9,098 matches
-
prin ea se stabilesc principalele canale de comunicare cu lumea occidentală, în speță cu mediile universitare ale acesteia. În disputele iredentiste, care încep la scurtă vreme după Unire, Universitatea constituie primul argument, și cel mai plauzibil în ochii străinilor, al vocației civilizatoare a poporului român. Părinții fondatori își asumă din plecare această misiune, o întrețin și o cultivă în prima generație crescută de ei, creând astfel un mediu de un patriotism fervent, în care sentimentul național e consubstanțial unei morale a
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
scăpat, cînd de fapt efortul de a da lămuriri toarnă gaz pe foc, semănînd cu gestul de a răsuci cuțitul din dorința de a găsi plăcere în suferință. Negoițescu e un pederast cu apetit metafizic, Rădulescu e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
Universitatea din București a sărbătorit miercuri, 16 iulie 2014, 150 de ani de la înființare. Cu această ocazie, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a spus câteva cuvinte. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a zis că Biserica și Universitatea au o vocație comună și a eplicat și de ce consideră acest lucru. Plecând de la relația dintre cunoașterea intelectuală sau informativă, și spiritualitatea existențială sau formativă, de la dialogul dintre știință, filozofie și teologie, Universitatea și Biserica au început să descopere vocația comună de-a
PF Daniel: Universitatea și Biserica au o vocație comună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31089_a_32414]
-
Universitatea au o vocație comună și a eplicat și de ce consideră acest lucru. Plecând de la relația dintre cunoașterea intelectuală sau informativă, și spiritualitatea existențială sau formativă, de la dialogul dintre știință, filozofie și teologie, Universitatea și Biserica au început să descopere vocația comună de-a promova cunoașterea științifică și cunoașterea spirituală în comuniune de valori ale umanității inteligente și înțelepte, care unifică diversitatea științelor la nivelul conștiinței responsabilității pentru demnitatea persoanei, calitatea vieții sociale și protejarea naturii înconjurătoare", a spus Preafericitul Părinte
PF Daniel: Universitatea și Biserica au o vocație comună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31089_a_32414]
-
care vrea unirea cu Dumnezeu de-a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni pe care misticul nu le poate digera în ruptul capului, și asta grație vocației de a se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
la ruleta Lumii Noi. Într-acolo împinge Ioan T. Morar eroul, laolaltă cu un angrenaj impresionant. Reușita vine însă din împletirea filonului psihologic, individual, cu fresca seismică, din apocalipsa generalizată. Un roman precum Negru și Roșu consacră un prozator de vocație realistă. Excelent roman, scris de o mână sigură.
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
un număr de versuri neobișnuit pentru mijlocul secolului XX (în volumul ultim, Pe un papirus numără 280 de versuri, iar Monolog în Babilon - 275 de versuri). Astăzi vedem că opțiunea pentru vastul poem-alegorie s-a făcut prin sacrificarea unei reale vocații, vocația lirică. La Philippide. lirismul a fost ținut în frînă, încorsetat în favoarea filozofiei, dar nu a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
număr de versuri neobișnuit pentru mijlocul secolului XX (în volumul ultim, Pe un papirus numără 280 de versuri, iar Monolog în Babilon - 275 de versuri). Astăzi vedem că opțiunea pentru vastul poem-alegorie s-a făcut prin sacrificarea unei reale vocații, vocația lirică. La Philippide. lirismul a fost ținut în frînă, încorsetat în favoarea filozofiei, dar nu a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
poate servi astfel cauza acestei memorii a existenței și a adevărului său propriu pe care eu o numesc poezie. Iar aceasta, la rîndul său, poate merge mai departe decît cuvintele, le poate elibera din închisoarea lor conceptuală, le poate reda vocația desemnării. Cum? Tocmai prin aceste ritmuri pe care cuvintele le țes. Sprijinindu- se pe sunete lungi și scurte, pe asonanțe, ritmurile poemului deschid cuvintele înspre o altă direcție decît cea a conceptelor, împiedicînd spiritul să se închidă în ele. În
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
