3,544 matches
-
Mișcării socialiste pentru Statele Unite ale Europei. Jacques Robin îl invită pe Jack Baillet (medic al Spitalurilor din Paris și consilier al Laboratoarelor Midy), precum și pe JeanFrançois Boissel (inginer, informatician)12. Henri Laborit propune să-l invite pe asistentul său, Bernard Weber (biolog), și pe Jacques Sauvan (medic, cibernetician)13. Edgar Morin se gîndește la unul dintre elevii săi, Alain Laurent, tînăr sociolog și profesor de filosofie. Astfel se întîlnesc primii zece membrii ai grupului pe 12 februarie 1969, în apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
conducea, împreună cu trei asociați, unul dintre cele mai importante cabinete de brevete din Paris. Cucerit de aceste personaje creative, le-am cerut să vină la prima noastră întîl-nire. Henri Laborit ne-a propus să-l invite pe asistentul său, Bernard Weber, biolog, care lucra cu el, și pe Jacques Sauvan, medic, cibernetician de mare clasă care i-a urmat lui Louis Couffignal la președinția Societății franceze de cibernetică. În fine, cum Edgar Morin se gîndea că nu va putea fi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fi cu noi în permanență călătorea mult de pe atunci ne-a propus să invite un tînăr sociolog, pe Alain Laurent, unul dintre elevii săi, profesor de filosofie. B.C. Cei Zece erau deci Robin, Buron, Laborit, Morin, Baillet, Boissel, Rosenthal, Sauvan, Weber și Laurent. Conform arhivelor, prima întîlnire a avut loc pe 12 februarie 1969. J.R. Da, dar între decembrie ΄68 și februarie ΄69 am avut multe întîlniri cu Robert Buron, Henri Laborit și Edgar Morin pentru a ne gîndi la eventualii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
vieții, Științele omului și Politică (Robert Buron, Jacques Robin, Henri Laborit, Edgar Morin) • Întîlniri lunare regulate între 1969 și 1976: Prima întîlnire a Grupului celor Zece (Jacques Robin): 12 februarie 1969 (Buron, Robin, Laborit, Morin, Baillet, Boissel, Laurent, Rosenthal, Sauvan, Weber) Sosirea unor noi membrii în Grupul celor Zece: 1969 (René Passet, Jacques Piette, David Rousset) Seminar la Chantilly: 14-15 februarie 1970 Primul invitat: Jacques Monod: 2 decembrie 1970 Masă rotundă la UNESCO: Spre desproprietărire?: 19 februarie 1971 Întîlnire publică: Desproprietărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
opri cu precădere asupra acestei lucrări, care constituie o interogație asupra naturii filozofiei și asupra rostului ei. Demersul lui Dilhey este în genere inductiv, dar tinde spre constituirea unei scheme abstracte, spre "un tip ideal" în sensul acreditat de Max Weber. Am putea vorbi aici despre un fel de maieutică realizată prin dialog cu sine însuși, despre un demers de tip socratic, pe care Dilthey îl întreprinde pentru a descoperi Ideea de filozofie, ascunsă dincolo de imperfectele ei întrupări în diverse sisteme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
psihologizează logica și teoria cunoașterii), cu intenționalitatea lui Franz Brentano (ce se deschide la rându-i spre Husserl și Heidegger), ori cu Școala normativistă de la Baden (Windelband, Rickert, Bauch), și ajunge la epistemologia științelor istorice, pregătind terenul pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia formelor simbolice (Cassirer), pentru universalismul lui Othmar Spann în privința raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru intuiționism (Bergson), pentru psihologia structuralistă promovată de Christian
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirii (oricât ar vrea Comte să depindă doar de imanența faptelor), însă această evoluție încetează în mod paradoxal în momentul atingerii stadiului absolut, reprezentat de propriul sistem. 187 Tradiția hermeneutică face totuși o distincție între Geistesși Sozialwissenschaften, între ceea ce Max Weber numește verstehende Soziologie (sociologia comprehensivă, pe linie hermeneutică) și sociologia empirică, al cărei aport este mai mult documentar. În acest sens, von Wright observă că la Weber "coloratura pozitivistă este combinată cu accentul pe teleologie (zweckrationales Handeln) și pe înțelegerea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
