1,883 matches
-
sănătate este mediu; expunerea aferentă produselor și tranzacțiilor complexe este medie; (ii) nivelul de concentrare a riscului de subscriere este mediu; (iii) tehnicile de minimizare a riscului sunt parțial adecvate profilului la risc; ( iv) politica de subscriere poate genera o volatilitate medie a rezultatelor asigurătorului; (v) procesul de monitorizare a politicilor și procedurilor de subscriere, efectuat prin misiuni de audit intern, acțiuni de verificare asupra îndeplinirii responsabilităților delegate conducerii operative a departamentului de subscriere, raportări periodice cu privire la portofoliul de asigurare, evaluări
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269106_a_270435]
-
asigurări de sănătate este ridicat; expunerea aferentă produselor și tranzacțiilor complexe este ridicată; (ii) nivelul de concentrare a riscului de subscriere este ridicat; (iii) tehnicile de minimizare a riscului sunt neadecvate profilului la risc; (iv) expunerile asigurătorului pot genera o volatilitate ridicată a rezultatelor asigurătorului; (v) procesul de monitorizare a politicilor și procedurilor de subscriere, efectuat prin misiuni de audit intern, acțiuni de verificare asupra îndeplinirii responsabilităților delegate conducerii operative a departamentului de subscriere, raportări periodice cu privire portofoliul de asigurare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269106_a_270435]
-
acestor produse. O rețea mondială de producție permite firmelor să Își diversifice sursele de aprovizionare și piețele de desfacere, să atenueze implicit riscurile asumate și, Întrun sens mai general, le oferă o mai mare latitudine de acțiune În condițiile de volatilitate accentuată ce caracterizează piața internațională a zilelor noastre. O dată cu globalizarea piețelor, produsele, la rândul lor, devin tot mai globalizate . Un produs finit: reprezintă tot mai mult rezultatul combinării unor inputuri materiale și servicii ale căror surse de proveniență sunt tot
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
dezvoltării globale se caracterizează printr-o rețea mondială de producție creată ce permite firmelor să Își diversifice sursele de aprovizionare și piețele de desfacere, să atenueze implicit riscurile asumate, oferindu-le o mai mare latitudine de acțiune În condiții de volatilitate accentuată ce caracterizează piața internațională a zilelor noastre. Rolul societăților transnaționale (STN) de determinare și de promovare a interdependențelor globale, prin intermediul ISD, este În continuă creștere. Acestea au reușit să transgreseze atât barierele naționale, cât și granițele organismelor integraționiste interstatale
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
dezvoltării globale se caracterizează printr-o rețea mondială de producție creată ce permite firmelor să Își diversifice sursele de aprovizionare și piețele de desfacere, să atenueze implicit riscurile asumate, oferindu-le o mai mare latitudine de acțiune În condiții de volatilitate accentuată ce caracterizează piața internațională a zilelor noastre. Marile corporații moderne sunt nu numai entitățile-cheie ale activităților economice și ale funcționării piețelor, dar și agenții creatori de valoare, cei care alocă la scară globală o mare parte din resursele necesare
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
acestor produse. O rețea mondială de producție permite firmelor să Își diversifice sursele de aprovizionare și piețele de desfacere, să atenueze implicit riscurile asumate și, Întrun sens mai general, le oferă o mai mare latitudine de acțiune În condițiile de volatilitate accentuată ce caracterizează piața internațională a zilelor noastre. O dată cu globalizarea piețelor, produsele, la rândul lor, devin tot mai globalizate . Un produs finit: reprezintă tot mai mult rezultatul combinării unor inputuri materiale și servicii ale căror surse de proveniență sunt tot
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ca pe un mecanism prin care puterea menține controlul politic, o corupție excesivă are În plan economic efecte dezastruoase, influențând negativ stabilitatea internă și implicit fluxul investițional. În aceste condiții, corupția apare ca o barieră În calea investitorilor străini. 114. Volatilitatea electoratului. Electoratul nu are o ideologie proprie. El subscrie la ideologia unui partid, raportând programul politic al acestuia la interesele sale. În timp, electoratul poate să-și schimbe radical opțiunile sale politice și să considere ideologia unui alt partid mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
partid, raportând programul politic al acestuia la interesele sale. În timp, electoratul poate să-și schimbe radical opțiunile sale politice și să considere ideologia unui alt partid mai apropiată de interesele sale. Ușurința cu care electoratul Își schimbă opțiunile politice (volatilitate) exprimă gradul de maturitate politică și are o influență directă asupra stabilității politice. Volatilitatea electoratului se află În strânsă legătură și cu nivelul de educație și gradul de dezvoltare economică al țării. 115. Gradul general de implicare politică. Gradul În
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