pe Henriette în 1930 și între ei s-a născut o poveste de dragoste, puternică deși nu lipsită de tensiuni, care a durat paisprezece ani. Când s-au despărțit, la dorința ei, au rămas în continuare buni prieteni. Farmecul și vocația erotică specială a acestei doamne, atât de cultivată și de rafinată, au atras, chiar la vârsta maturității, pe un bărbat care avea cu douzăeci și patru de ani mai puțin. Era foarte tânărul Petru Dumitriu, venit de la studii din Germania
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Acestei practici intelectualmente sănătoase și sanitare nu-i rezistă, deducem, nici dogmele, nici măririle zilei. Astfel că autorul acestor memorii nu s-a salvat numai de zonele rușinoase ale comunismului, ci și de tentațiile oricărei ideologii. Refuzând să-și alinieze vocația libertății de gândire, el a reușit să evadeze (căci, fără a mă prevala de metafore, chiar despre evadare este vorba) dintr-o temniță la care în primă instanță ținuse. Fără a dramatiza și fără a se victimiza, Paul Cornea construiește
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
întâlniri providențiale cu profesori care, deloc întâmplător, erau deja adevărate figuri culturale (de la Mihail Sebastian, în liceu, până la G. Călinescu, H. Stahl sau D. Gusti în facultate)? Mai mult decât aceste condiții prielnice, aș pune acest destin sub semnul unei vocații, pe care nimic n-o poate explica, nici reconstitui din date conjuncturale. Cu siguranță, au rămas multe în afara sumarului acestei cărți. Dintr-o, înclin să cred, exagerată severitate, profesorul Cornea și-a cenzurat plăcerea de a divaga, de a se
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
instituții puternice, care lucrează în folosul cetățenilor săi, o țară fără clivaje și conflicte între categoriile socio-profesionale. O țară cu o clasă de mijloc bine conturată și într-o continuă dezvoltare, o țară care vrea și poate să își îndeplinească vocația de lider regional. O Românie în care dictatura nonvalorilor să fie înlăturată și înlocuită cu dictatura legii și a respectului față de lege", a încheiat deputatul PSD Ana Birchall, secretar al Comisiei pentru Afaceri Europene din Camera Deputaților și Înalt reprezentant
Deputat PSD: Consider că România poate să devină un HUB by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29387_a_30712]
-
acea „facultate teoretică sau estetică”, unul dintre semnele distinctive ale modernității. Același G. Călinescu dă tonul la punerea sub semnul întrebării a „științei” ei literare. Nu-i locul aici pentru a dovedi contrariul. Voi spune numai că, fără a avea vocația teoretică a lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Anton Holban, nici măcar cât Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu s-a pronunțat pe teme literare, în legătură cu propria-i creație, de multe ori și cu fermitate, în scrisori, interviuri, în autobiografie, în jurnal și chiar în
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
de Buna Vestire. Fie ca vestea să rămână bună! Eu nu sunt în blugi, nu prea port blugi, astăzi sper să nu mă excludeți. Dar nu cred că în asta stă esența prezenței noastre de spirit. Pentru mine, politica este vocație și slujire. Nu fiți căcăcioși! Asta i-a spus tatăl lui Steinhardt înaninte de a merge la închisoare. Noi nu suntem căcăcioși, noi suntem curajoși! Fiți ca Băsescu, că tot l-am invocat aici ca pe sfintele moaște. Dacă aveți
CONGRES PMP. Adrian Papahagi s-a retras din cursă și îl susține pe Funeriu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29650_a_30975]
-
Marina Constantinescu Pe 9 decembrie a murit ANTOANETA TĂNĂSESCU. Profesor remarcabil. De vocație. Cineva care a însemnat, generații de generații, enorm pentru studenții săi. Pentru cei care am parcurs Facultatea de Filologie a Universității București în ani diferiți, în momente istorice diferite și, poate, în conjuncturi complexe, mai ales înainte de 1989, Tănăsescu ieșea
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
opusul fiicei. Pragmatică, ironică și caustică, punea diagnostice imbatabile unor situații complicate, oamenilor care se fluturau prin viața sau prin casa lor de pe Mîntuleasa. Inteligența ei remarcabilă și spiritul ludic i-au dat putere imensă Antoanetei Tănăsescu să-și împlinească vocația. Să nu se risipească. Să fie altfel. Să fie Ea. Cînd eram studentă, intram pe gratis la „Bulandra”, oricînd, pentru că ea stabilise o înțelegere în sensul acesta cu Ion Besoiu și cu Lena Boiangiu. În 1988, l-am cunoscut pe
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
