, ce scenă! ce dracu mă ține pe loc? e un fel de hipnoză morbidă, o capcană din care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de sabat, dar nu unul sumbru, ci bucuros, ferice, bun, întremător. Cine-s? Mă prind și pe mine în... jocul lor cel straniu. Da, încep să-i recunosc: delicata sonată ce se dezbrăcase, în toamnă, și făcea top-model în vitrina luxoasă, zurliii din Trupa Moon, femeia din Renault, urmărită, cu Honda lui năucitoare, de soțul hipergelos, marele pirotehnist, delicata balerină care voia să se arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre Tibet pînă nu dădea jos de pe el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al României aici, în această zonă geografică pestriță? Zelul neostoit al cineastului continuă, recent, într-o altă înscenare, Terminus Paradis, la fel de morbid răvășitoare de pubele. Pericolul acestei pasiuni în negativ stă în faptul că artistul are acces fără limite la vitrinele Occidentului. O fi România asta chiar atît de abjectă? Nu mai are ea de arătat lumii, nouă înșine, decît pubela din curtea interioară? Am citit, cu plăcere imensă (în România literară), o pagină de mare onestitate și frumusețe stilistică, avînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pălăria asta impecabilă, ceva între fetrul de calitatea-ntîi, pentru sezon rece, și paiul canotierei. Nimic. Nici o modificare. E ca acum treizeci, patruzeci de ani, cînd era teribil de arătos (și-acum, la optzeci, oho!...): fotografia lui făcea, ea însăși, competitivă vitrina studioului fotografic de pe... cum dracu se numea străduța cocheta, pariziana, ieșeana străduță ceva cu ov, nume dat de kominterniștii locali, Kakov, Pullov, Dimitrov... așa ceva, pentru că acum, pe locul acela e ditamai mastodontul cu zece etaje, tot de tovi ridicat, trecerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
locali, Kakov, Pullov, Dimitrov... așa ceva, pentru că acum, pe locul acela e ditamai mastodontul cu zece etaje, tot de tovi ridicat, trecerea lui pe Lăpușneanu era spectacol vivant, aceeași pălărie, pălăria asta, care acum, în umbra teiului, pare proaspăt scoasă din vitrina de-atunci, pălăria și borseta de-aceeași nuanță, ou de rață, flanarea lui inconfundabilă pe mijlocul străzii, cînd strada era încă paradisul promenadei, flanare pigmentată cu vocalizele de bariton de rasă, ținute într-o surdină mortal de insinuantă pentru urechile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un an. Titlul pleca de la mica poveste a unei ființe foarte asemănătoare cu cea descrisă deja. Era chiar replica ei, șuie mi se păruse în seara în care, despărțindu-se de mine, se instala, goală, spre stupefacția străzii, în prima vitrină. Determinînd, evident, chemarea Salvării și internarea ei acolo, sus, la... După atîta vreme scursă, știind-o încă sub tratament, bănuiam o afecțiune mult mai gravă decît cea "jucată" predilect de ea în lume. Zilele trecute însă găsesc în ușa atelierului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simpozion al Societății Scriitorilor, Regele Mihai aruncînd de Bobotează crucea în Dîmbovița, o demonstrație stradală a PNL, cortegii regale, multe alte festivități consumate în vitala arteră. Dar imaginile pe care, cu obstinație, le tot derulează visătorul anticar Mitică Grumăzescu în vitrina sa din Lăpușneanu? Dar cu voia dumneavoastră și propriile-mi Uși ieșene celebre? Ce sînt toate astea, decît dătătoare de puteri și speranțe, "iluzii formatoare", în expresia sagacei Andreea Deciu, bucureșteanca locuind, un timp (universitar), la Pittsburgh, în vreme ce la librăria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la atelier, eram convins că iarna frumoasă de-afară avea să atenueze cît de cît eventuala lui apăsare. Ne-am dat întîlnire în dreptul Băncii și, cu gîndul că-l voi trage după mine în premiera de la Teatru, am trecut prin fața vitrinei cu stîrlici crăciunesc a PSD-ului, admirîndu-i partidului descinzînd direct din ateul PCR, în al cărui local își și are de fapt sediul, admirîndu-i convingătoarea evlavie, am luat-o mai departe, pe lîngă fostul hotel al aceluiași fost PCR, azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
precauție. Ar fi fost de-ajuns nu o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care tocmai se ridicase, să se curme subit. Am intrat imediat în rezervă. La Muzeul Literaturii Române se află, într-o vitrină siderală, masca mortuară a lui Eminescu. Hăul pătrunsese prin găoacele ochilor și golise totul. Cine nu se cutremură la imaginea balcanic-tragică a uitării creierului său, după autopsie și după cîntărire, pe un pervaz de fereastră, în soare! Cea mai mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar să fac Avenue Grammont cu mocasinii de Lăpușneanu e, parcă... Așa că nu pot rezista tentației de a intra în briantele Galerii Lafayette și a-mi cumpăra mocasini pe măsură (o să-i vedeți pe... Lăpușneanu). Cu o zi înainte, admirînd vitrinele Galeriilor (cu cele mai frumoase manechine întîlnite vreodată), mă fixasem deja pe una din elegantele perechi, ideale, mi-am zis, deambulărilor. Simplu: intru, probez, achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interior. Franța inexpugnabilă și strălucitoare! (De revenit imediat și sistematic. Ajutat de corpolentul set de pliante, atît de rememorative, ce se va converti, la reîntoarcerea în atelier, în inefabilă pardoseală.) Trec zilnic prin fața anticariatului de pe Avenue Grammont, în a cărui vitrină îmi place să forțez păcătoasa juxtapunere: Istoria prostituției în Tours și Frumoasele catedrale din Tours. După o săptămînă, cartea vîndută e, ați ghicit, prima. 22 iunie Masă în dulcele vechi stil francez. Sîntem invitații doamnei Marjolaine, membră octogenară a SLAO
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]