-și schimbe radical opțiunile sale politice și să considere ideologia unui alt partid mai apropiată de interesele sale. Ușurința cu care electoratul Își schimbă opțiunile politice (volatilitate) exprimă gradul de maturitate politică și are o influență directă asupra stabilității politice. Volatilitatea electoratului se află În strânsă legătură și cu nivelul de educație și gradul de dezvoltare economică al țării. 115. Gradul general de implicare politică. Gradul În care electoratul se implică pe scena politică diferă de la țară la țară. Interesul acordat
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Direcție Viziune Consistență Comunicare Luare a deciziilor Cuantificarea performanțelor Eșec Flexibilitate Abilitate de adaptare 15. PIEȚE Competiția Cotă de piață Substitute Învechire Produse noi Ciclul de viață al produselor Marje Reglementări privind prețul Liberalizare Calitate Cerere Contracte pe termen lung Volatilitate Disponibilitatea ofertei Acces Profitabilitate 16. EVENIMENTE NATURALE Cutremur Inundație Incendiu Furtună Încălzire globală Zgomot Contaminare Poluare Schimbare a climei Guvernanța corporativă 234 17. RISCURI OPERAȚIONALE Managementul costului Eficiență Capacitate Încredere Închidere neplanificată Continuitate Măsurători Calitatea produselor Logistică Ofertă Timpul necesar
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
din Statele Unite, unde puterea partidelor pare să fi decăzut considerabil, în special în California, sugerează un posibil sfârșit al partidelor în viitor. Nu s-a atins acest punct în Europa Occidentală, dar slăbirea rezistenței partidelor tradiționale și creșterea corespunzătoare a volatilității electoratului pot constitui o mișcare în aceeași direcție. Totuși, modul practic în care partidele ar putea fi înlocuite nu este clar, nu doar în privința recrutării "clasei" politice sau a procesului de luare a deciziilor la nivel național, dar și în privința
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
modalitate de rezolvare în dauna celorlalte; cu alte cuvinte, ambiguitatea nu este căutată nici în ceea ce privește elaborarea subiectelor, nu este permisă nici în ceea ce privește modalitățile posibile de rezolvare, chiar dacă, așa cum susține Nassim Taleb, lumea în care trăim conține un grad ridicat de volatilitate. Am spune că aceasta este cea mai importantă discrepanță dintre școală și mediul virtual, discrepanță care le plasează inevitabil într-o inadecvare reciprocă; se constituie astfel o "epistemologie" a învățării, care pleacă de la activitate pentru a dobândi cunoaștere (precizăm, dobândirea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și la oameni, motiv pentru care orice încercare de obnubilare a agresivității trebuie tratată (măcar) cu circumspecție. Lumea noastră este una a neodihnei, a schimbărilor accelerate și (uneori) imprevizibile (evenimente de tipul "lebedei negre"); dar modernitatea a încercat să elimine volatilitatea, incertitudinea din viața noastră erodând astfel o proprietate pe care sistemele care au performat în condiții de stres o dețin în mod natural: antifragilitatea. Pentru Nassim Nicholas Taleb, antifragilitatea nu este proprietatea opusă fragilității, deoarece nu presupune doar rezistența la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
optimizare, de funcționare mai eficientă a unui sistem; astăzi, suntem pe cale să ne desăvârșim opera de distrugere: Este crucial să înțelegem că, dacă antifragilitatea este proprietatea tuturor acelor sisteme naturale (și complexe) care au supraviețuit, atunci privarea acestor sisteme de volatilitate, aleatoriu și factori de stres le va fi dăunătoare. Acestea vor deveni mai slabe, vor muri sau vor sări în aer. Ne-am tot fragilizat economia, sănătatea, viața politică, educația, aproape totul, suprimând aleatoriul și volatilitatea". (Taleb, 2014, p. 17
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
privarea acestor sisteme de volatilitate, aleatoriu și factori de stres le va fi dăunătoare. Acestea vor deveni mai slabe, vor muri sau vor sări în aer. Ne-am tot fragilizat economia, sănătatea, viața politică, educația, aproape totul, suprimând aleatoriul și volatilitatea". (Taleb, 2014, p. 17) Într-un astfel de context, afirmă Edward de Bono, modul în care funcționează de obicei mintea noastră este ineficient și inadecvat: "Experiența noastră formează anumite concepte, tipare și structuri. Urmăm un anumit tipar stabilit. Pentru a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
au adus în prim-plan un mod de viață care permite colateral descărcarea agresivității prin exercițiile epuizante în care fiecare se află în luptă doar cu el însuși. Referindu-se la diferența dintre normativitatea pe care "sănătatea" o cuprinde și volatilitatea lui "a fi în formă" Zygmunt Bauman nota: "Sănătatea, [...] trasează și păzește granița dintre "normă" și "anormal". "Sănătatea" este o stare potrivită și dorită a trupului și spiritului uman o stare care (cel puțin în principiu) poate fi descrisă mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
