161,013 matches
-
Există acum perspectiva să fiu avansat, iar lucrurile încep să meargă bine pentru mine. Dacă se confirmă treaba cu avansarea, atunci multe vor fi posibile. - Și eu m-am gîndit tot timpul că o să plec înapoi acasă, zise doctorul Azad. - Vorbea atît de încet, încît Nazneen era obligată să se uite direct la el, căci trebuia să-i urmărească buzele, ca să prindă cuvintele. - În fiecare an îmi ziceam "Poate că anul ăsta". Și mă duceam în vizită, mai cumpăram niște pămînt
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă niciodată. - Ar putea fi un pacient. Nu-l cunosc, rosti doctorul pe șoptite. - Da, zise Chanu. Înțeleg. - Dar vă doresc succes. - Am patruzeci de ani, spuse Chanu. Vorbea încet, la fel ca doctorul, fără urmă de siguranța lui de sine. Trăiesc în țara asta de șaisprezece ani. De aproape o jumătate de viață. - Din gîtlejul uscat răzbătu un hîrîit. - Cînd am ajuns aici, eram tînăr. Plin de ambiții
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
mi-am făcut două promisiuni. Că voi reuși, cu orice preț. Aceasta a fost prima promisiune. Iar a doua, că mă voi întoarce acasă. Cînd voi fi reușit. Și îmi voi respecta promisiunile, încheie Chanu. Devenise tot mai mare în timp ce vorbea, dar apoi se făcu din nou mic în scaunul lui. - Prea bine, prea bine, spuse doctorul Azad, uitîn- du-se la ceas. - Scrisorile cu rugăminți continuă să vină, spuse Chanu. De la vechii servitori, de la copiii servitorilor. Chiar și de la propria
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
privire lui Nazneen și, fără să vrea, ea răspunse privirii lui, încît se văzu prinsă într-un schimb complice de priviri care spunea ceva despre bărbatul ei pe care ea nu ar fi trebuit să-l spună. Chanu continua să vorbească. Doctorul Azad își termină mîncarea din farfurie, în timp ce mîncarea lui Chanu se răcea. Nazneen gustă din curry-ul de conopidă. Doctorul refuză cu un semn din cap atît o nouă porție, cît și orice desert. Ședea cu mîinile împreunate pe masă
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
de mare clasă; au venit rușii aceia și, în aceleași împrejurări, l-au pus în spatele șurii să-l împuște, și el, săracu', stătea cu pletele, cu barba-n vânt, era așa... speriat... și atunci a apărut un tip care a vorbit rusește cu ei și i-a lămurit să nu-l împuște. Din clipa aceea, preotul l-a ținut pe omul respectiv la el în gazdă, nu a mai plecat cât a trăit preotul, și mult după aia... și el venea
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
scriitori în stare embrionară, erau așa-numiții "povestași" ai literaturii sud-americane sau puteau să fie la un moment dat un foarte bun material pentru un potențial scriitor? Nicolae Breban: Nu, nu are nici o legătură. E cazul multor români inteligenți care, vorbind excelent, cred că ar fi buni scriitori, de obicei scriu foarte prost oamenii ăștia, iar bunii scriitori se exprimă prost însă sunt foarte bogați în culoare când scriu. Oralitatea n-are legătură cu scrisul, de aceea poporul român, care numără
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
scrie cursiv, colorat, dar să construiască, pentru că romanul este o formă a construcției. Augustin Buzura: Romanul înseamnă personaj și construcție. Marian Ilea: În memoria dvs. pasivă, există astfel de oameni, v-au marcat? Pe dvs. de exemplu - la Recea; se vorbește foarte frumos de dvs., de familia dvs., și despre încă o familie care a reușit să împroprietărească o serie de țărani care or plătit când or avut, ori familia respectivă așa a rămas în memoria pasivă a locului. Dvs. ați
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
obiectivismul. Precum robotul Qrin, un hibrid între simțirea vie și activitatea electronică a unor circuite, mă văd în situația de a scrie la granița fragilă dintre obiectivitate (specifică cititorului avizat) și subiectivitate (specifică în cazul unei judecăți de gust). Obiectiv vorbind, cartea e bine scrisă, cu ritmuri complementare, cu osaturi simbolice imposibil de a fi epuizate în actul lectural, cu paliere multiple de accesibilitate, cu o curgere plăcută, senzorială, a firelor narative și, implicit, a lecturii înseși. Subiectiv vorbind, romanul a
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
gust). Obiectiv vorbind, cartea e bine scrisă, cu ritmuri complementare, cu osaturi simbolice imposibil de a fi epuizate în actul lectural, cu paliere multiple de accesibilitate, cu o curgere plăcută, senzorială, a firelor narative și, implicit, a lecturii înseși. Subiectiv vorbind, romanul a atins în mine niște corzi sensibile, legate de interesul pentru lumea virtualității. Nu întâmplător, amintesc aici că Florina Ilis și-a scris teza de doctorat pe subiectul literaturii virtuale și cyberpunk. Totuși, spațiul virtualității electronice este doar unul
