5,438 matches
-
am adunat, Bolnav ,flamand și și jigărit Și te-am hrănit și te-am tratat . Se-ncrunta lupul maniat , ‘Și arată colții furios , Pe bietul o l-a sfâșiat , Lasandu-l inca-n viața jos . Venind vecinii l-au găsit, Zăcând acolo-nsangerat , L-au luat la ei ,l-au îngrijit Și de-ntamplare-au întrebat. I-a venit atunci pe limbă Și murind a spus așa : -Să știți că lupul blana-si schimba , Dar fiți atenți, năravul ba . Emil Susnea
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > RAPORT DE ACTIVITATE Autor: Ștefana Ivănescu Publicat în: Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Deschid ochii și mă uit la ceas. Este șase. Trebuie să mă trezesc, dar nu mă dau dusă, mai zac în pat câteva minuțele, până „înghit gălbenușul”. Mă hotărăsc în sfârșit să părăsesc așternutul călduros, îmi trag halatul galben, pufos, pe mine și, cu ochii cârpiți încă de somn și nițel cam nesigură pe picioare, mă îndrept către bucătărie să
RAPORT DE ACTIVITATE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342332_a_343661]
-
Ne înghesuim puțin în mașină, ... III. RAPORT DE ACTIVITATE, de Ștefana Ivănescu, publicat în Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013. Deschid ochii și mă uit la ceas. Este șase. Trebuie să mă trezesc, dar nu mă dau dusă, măi zac în pat câteva minutele, pana „înghit gălbenușul”. Mă hotărăsc în sfârșit să părăsesc așternutul călduros, îmi trag halatul galben, pufos, pe mine si, cu ochii cârpiți încă de somn și nițel cam nesigură pe picioare, mă îndrept către bucătărie să
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
așa că trebuie să mă aplec pentru a apasă POWER. O fac cu ceva greutate, stiti, „romantismele” caracteristice vârstei... Citește mai mult Deschid ochii și mă uit la ceas. Este șase. Trebuie să mă trezesc, dar nu mă dau dusă, măi zac în pat câteva minutele, pana „înghit gălbenușul”. Mă hotărăsc în sfârșit să părăsesc așternutul călduros, îmi trag halatul galben, pufos, pe mine si, cu ochii cârpiți încă de somn și nițel cam nesigură pe picioare, mă îndrept către bucătărie să
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă mai
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
rupt, intrându-i adânc în talpă piciorului. Rană s-a infectat și ursul nostru suferea că un erou. După câteva zile de chin și durere nu a mai putut să-și asigure hrană de toate zilele. Flamand, slăbit și bolnav, zăcea într-o scorbura la rădăcina unui stejar așteptându-și sfârșitul. Nu mult după aceasta pățanie, cumătra Dalila, veselă și bine dispusă, fredonând un cântecel la modă despre un berbec supărat pe nea Alecu, trecu prin fața vizuinei unde știa că-și
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
supărat pe nea Alecu, trecu prin fața vizuinei unde știa că-și are sălașul amicul Pândele. - Pandeliiicăă! Lică-Pandelică! strigă ea, ce mai faci iubitule? - Mooor, mor! mormăi cu greu Pândele. Vulpea intra repede în vizuina ursului și îl văzu pe acestă zăcând cuprins de durere. - Pandelaș dragă! Ce ai pățit? Ce-i cu tine, ești bolnav? - Moor, mooor...! îngaimă Pândele și își pierdu cunoștință. Vulpea, speriată și îngrozită, ieși afară din vizuina lui Pândele și începu să strige cât o ținea gură
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
noi ne ducem imediat cu gândul la un dresaj neapărat necesar, fără de care, indiferent de rasă, tot o potaie ar fi. Odată, l-am văzut că nu se simte bine. Cred că cineva încercase să-l otrăvească. Câteva zile a zăcut, primind de la noi tot ce îi dădeam, ca cel mai cuminte „pacient”, mai ales laptele care, ce-i drept, nu-i plăcea de fel. Am avut norocul de a-l vedea iar zdrăvenit complet și reluându-și expedițiile, pe care
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
arunce cât colo, dar i-se făcu totuși milă de animal și îl luă acasă. Mirosea urât și era slab de-i puteai număra coastele. Ochii îi erau tulburi și abia își mai trăgea sufletul. Cine știe de cât timp zăcea în traistă aruncat la gunoi. După câte se pricepea la mâțe își dădu seama că nefericitul animal este motănel. Bătrâna îl curăță cu o cârpă umezită în ceai de mușețel, îi spălă ochii și blănița și îi puse pe o