acestui vis american, un , un tânăr care pornește de jos pentru a atinge măreția. Mark Hanna, un Mattheew McConaughey cu figura calcinată de febra tranzacțiilor și doze multiple de cocaină, joacă un scurt, dar esențial rol mentorial pe lângă tânărul cu vocație, explicându-i regulile de aur ale jocului așa cum o va face la rândul lui Jordan pentru infatigabilul Donnie Azoff (Jonah Hill), un alt rol remarcabil în acest film. Pentru a se menține în formă, un broker are nevoie să fie
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
dintre acești colindători, apariții ce se iviseră cuviincios în cadrul peregrinărilor mele bucovinene, la Mănăstirea Putna, în primul rînd, - adolescenți pășind spre pragul preoției, studioși ce îmbrățișau Construcțiile, dar și alții, armonizînd parcă metodic doxă filosofică și teologie. Unul purta această vocație în chiar dubla înrădăcinare a identității sale: Andrei, prenume de mare sfînt creștin, și Temistocle, extras de pe versantul umanisticii plutarhiene. Tot ce era conivență simbolică își afla locul în acea după-amiază, ca la semnalul unui timp unanim, neștiutor de precare
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
fost și că mai sunt încă. În fond, numeroasele promoții echinoxiste au fost ale unor lucrători într-un tot mai larg atelier de creație, în care tineri de limbă română, maghiară și germană s-au angajat, nesiliți decât de propria vocație, să-și facă ucenicia, să-și articuleze personalitatea. „Atelierul de creație” a fost formula sub care a caracterizat proiectul, de la primul număr al publicației noastre, redactorul ei șef, Eugen Uricaru; este și cea folosită apoi de neuitatul Marian Papahagi și
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
obiectiv de peste 5% la europarlamentarele de anul viitor și intrarea în Parlamentul României în 2016 cu un scor de peste 10%. Înseamnă revenirea partidului în Parlament și nu oricum, ci ca un potențial partid de guvernământ. Suntem un partid care are vocația de a aduce soluții pentru România. Faptul că PNȚCD a ieșit din viața publică în anul 2000 are la bază două cauze: în primul rând conflictele interne,în zona liderilor. Nu au mai existat lideri capabili să ducă mai departe
Pavelescu anunță relansarea PNȚCD: Avem vocația de a aduce soluții... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33541_a_34866]
-
dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de avangardă. Scriitura îi stă sub semnul unui expresionism subtil nuanțat, e lipsită de prețiozități, farmecă printr- un stil „beletristic” elevat, în spatele ei simțindu-se o vocație literară reală, necomplexată de insinuarea în demersul critic a unor stări și rememorări subiective, cum doar la Marina Constantinescu mai remarcăm astăzi. Publică în revistele de cultură însemnate ale epocii și, în ciuda tinereții, vocea lui e din ce în ce mai autoritară. În plus
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
lui”. În acest sens, volumul publicat aproape simultan în limbile franceză și română, Călătoriile sau orizontul teatrului, își depășește condiția de omagiu aniversar, constituind un serios obiect de meditație. Miraculoasa călătorie teatrală la George Banu are acoperire într-o extraordinară vocație. În eseul Arta călătoriei, de altfel, bogat în disocieri și interogații, Catherine Naugrette, coordonatoarea masivului tom (în al cărui sumar se află toată „floarea cea vestită” a teatrului contemporan), insistă asupra călătoriei „de a merge la teatru” și a călătoriei
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
idealist, dar admirabil și surprinzător pentru un anxios egotist, cum prea puțin o recunoaștem, în pofida măștii sociale și culturale autoimpuse strategic. El înțelege, va să zică, scrisul ca o colaborare cu predecesorii admirați ca slujitori chemați la impunerea limbii noastre. Iar dacă vocația estetică a limbii nu devine apanaj comun, cea morală, concret gramaticală, incumbă tuturor. Ca atare, cum o va impune în tot aici, vezi Apărarea și ilustrarea limbii române, limba română se cuvine, firește, apărată și ilustrată de toți utilizatorii ei
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
epice și a abandonat proza, consacrându- se exclusiv poeziei. Dar Emil Giurgiuca a fost „îndrumătorul cultural al generațiilor de scriitori din perioada interbelică”, lucru dovedit de rostul scriitorului ca întemeietor și creator de reviste. Emil Giurgiuca a avut nu numai vocație publicistică, - multe reviste fiind legate de numele său, începând de la România literară din perioada aiudeană a activității sale didactice și continuând cu „Abecedar” de la Brad, cu „Dacia“ și „Colocvii“ de la București, dar și una de îndrumător prin articole-program, cu o
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]