electorilor: segmentele critice alcătuite din alegători fragili sau potențiali; nucleul electorilor cîștigați de partea unei candidaturi și electorii îndepărtați, adică cei atrași de adversar. Electoratul prezintă, așadar, zone rigide și zone maleabile. În toamna anului 1987, s-a estimat că volatilitatea potențială a electoratului prezenta proporții identice atît pentru dreapta, cît și pentru stînga politică, vizînd un francez din doi.40 În plus, cu ajutorul sondajelor poate fi cunoscut profilul sociologic al electoratului potențial al fiecărui candidat, precum și temele care asigură specificitatea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Granovetter (1985) cu teoriile neoinstituționaliste (Coase, 1937, 1960; Williamson 1981; North 1990) și sociologia economică reprezentată, În primul rând, de Fligstein (1996) și Bourdieu (2000). Teoria pe care o dezvoltăm este aceea că piețele se „stabilizează” (În sensul reducerii incertitudinii, volatilității și competiției) prin mecanisme culturale, politice și structurale, constituind astfel ceea ce numim „câmpuri” - spații de interacțiune ordonată. Câmpurile se caracterizează prin aceeași condiție de stabilitate a relațiilor și raporturilor de putere, constituind (Bourdieu, 1977; Lin, 2001) distribuții ale diferitelor tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unor organizații diferite, menținând ordinea socială a spațiilor sociale organizate (Bourdieu, 1977). Instituțiile iau forma concepțiilor dominante (miturilor raționale), În timp ce relațiile se conturează ca așteptări subiective inferate din istoria interacțiunilor precedente, ambele concurând la stabilitatea câmpurilor, reducerea incertitudinii și a volatilității. Premisa metodologică este de natură individualistă pentru că explicația vizează comportamentul actorilor individuali, deținători de resurse (materiale sau simbolice): manageri, antreprenorii - deținătorii de capital, angajați, reprezentanții statului etc.; organizațiile și câmpurile de organizații sunt construcții sociale ale acestora ce urmăresc liniile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sau În care sunt tratate interesele lor. În caz contrar, ca simpli furnizori de mărfuri pe piață, ei și-ar schimba fluxul de resurse În funcție de cel mai bun preț și, apelând la un mecanism economic - abandonul (exit) - ar crea premisele volatilității mediului organizațional, mai presus de controlul organizației. Donaldson și Preston (1995) argumentează că teoria investitorilor este invocată atât În sens descriptiv, instrumental, cât și normativ. În manieră descriptivă, teza este folosită pentru a descrie și elucida comportamentul organizațional, anume: natura
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
piață este facilă, investiția inițială este relativ mică, forța de muncă este principala resursă, iar sindicalizarea acesteia este mai degrabă slabă. Ipoteza „stabilizării” pieței nu este intuitivă În acest caz, existând premisele unei competiții acerbe care să conducă la o volatilitate ridicată pieței. La data cercetării, În România acest sector era În plină dezvoltare: În 2001 reprezenta, la nivel național, aproximativ 9% din totalul producției industriale, 26% din totalul exporturilor, 15% din totalul importurilor și aproximativ 19% din totalul forței de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Împărtășirea unor categorii cognitive conturează deopotrivă structura, dar și logica de acțiune dominantă În interiorul câmpului. Cele două, structura și logica (concepția asupra controlului) sunt sursele ordinii sociale instituite la nivelul câmpului care permite reproducerea relațiilor Între actori și astfel reducerea volatilității și stabilizarea câmpului și a coalițiilor (organizațiilor) din interiorul său. Giddens (1984) și apoi Sewell (1992) afirmă că structurarea este rezultatul „amestecului” de reguli (proceduri generale sau scheme sociale) și resurse. Pe de altă parte, „logica se referă la sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
câmpului se reproduce de-a lungul canalelor de transmitere a informațiilor furnizate de relațiile implicate. Informațiile transmise de piață, prin mecanismul prețurilor, sunt prea puțin asiguratorii pentru firmele ce Încearcă să controleze incertitudinea. Relațiile implicate contribuie la reducerea reactivității și volatilității piețelor și la stabilizarea actorilor constitutivi (organizații) și a structurii câmpului. La Întrebarea „considerați că se poate avea Încredere În majoritatea partenerilor?” răspunsurile tind să fie negative, intervievații afirmând că sunt asigurați prin contract. Pe de altă parte Însă, când
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru ordonat atât social prin relații sociale stabile, cât și cultural, prin strategii de acțiune și sensuri Împărtășite de actorii sociali. Pe de o parte, actorii tind să stabilizeze volatilitatea pieței și a scenei politice din interiorul organizațiilor, stabilind relații pe termen lung ce Îi izolează de forțele competiției, asigurându-le supraviețuirea; pe de altă parte, relațiile generează sociabilitate ce anulează comportamentul oportunist și face posibilă reciprocarea. Balanța câștigurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
că un model al piețelor ca spații social-politice ordonate normativ, structural și relațional prezintă un grad mai mare de izomorfism cu patternurile reale decât modelele neoclasice bazate doar pe interacțiunea intereselor pe de o parte (și care ar prezice o volatilitate ridicată) sau a celor sociologice instituționaliste bazate exclusiv pe asumarea unor roluri sociale (și care ar prezice o stabilitate foarte mare), pe de altă parte. BIBLIOGRAFIE Alchian, A., Uncertainty, Evolution and Economic Theory, Journal of Political Economy, Vol. 58, 1950
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]