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Bătrâna îl răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea toată ziulica pe un covoraș, la soare, în pridvorul casei și în afară de mâncare nu se sinchisea de nimic. Din când în când mai deschidea câte un ochi ca să vadă ce se mai întâmplă prin-prejur și pentru a arăta lumii că
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
dușumeaua de lemn pentru a-și putea menține echilibrul. Panait, la timonă, încerca cu mare greutate să țină corabia cât mai dreaptă. Deodată, furia naturii dezlănțuite rupse o parte din catarg care căzu peste cârmă și câmaci. Acesta aproape mort, zăcea imobilizat sub greutatea arborelui. Totul părea că se scufundă în adâncuri. Rămasă fără control, corabia sălta ca o coajă de nucă pe valurile imense. Se făcu beznă, deoarece puterea sălbaticului uragan întunecase și soarele. Marea vuia și se zbătea ca
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
vraiște. Omul nicăieri! Mieună încetișor, parcă chemându-l, apoi mai tare, dar dejeaba - nu-i răspunse nimeni. Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din nou, parcă disperat, din ce în ce mai tare. Auzi, parcă un oftat și văzu pleapele marinarului că se mișcă. Acesta intredeschise ochii și îi închise
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
dădu nemulțumit din cap... Panait își pierdu cunoștința trecând din nou în lumea viselor. Parcă auzea niște glasuri ciudate, un freamăt de pădure, apoi un zgomot de ferăstrău, copaci tăiați, o durere ascuțită, și mai apoi îi dispărură toate imaginile. Zăcu așa între viață și moarte pâna când într-o zi se trezi. Își dădu seama că se afla întins pe un pat de spital. Deschise larg ochii și văzu în fața sa o tânără imbrăcată într-o uniformă albastră ca cerul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat, am măsurat și am botezat cu vin mulțimea înfrățită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mântuitorului pentru cei speriați (chinuiți de duhuri) care zăceau. Toți cabirii când au ieșit în poiană, au fost cercetați și botezați cu vin în credința sfintei cruci a Mântuitorului, ca un singur trup.” Strabon în lucrarea Geografia, scrie despre cabiri: Sunt unii, care susțin că provin din Ida, alții
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
cei care nu călătoresc nu pot citi decât o singură pagină.“ Sfântul Augustin CÂT MAI VALOREAZĂ O CARTE? În urmă cu câteva zile, în timp ce mă întorceam grăbită spre casă de la servici, am observat pe trotuarul din apropierea locuinței mele o carte. Zăcea aruncată pe beton. Probabil, de la zdruncinătură, coperta cărții s-a deschis lăsând să se vadă foaia de titlu. Era un volum al scriitorului Duiliu Zamfirescu „Viața la țară / Tănase Scatiu“, publicat la Editura Minerva în 1983. M-am oprit o
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
Cu răceală au trecut pe lângă cartea salvată de la înecul în tomberon concluzionând că o va lua probabil măturătorii străzii mâine în zori. Foarte dezamăgită m-am apropiat de carte. Am atins-o cu sfială. Am ridicat-o din locul unde zăcea pradă indiferenței și mi-am îndreptat pașii spre casă. În drum spre casă mi-am amintit de cuvintele Sfântului Augustin: „Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o singură pagină.“ Fără o călătorie prin
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
aproape o oră de măcel, peste tot, în fața școlii și în sălile de clasă erau morți și răniți. Au fost măcelăriți 12 elevi și eleve cu vârsta între 15 și 18 ani și un profesor. Alți 25 de elevi răniți zăceau pe jos, scăldați în sănge, când ambulanțele au sosit și au început să-i transporte la spitale. In mai puțin de jumătate de oră, în acea dimineață de Marți 20 Aprilie 1999, în mica localitate Columbine, din statul Colorado, în