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Parcurgând însă restul paginilor și remarcând întrepătrunderea de planuri, originalitatea Florinei Ilis iese încă o dată la iveală. Cum începe însă al cincilea discurs narativ al romanului (nu întâmplător al cincilea, denumit "Ultimul")? Nu altfel decât cu cuvintele lui Qrin însuși, vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane de data aceasta, și capabile să-și asume vulnerabilitățile povestirii la persoana întâi. Nu ne dăm însă seama de la început că robotul este cel care filtrează prin "conștiința
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
esteticii, o discuție elaborată și academică despre utopia unei libertăți, despre întîlniri, spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea Liceului Saint-Joseph, după ce am străbătut centrul deja populat al orașului, după ce am primit multe cartoline și invitații la spectacolele din off, după ce am privit afișele celor din off agățate peste tot, pînă la
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
gradene. Plin, plin. Toți stăm cu ochii pe cerul plumburiu, pe care norii s-au strîns din văi ascunse. Scena, aproape goală. Cîteva elemente, simple, de recuzită, cutii de carton, scaun, masă, un cuier cu o haină. Doi actori negri vorbesc, simplu, din nou acest cuvînt, despre absurd și viață, despre ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit de Brook, ne reamintesc, ca intermediari ai discursului lui Brook, ca teatru înseamnă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
interpretării mozartiene la cel mai înalt nivel. În numele acelei exigențe absolute față de voce, de cânt, de legato, de sensul cuvântului și al frazei muzicale, putea fi de o duritate extremă. Înainte de a face muzică împreună de la 7 la 9 seara, vorbisem la telefon timp de peste o oră, vrute și nevrute, într-o palpitantă conversație, mai ales pe tema formidabilei mărturii despre propria viață și despre realitățile de dincolo de Cortina de Fier descrise de Vișnevskaia în cartea pe care tocmai o publicase în America
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
propria viață și despre realitățile de dincolo de Cortina de Fier descrise de Vișnevskaia în cartea pe care tocmai o publicase în America sub titlul Galina. Venind de la Zürich la Zumikon, o găsesc însă teribil de agitată. - Iartă-mă, zice, am vorbit atâta la telefon și am uitat să-ți cer voie să asiste la studiul nostru o soprană care cântă în teatrele germane, sperând s-o orientez eu pe drumul unei mari cariere. I-am spus să vină să vadă cum
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
și revoltător să vezi la televizor cum oameni nevinovați și pașnici își sfârșesc zilele într-un mod atât de nedrept în timp ce alții, cu mult mai nedrept, continuă să trăiască și să fie invitați la talk-show-uri pentru ca, senini și importanți, să vorbească telespectatorilor despre chestiuni în ale căror hățișuri ei înșiși se pierd... Unii nu se mai găsesc până la sfârșitul, sau foarte rar, iar alții niciodată. Moment de reculegere. Desigur, în acest sens, avem datoria sacră și morală, credința și înțelegerea privitoare
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
uitase funcția (pierdută undeva pe AXA București-Londra-Washington?)... Ba, cu oarece îndoieli, fiindcă imaginile erau cam voalate, s-ar mai fi putut adăuga și emisiunea "Zece fix" (de fiecare vineri seara) de pe postul Realitatea Tv, unde Stelian Tănase și Mircea Dinescu, vorbind în același timp, nu prea mai înțeleg ce își spun. Evident, cu atât mai puțin telespectatorii... Însă, cel mai mult apărea în prim-plan un ecran de televizor cu imaginea ministrului Eugen Nicolăescu, părtaș moral și aplaudând corespunzător de satisfăcut
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
consecință, m-am prezentat cu vitejie de familist încornorat la locul supliciului, respectiv în fața Megavijănului... Era în ziua de 5 august a.c., între orele 11.30 și 12.00, iar pe TVR1 se transmitea emisiunea "Mari români. Documentar", unde tocmai vorbea Horia Roman Patapievici. Uraaaa! Am îmbrățișat-o pe Coryntina cu dragoste, sinceritate și relaxare totală fiind gata-gata să-i smulg urechile juniorului de fericire că nu era vorba despre Petre Roman pe care-l știam, dintr-o imagine de telejurnal