187 Tradiția hermeneutică face totuși o distincție între Geistesși Sozialwissenschaften, între ceea ce Max Weber numește verstehende Soziologie (sociologia comprehensivă, pe linie hermeneutică) și sociologia empirică, al cărei aport este mai mult documentar. În acest sens, von Wright observă că la Weber "coloratura pozitivistă este combinată cu accentul pe teleologie (zweckrationales Handeln) și pe înțelegerea empatică" op. cit., p. 30. 188 A. Comte, op. cit., p. 281. 189 E. Becher, op. cit., p. 180. Becher operează aici cu o distincție a lui Windelband, care împarte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei o simplă iluzie. Cine mai crede în forța normativă a faptelor istorice ori este de rea-credință, ori pune în joc, fără să bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare, travestindu-le într-un veșmânt științific", spunea Max Weber 40. Acest al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aperi. Nu e suficient să te indignezi, ca Tacit în istoriografie ori ca binecunoscutul satiric roman, ci e nevoie ca indignarea să devină o sursă de acțiune pozitivă, creatoare. Spiritul critic trebuie să se situeze deasupra oricărui partizanat, îndemna Max Weber, atrăgând atenția asupra menirii sociale a clasei mai luminate. Menire paradoxală, căci manifestă interese de identitate și permanență, în timp ce încurajează diferența, discontinuitatea, revoluția, dacă e să vorbim în termenii sociologiei lui P. Bourdieu. Aceasta presupune pe de o parte angajament
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
173, 240 Tudoran, Dorin, 263 Țurcanu, I., 216, 217 Ureche, 243, 253 Urechia, V.A., 232 Valéry, P., 30, 179, 193 Veniamin, mitropolit, 140 Verdery, K., 7 Vinogradov, V.N., 200 Virgil, 185 Voltaire, 186, 187, 213, 225 Wagner, R., 8 Weber, Max, 94 Weil, Jean Albert, 136 Wells, Ronald A., 173, 179, 180, 181, 182 Wiesel, Elie, 261, 263 Wilson, 118 Wolterstorff, Nicholas, 180 Xenopol, A.D., 33, 34, 35, 36, 38, 137, 185, 203, 206, 209, 210, 212, 213, 219, 228
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noroi ale ulițelor ce se strecurau printre case în orașul meu provincial"204. Toate aceste spații fie că este vorba de pivnițe, ca aceea unde naratorul-personaj este dus de Walter, fie că este vorba de poduri ca cel din casa Weber sau din casa bunicului său, de subsolul scenei, de sala cinematografului, de odăi, grote sau locuri umbroase din parc sau oraș sunt de fapt tentative ale eu-lui de a crea spații în care el-ului să-i fie dat să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
inactuale, ce parcă suferă de o gravă boală internă, o tandră scrumieră de faianță verde, modelată ca o frunză de stejar, veșnic mirosind a cenușă stătută; în simpla și elementara aducere aminte a ochelarilor cu lentilă groasă ai bătrânului Samuel Weber, în astfel de mărunte ornamente și lucruri domestice, regăsesc toată melancolia copilăriei mele și acea nostalgie esențială a inutilității lumii, care mă înconjoară de pretutindeni ca o apă cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Din țara făgăduinței, Dumitru Dorobăț, 310 p. • Epoca maselor, Serge Moscovici, 384 p. • Era individului, Alain Renaut, 370 p. • Etnoestetica, P. Ursache, 304 p. • Intelectualii în Europa sec. al XlX-lea, Christophe Charle, 316 p. • Introducere în sociologia religiilor, Max Weber, 344 p. • Istoria civilizației britanice, vol. l, Adrian Nicolescu, 576 p. • Istoria civilizației britanice, vol. 2, Adrian Nicolescu, 328 p. • Istoria Franței, François Lebrun. Jean Carpentier, 350 p. • O istorie a Rusiei, Nicholas Riasanovsky, 704 p. • Orizont închis, Al. Zub
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Fayol considera că a conduce înseamnă a prevedea, a organiza, a da dispoziții, a coordona și a controla. Contribuția lui Fayol consta în formularea unor principii ce privesc 2 Este de subliniat rolul deosebit al modelului birocratic creat de Max Weber, prin lucrarea “Teoria organizațiilor economice și sociale” în care, aprecia el, prin birocrație se atinge perfecțiunea, dat fiind faptul că principalele ei caracteristici sunt: "ierarhia clar definită, o înaltă diviziune a muncii, înalt grad de specializare, reguli precise privind sarcinile
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
trebuie să ne măgulească sau să ne îngrijoreze. A crescut și interesul pentru metodologia economică, chiar dacă abordările sunt pe cît de filosofice pe atît de polemice. Voi da doar trei exemple la care voi reveni mai apoi: J.S. Mill, M. Weber și K. Marx. În tot cazul, tradiția neoclasică a încercat să impună legi artificiale și cvasi-mistice, ca și cum știința economică ar fi o religie. Este, oare, ea într-adevăr o religie? Știința econo-mică suferă de relativism ideologic, schimbîn-du-și mereu opiniile după