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
complet desfigurată. Ea locuia cu tatăl ei în Cleveland și în ziua aceea, el a trimis-o să vadă ce face sora ei mai mică. Câteva minute mai târziu a auzit o împușcătură și a găsit fetița în camera alăturată zăcând jos plină de sânge, aproape fără suflare, cu fața distrusă, chiar lângă revolverul său! Fetița găsise arma mult mai ușor decât jucăriile sau păpușile cu care ar fi trebuit să se joace împreună cu sora ei. Doctorii știau că șansele ei
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
c-o curte mare în care-o salcie își atârna cu greutate pletele nepieptănate peste pământul amorțit. A împins în ușă și a deschis-o într-o clipită. Și-a alergat direct în dormitor.... O femeie cam de vârsta mea, zăcea căzută la podea, lângă patul mare cu tablii din lemn masiv. Un gând de fugă mi-a încolțit într-un ungher al creierului meu mic. „ Dacă las amprente o să fiu acuzat de o crimă pe care nu am comis-o
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
le dîner de șes mots d’esprit... tout en me prenant tendrement dans șes bras. OGLINDĂ ÎN TIMP vijelia mi-a smuls doar o frunză restul putrezesc amorțite zadarnic mă dor când în suflet am frig și în ram oseminte. zac trunchi hieratic așteptând să fiu însumata naturii moarte memorie opusă vastei oglinzi Oglindă în Timp. păstrez tăcerea în pământul sacru că pe un moment Reqviem când frenetic aluneci în stropii neprelinși murmurând butaforic eterne cuvinte ce dor căci în suflet
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
Se aplecă și căută cu degetele răsfirate, până când simți mișcare de oase... Mai mult, înțelese că oasele erau însoțite și de metal, din zornăitul prins de urechi, anunțându-l că, da, în sfârșit, era dezvăluit ce atâta negură de vremi zăcuse departe de știința omenilor pământului: schelete vechi și... duium de monezi, bine păstrate! Bucuros de izbânda căutării, omul se închină, înălțând spre Cer mulțumire că nevoința nu-i fusese de prisos. Și, în timp ce se ruga, auzi din nou vocile ce
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
chiar reverberând accente din lirica lui O. Goga: „E ger și în soba-nvechită de timp... lemne ard/ Trosnește de doruri grădina, zăpezile-o-ngroapă/ Din lacrimi de cer înghețate privirea-mi se-adapă/ Și-un lujer de floare uscată zăcând sub un gard/ La fel ca și mine așteaptă... din neguri te-arată!” (Nostalgie). Este imposibil să scrii despre poezia Georgetei Resteman și să ai pretenția epuizării tuturor nuanțelor lirice, de a contura toate motivele ori temele expuse prin vers
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
întotdeauna o stare ciudată de "empatie stomacală", dar zilele astea am auzit și citit despre un lucru pe care nu am putut să-l diger prea ușor. Încă am în minte o imagine îngrozitoare și macabră, în care doi bărbați zac dezbrăcați pe marginea unei șosele, unul, cu gura plină de sânge și bucăți de carne umană și celălalt cu ochii scobiți, cu nasul smuls și cu bucăți de piele de pe fata sfâșiată de dinți, într-un act de canibalism în
CANIBALISM, 2012 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340667_a_341996]
-
i se alcătui povestea. Despre Majestatea Sa Regele Mihai I al României, scrisa aceasta e însăși o temă de scris, pentru că se urzește într-o operă dintr-un ghem care pe măsura depănării, scoate afară fluturi de molie. Ei au zăcut acolo și au ros, neașteptându-se ca la întâlnirea cu lumina libertății să fie prinși. În exterioritatea oricărui sistem de convingere, combinând ura cu lichelismul, întocmai au fost și or mai fi persoane sinistre, activând deliberat pentru suprimarea adevărului în legătură cu
MAJESTATEA SA REGELE, 93 DE OFRANDE, ÎN 93 DE TOAMNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341070_a_342399]
-
Nu-și mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare goană, cu neliniște, drumul de întoarcere. Urcă un munte, coborî o vale, încă un munte, încă
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]