Cartofi pai cu mujdei de usturoi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10382_a_11707]
-
se discută chestiunea asta la noi, iar România literară i-a dedicat de mai multe ori în anii '90 editoriale și articole, explicînd și cauzele acestei stări de fapt. Între timp însă, limbajul cu pricina din traduceri, ca să nu mai vorbim de literatura autohtonă tînără, s-a dezinhibat și s-a diversificat. Traducători ca Radu Paraschivescu sau Antoaneta Ralian, ca să nu dăm decît primele două nume care ne vin în minte, găsesc tonul și vocabularul perfect pentru traduceri dintre cele mai
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
așa cum, de regulă, rezidualul din noi ne ispitește să o facem. M-a plimbat, apoi, peste tot în teatrul pe care îl conducea, un fost cinematograf pe care îl foloseau după incediu. M-a plimbat în sală, în culise, am vorbit despre spectacolele lui de la Piatra-Neamț, de la Sibiu, de afară, despre exil, despre Esrig și despre Penciulescu, despre întoarcerea în România, am răsfoit caiete program de o eleganță impresionantă, făcute tot de el, mi-am plimbat ochii pe afișe. Spiritualitatea lui
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
stat mai mult, în altele mai puțin... Cel mai mult am poposit în cele din urmă în Italia și în Statele Unite. Dar cele mai importante experiențe le-am făcut în America poate și fiindcă în cercurile intelectuale din Europa se vorbește în termeni preponderent negativi despre această țară, se creează adevărate nevroze! De aceea mi s-a părut foarte important să fac o experiență reală, uneori pe o durată mai lungă, nu neapărat în marile orașe, ci în campusurile unor mici
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
provocarea lansată de Sârbulescu privește constant problema uceniciei, a devenirii, a formației - școlare, dar, mai les, lăuntrice -, este foarte interesant de urmărit cum sunt percepute cadrele formării și cum se articulează opiniile asupra acestui parcurs. Dacă Florin Mitroi, de pildă, vorbește cu o enormă căldură despre un om și un profesor excepțional, anume Catul Bogdan, dacă Mihai Horea și Sevastre își evocă și ei profesorii, chiar temporari și, oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invocă un proiect academic, și anume o Academie de
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
înălțimea unui profesionalism nedubitativ și nelovit de exces lingvistic (chiar deloc!) că rîndurile sindicatului nostru de breaslă au crescut ca aluatul în copaie. Problema e că nu ajunge să-ți iei pseudonimul Aristarc ca să fii și critic. Așa că, dacă tot vorbim de calibru, nu ne-am grăbi să-l preferăm pe Vintilă Horia lui Sorin Titel, pe Nicu Caranica lui Marin Sorescu și pe Horia Stamatu lui Nichita Stănescu. Și, apoi, ce vorbă e asta că n-am adus în românește
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
ajung foarte greu în conteporaneitate. Merg pe scriitorii clasici, care sînt încetățeniți în conștința criticii, a istoriei literare, a publicului. Aici poate este un exces al lor, după cum cred că nu este bun sistemul acesta de a lăsa, la universitate vorbesc, profesorului libertatea de a face orice la curs. El dacă se ocupă de limbajul obscen, să zicem, prin literatura portugheză din nu știu care secol, face cursul la universitate. Asta s-a întîmplat la Toulouse, dacă vă interesează. Aici, la noi, pericolul
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
1990. Acum rămîne numai să mai nuanțăm, să mai explicităm ceea ce nu se putea spune atunci în critică. A schimba, a zice că Moromeții nu este o carte de valoare, sau Bietul Ioanide, sau Groapa, e imposibil, fiindcă o carte vorbește prin ea însăși, nu prin ceea ce a făcut omul care a scris-o. Faptele celui în cauză n-au intrat în operă. De aceea sînt eu pentru edițiile critice, pentru că dacă vom avea astfel de ediții și pentru scriitorii contemporani
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
alte cuvinte, imposibil de înduplecat în sfioșenia și în decența lui nevinovate, dar lesne de atacat și de lezat. M-am întrebat dacă, dincolo de bucuria de a fi împreună, de reperele și referințele comune, se mai cuibărește ceva care, stilistic vorbind, ne-ar putea aduna și lega. Adevărul este că Radu Stan și cu mine suntem într-un anume fel foarte singuri. Doi răzleți care contemplă nepotrivirile din lume. Eu, mai mult bombănind și văitându-mă de consecințele unor angoase abisale
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]