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a dreptul imposibilă. Întrebarea e dacă științele sociale, cum ar fi economia, pot să se modeleze după științele naturii? Primul răspuns este că nu, că există deosebiri ample între cele două, mai puțin obiectivele, care par să fie comune. Max Weber arăta că științele sociale trebuie să ofere o cunoaștere "din interior" (Verstehen). Științele sociale au un grad superior de subiectivitate. Aici avem de-a face cu fenomene și evenimente specifice, dar și observatori care produc interpretări distincte. Nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o știință a tendințelor, ce pot fi însă deturnate de nume-roase perturbări și interferențe. Abordarea lui Mill a fost continuată de către John Neville Keynes, în lucrarea Domeniul și metoda economiei politice, în dezacord cu școala istorică germană și de către Max Weber în teoria sa privind "tipurile ideale". Teoria neoclasică este mai individualistă și mai subiectivă, valori prețuite de un L. von Mises, F Knight, sau L. Robbins, Knight adăugînd în plus incertitudinea și eroarea. Pentru el, esența economiei ar sta tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
inclusiv în economia politică. În cel de-al doilea demers, aprioric, ideologia răspunde definiției pe care am dat-o și al cărui enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori de a se proclama virgini de orice presupoziție metafizică, cum procedează un Weber sau Durkheim cînd se jură pe toți dumnezeii că nu există nici urmă de ontologism în alegerea lor în favoarea individualismului sau holismului metodologic. Reluînd în felul său definiția propusă a ideologiei, economistul va putea declara: " Dacă aceasta este ideologia, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cei care cred că pot face mai mult cu activele existente. Astfel, alocarea avuțiilor este permanent rezultatul acumulărilor din trecut. Aici, ingerințele din partea statului nu pot fi decît dăunătoare. 5.3. CULTURĂ ȘI SUBIECTIVITATE Știința economică este, cum spunea Max Weber, o știință a realului; urmărim să cunoaștem realitatea vieții în unitatea ei caracteristică. Desigur, doar o porțiune însă din această realitate formează obiectul investigației științifice. Chestiunea este cum decupăm acest segment de realitate? În sens weberian, economia politică este o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o "știință a culturii". Conceptul de cultură este unul valoric. Realitatea empirică devine cultură atunci cînd o raportăm la anumite valori care o fac semnificativă pentru noi. Fiind o știință a culturii, știința economică nu poate fi obiectivă. "Cultura spune Weber este un decupaj fin din infinitatea fără sens a lumii, decupaj căruia i se conferă sens și semnificație din punct de vedere uman". Cunoașterea economică este, de aseme-nea, una nomologică, adică referitoare la conexiuni cauzale uniforme. Stabilirea unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
transforme în "cămăși de forță", în spații concentraționare. Și Louis Dumont înțelege să studieze omul ca ființă socială. Subiectul ajunge la intersubieetivitate (Hegel, Sartre, Hussserl), nu poate trăi izolat. Dar societatea înseamnă mai mult decît intersubiectivitate. La polul opus, Max Weber devalorizează tradiția non-raționa-lă, cultivînd individualismul. Pentru a înțelege mai bine această dispută între individualism și holism, pentru a înțelege știința, cultura și civilizația modernă, ar trebui să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți, ca mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nici deductibilă din calculele lor raționale. Nu, subiecții umani nu sunt niște roboți egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii cei mai individualiști, cum sunt Max Weber și W. Pareto, punerea în lumină a îngustimii cîmpului de validare a individualismului raționalist îi deschide tocmai spre dimensiunea propriu-zis sociologică a operei lor. Slăbiciunea relativă a sociologiei ca disciplină provine din faptul că ea nu a reușit să definească
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aeriană, cât și cea osoasă: conductibilitatea aeriană prin sunetele transmise prin cască, cea osoasă printr-un vibrator aplicat pe oasele craniului, de obicei în spatele urechilor. Mai sunt de folos și testele pentru raportul dintre transmisia aeriană și cea osoasă (testul Weber când diapazonul se aplică pe frunte; testul Rinne când diapazonul se aplică pe apofiza mastoidă; testul Schwabach etc.). Toate aceste proceduri, odată realizate, ne dau un inventar cazuistic apt de a ne ajuta la încadrarea corectă a subiectului în grupul
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de natură teatrală. Mai multe considerente, de ordin literar și metaliterar, ne-au făcut să adoptăm perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială" (M. Weber, G.H.Mead, E. Goffman) și sugerează o tehnică de investigație și un mod de explicare. Teatralitatea traduce o matrice etnică franceză și genurială feminină 150. La prima vedere, s-ar părea că seriosul secol al XIX-lea este puțin predispus
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]