10,579 matches
-
Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
culoarea / că un spărgător avizat / apasă pe grumazul ochilor mei închiși / deși pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe șine / și tot așa prisosește” („Semiotica”). Toate volumele de poezii durabile trebuiau să poarte un titlu. Și acesta al lui Virgil Dumitrescu poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar unde ne va duce n-am știut și nici n-am întrebat; ni s-a năzărit pe zări o cruce printr-un vis, în nopți de sabaat. hai femeie nu va fi departe. drumu-i greu și de aceea-i lung. în gulagul viselor deșarte numai lașii lumii nu ajung. nu regret că te-am luat cu mine. noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Rămâne lemnul greu, cu unde sumbre, Pe care-aștern visând o broderie, Pun masa pentru cei cu dor de ducă Și ne suim cu pâinea și cu vinul Pe plutele aducerii aminte. Octombrie Durerea ca lumina Mă însoțea pe cale Și nu zăream pământul De-atâta strălucire. Cum se-aurește frunza ^nainte de cădere, îmi scânteia tristețea Pe ramurile minții. Aveam ca niciodată Pe cei pierduți, aproape, Dulceața risipirii îmi luneca în sânge. La capătul foșnirii, Ca pe un dig în mare, Se
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
cazul lui Saba. Iar Saba ajunge astfel să scrie niște scurte poeme ce-ți taie răsuflarea de admirație. Iată sublimul peisaj din Contovello, ai zice că pictat de un Piero della Francesca, această beție a spațiului în care un personaj zărit de la distanță pare că ară panta unui munte pășind cu un picior pe aer; sau iată ,vidul/ cerului pe culoarea de purgatoriu/ a țiglelor", unul din acele cadre urbane peste care tensiunea interioară a privitorului se revarsă...reținută totuși în
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
cît orașul întreg. Și pe care se zvîrcolesc mii de aceeași singură femeie, cu ochii verzi ca două boabe de mazăre extrafină și cu fruntea înecată de sudoare. În binecunoscuta poziție de naștere iminentă. Cu picioarele desfăcute, prin care se zăresc deja mii de același cap de copil. Este al lui. Multiplicat. Identic. Moale, ud și poros, îmbăloșat de pînze trandafirii de sînge. Îl vede acum mai bine, fiindcă se apropie. Este el, care încearcă să se nască din miile de
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
mei. Și reciproc. Stăm pe maluri diferite care se îndepărtează din ce în ce mai tare. Stăm pe insule diferite și avem senzația, doar, destul de vagă și aceea, că știm ce gîndim, cum și ce mîncăm, ce visăm, ce iubim, ce urîm, că ne zărim, că ne intuim. Se adaugă la asta comentariul unora și altora, care manipulează percepțiile, receptarea, care bruiază înțelegerea. Și realitatea. Care ne împing să trăim marginal unii față de ceilalți. Parte din bucățelele care lipsesc din tablou le completăm cu imaginația
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
cu Vintilă Horia, Ștefan Aug. Doinaș, Sorin Titel, Ion Caraion și alții. În prefața ediției Ștefan Bănulescu, Eugen Simion îl evocă pe scriitor ca pe un ,om misterios, reticent, obsedat de fantasmele literaturii lui". Portretul merită reținut: , Când l-am zărit prima oară, m-a surprins figura lui de mucenic și privirea lui mefientă. Purta părul lung, tăiat țărănește la ceafă, mersul lui era ușor împleticit și, când se decidea să vorbească, vorba-i era blândă și eliptică. Pe scurte perioade
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
mă grăbeam să le mut cât mai repede în alt loc, în altă grădină, în așa fel ca să nu sufere rădăcinile florilor. Trebuia să le schimb locul, dar nu mă puteam deplasa...O durere cumplită mă chinuia... Dintr-o dată, am zărit o pasăre mică și albă care cădea de undeva din norii cerului. Speriată, am vrut să strig, dar pasărea s-a așezat pe umărul meu stâng. Atunci am simțit căldura penajului catifelat pe gâtul meu, apoi sub bărbie, nelăsându-mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ale unei vieți ternare, tulburi, fără Dorul de Divinitate. Noi nu avem dreptul să ne considerăm niște orfani, căci Divinitatea nu poate fi acuzată de pieire sau de abandon! însăși Creația, opera continuă, pretutindeni în Universul pe care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum ca robi/roboți. Ni s-a dăruit și nu ne-a fost cenzurat acest creier misterios, acest ordinator autonom, tocmai pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
