2,214 matches
-
Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru a face câțiva pași prin parc. După ce ne-am bucurat de orice colțișor, ne-am retras spre casă, fredonând Încet anumite melodii cunoscute. Am zăbovit În fața vitrinelor care ne apăreau În cale, și apoi ne-am oprit la cumpărături, la un Market din apropierea casei. Coșul pentru cumpărături se afla afară, prins Într-un grilaj, cu un lanț. După ce introduceai o fisă de cinci lei, puteai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
activitate Îndelungată! Odată ajunsă În stradă, am inspirat aerul curat și m-am bucurat de fiecare pas făcut, avânt sufletul senin și plin de prospețimea zilei. Iată-mă În drum spre gară! După ce am coborât treptele de la „Râpa galbenă”, am zăbovit câteva minute pe o bancă pentru a-mi trage sufletul. Mersul pe jos este o adevărată Încântare, dar vine o vreme când trebuie să-ți iei un timp pentru respiro. Am ajuns la gară ceva mai devreme față de ora la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nici măcar nu se uită la mine când îmi dă cărțile înapoi, puse în siguranță într-o pungă de plastic, iar când îi mulțumesc, doar mă privește urât și se întoarce. Acuma, sincer, unii oameni sunt așa de nepoliticoși. Ies și zăbovesc pentru o clipă pe trotuar, pentru că nu sunt gata să mă duc acasă; e o seară atât de frumoasă, și pentru prima oară de nu știu când, nu-mi mai pasă că nu arăt ca persoanele frumoase care roiesc în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a bătut. ― Un bob zăbavă și oi deschide - s-a auzit din prag
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zâmbit deschis, iar ea i-a răspuns cu aceeași monedă. Faptul nu i-a scăpat hangiului. Drept urmare, s-a încruntat și, cu un glas ce semăna cu un sâsâit de gâscan, a trimis-o la bucătărie... Șerpoaica, însă, a mai zăbovit în fața lotrului preț de o clipită, timp în care i-a spus din priviri: „Mi-i dor de tine... Te iubesc!...” Focul din ochii lotrului i-a răspuns: „Și eu mor de dorul tău!...” Când hangița s-a întors să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nevoie să mergem până la sacrificiul suprem! Toate astea nu le vom putea îndeplini dacă nu ne vom reaminti ceea ce am învățat cu ani în urmă, când am făcut armata de drept. Și, dacă nu greșesc, unii dintre voi au mai zăbovit în această cazarmă... Așa că, din această clipă, vă aflați în slujba patriei! De mâine, vom trece la instruire sistematică... După terminarea cuvântului comandantului, trupa s-a retras în cazarmă... ― Sergent Dinsus, aranjează-ți ținuta, ca să ne prezentăm la domnul locotenent
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
metal răsuna tot mai aproape în urma lor. Luată prin surprindere de oprirea bărbatului, Ileana se desprinsese de brațul lui Toma și mai făcuse doi pași. Se întoarse mirată spre el și îl privi înspăimântată. Auzise și ea. Hai, nu mai zăbovi! îl grăbi ea în șoaptă. Ca și cum n-ar fi auzit-o, Toma privea încremenit în întu nericul aleii. În spatele lor, ceața se ridica ca un zid. Părea că înain tează destul de repede spre ei și amenința să-i cuprindă. Felinarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puternică a lui Pop răsunase în toată clădirea. Oricine se afla de partea cealaltă a ușii l-ar fi auzit fără probleme, ba chiar și din birourile alăturate. Dimineață, după un mic dejun la care participase întreaga familie, comandantul mai zăbovise puțin acasă. Discutaseră despre vreme și o mulțime de alte nimicuri, așteptând ca cele două femei să strângă masa și să dispară la bucătărie. Îl privise apoi pe Cristian pe sub sprâncene și îi vorbise pe un ton scăzut: Dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era sigur nu-l bătea nici un gând de însurătoare. Ce-i drept, fata nu arăta rău de loc, era zveltă, frumușică foc și cu mintea brici, așa că, nu i-ar fi displăcut. Își amintea că de fiecare dată privirea îi zăbovea pe gleznele ei subțiri și coapsele ce se arcuiau atât de frumos sub rochiile ușoare de vară pe care le purta. Asta ca să nu mai vorbim de sânii obraznici care se unduiau în ritmul pașilor. Căzut în reverie, lui Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a cel puțin trei atacatori. Încercă să judece situația în care se găsea. În față, în spate și în dreapta se aflau dușmanii. Nu-i auzea mișcându-se dar desigur că se apropiau de el, încercând să închidă cercul. Dacă mai zăbovea mult acolo, planul acestora urma să reușească. Trebuia să se miște repede, să nu le lase timp să se adune. Așa cum pe el întunericul îl împiedica să-și vadă agresorii, nici ei nu puteau să știe cu precizie unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris! izbucni piticul, lovind cu pumnul său mic în tăblia biroului. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise, dispăru de acolo. După ce își veni în fire, Boris se apropie din nou de fereastră. Din punctul său de observație cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine. În curând avea să se năpustească asupra lui. O prelungire fluidă se desprinse timid apropiindu-se de capacul capcanei. Părea că pipăie construcția metalică. Inima lui Cristian bătea frenetic, gata să îi spargă pieptul. Acesta era sfârșitul. Protuberanța mai zăbovi preț de o clipă după care se retrase cu o viteză incredibilă și vâlva dispăru din dreptul său. Din nu se știe ce motiv, nu voia să intre acolo. Se repezise la mașina în care stătea Boris, umplându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Abișai și lui Itai: "Luați seama fiecare la tînărul Absalom!" 13. Și dacă l-aș fi omorît mișelește, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului și tu însuți ai fi fost împotriva mea." 14. Ioab a zis: Nu voi zăbovi atîta cu tine!" Și a luat trei săgeți în mînă și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului. 15. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pînă în ziua morții lor, trăind în văduvie; 4. Împăratul a zis lui Amasa: "Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda; și tu să fii de față aici." 5. Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărîse împăratul. 6. David a zis atunci lui Abișai: "Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuți pe slujitorii stăpînului tău, și urmărește-l, ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându-mi pumni de apă rece pe fața țepoasă (incredibil de voluptuoși pentru cât de mici sunt din construcție pumnii lui T.), întinzându-mi cu palmele ude cearcănele... Asta era deja pregătirea pentru sfârșitul programului, după o vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
merite renunțarea la doză. Învia pentru scurtă vreme, în jurul tarabelor de la Universitate, parcă mai promiscue vara cu oferta eclectică de cărți vechi, Sfântul Augustin, Spinoza, Diderot, Noica, imprimându-și ca într-o matriță mulajul în asfaltul prost al Bucureștilor. T. zăbovește aici de parcă ar fi avut de ales o lectură de concediu sau de parcă ar fi avut la el mai mulți bani decât cei douăzeci de mii pentru un pateu și o bere. În iarna rusească, pe care am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi foame copilului, că vine de afară? Imediat Mătușă!... să se-nverzească apa de la mentă un pic și vin... vin imediat... Cine e? am întrebat mirat, auzind acel glas răzbătând prin toată casa și punându-mi sângele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
privire foarte stranie. Oare cât de rău arătam, de fapt? Am luat o Înghițitură mare din apa rece pe care mi-o adusese. Nu doream să știu răspunsul. Am terminat de băut În mai puțin de cinci minute. Nu puteam zăbovi. Mama ar fi putut ajunge acasă curând și riscam să Întârzii la propria mea execuție. Am cerut nota și David așteptă răbdător sămi scot portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am învățat iute iconițele ce mă duceau direct la jocuri și la desene animate și toată ziua aș fi stat să mă joc aici, uitând cu totul de minge, și de plimbările cu bicicleta în aer liber. Tata, văzând că zăbovesc atât de mult în fața ecranului, mi-a explicat că este dăunător lucrul acesta și mi-a făcut program: o oră pe zi. Da! Ca să-mi protejez ochii, să-mi fac lecțiile la timp și să ies la joacă în aer
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și la Roma. Nu vi se pare frumos? întrebă dna Stroeve. — Prostuța asta de nevastă-mea mă socotește un mare artist, spuse el. Râsul lui cu aerul de scuză nu-i ascundea deloc plăcerea pe care o simțea. Ochii lui zăboviră asupra tabloului. Era ciudat că simțul său critic, atât de exact și ferit de convenționalism când se ocupa de operele altora, putea să se mulțumească - când era vorba de propria lui pictură - cu ceea ce era incredibil de banal și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te duci?“ îi spuse el în grabă. „Nici nu știi în ce hal e locuința lui Strickland. N-ai să poți să trăiești acolo, o să fie îngrozitor.“ „Dacă mie nu-mi pasă, nu văd de ce ți-ar păsa ție?!“ „Mai zăbovește o clipă. Trebuie să-ți vorbesc. La urma urmei, măcar atât poți să-mi acorzi.“ „Dar ce rost are? Hotărârea mea e luată. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-o să mă facă să mi-o schimb.“ „El înghițise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trecuse atunci un gând îngrozitor care-l făcuse să se scuture ca de un fior. „Cred că trebuie să fii nebună. Nu știu ce ți-a venit!“ Ea dăduse din umeri și-l întrebase: „Ei, acum îmi dai voie să plec?” „Mai zăbovește o secundă.“ Se uitase cu ochii obosiți la atelierul lui pe care-l iubise deoarece prezența ei îl făcuse să arate vesel ca o adevărată locuință. O clipă închisese ochii, apoi se uitase la ea ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]