amprentele pe chipul meu Totul e la fel glasul orelor grijulii cu itinerariul timpului se ascunde în vorbe mărețe același freamăt constant fără de care oamenii s-ar usca și ar muri Sufletu-mi îngenunchiat stă de strajă pe alocuri se zărește o nuanță de îngeri ce se scaldă într-o zare de aprilie printre ei curge o rază bubuie pământul totul e la fel Așteptare M-am așezat cu capul pe cadrul gândului tău, ca o stea muribundă la marginea universului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Are cai negri, are doi luptători. / Unul își ține viața în vulturi de fum, / altul își ține aburariul în roțile rostogolite - / și caii aleargă până când sparg cu boturile / ceasul meu „PoElliot“, / aleargă-năuntru, aleargă-n afară - / și nu se mai zăresc decât șinele / pe care șuieră o altă locomotivă - / de data asta, electrică, încât / nu se mai văd cei doi luptători din front ... Parodierea poemului Melcul, de Marin Sorescu, atrage discret atenția asupra originalei ecuații poetice a firescului, care i-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
balada Miorița). Te întâmpină o troiță ce parcă vrea să îți spună că Dumnezeu îi apără pe români, oriunde s-ar afla, dar mai cu seamă aici, atât de departe de țară. Un loc cu pajiști, copaci seculari, printre care zărești mese și scaune de lemn (ce amintesc de decorul serbărilor câmpenești de la noi), așezate pe ici pe colo, învecinate cu o rotondă a scriitorilor români (George Dornev, Horia Stamatu, Vasile Posteucă, Vintilă Horia, Mircea Eliade, Aron Cotruș, Mihai Eminescu), busturi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe ici pe colo, învecinate cu o rotondă a scriitorilor români (George Dornev, Horia Stamatu, Vasile Posteucă, Vintilă Horia, Mircea Eliade, Aron Cotruș, Mihai Eminescu), busturi în bronz executate de binecunoscutul și regretatul sculptor Nicăpetre. Undeva, puțin mai departe, se zărește un lac, cu trestii, nuferi și o insulă plutitoare (totul amintește de Eminescu și de inegalabilele lui versuri ,,lacul codrilor albaștri/ nuferi galbeni îl încarcă/ tresărind în cercuri albe/ el cutremură o barcă’’ - Lacul). Peste el trece o punte îngustă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
copitele calului său simțeau cum vuiesc două drumuri, urcușul spre }arigrad zvîcnind ca o umbră sonoră, apoi calea legiunilor romane gonind spre răsărit. Drumul îi ducea către un ținut care iarna se numește ,între cîine și lup", în depărtare se zăreau două turnuri, cîte unul de fiecare parte a drumului, cînd brusc răsunară focuri de armă. Opujić dădu pinteni calului și la o cotitură privi rîul. Mirosea a icre și se umflase cu nuci, fiindcă în anul acela nucii rodiseră peste
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
sub numere/ se aud cascade ascetice" (La pîndă în perfecțiune). Sau: "plînge zarea cu spirale/ durdulie ca matale" (Vai și ierburi). Sau: " Abstracțiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ și căpușele timpului brăzdau deșertul/ se întrupau în numere sacre" (Confesiuni recuperate). Vocația poetului ar fi de ordin geometric: Pe mine m-au chemat să întregesc triunghiul" (ibidem
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
sau mai lungi exilări, palatul în care s-a semnat nu știu ce înțelegere, partea eurpoeană față-n față cu cea asiatică, pămînt, apă, pămînt, apă. Fragmente de imperiu sînt risipite pe maluri și-n cuvinte. Undeva, cocoțată în vîrful unui parc, zăresc o casă elegantă, albă, maiestoasă, cu proporții rafinate care își topesc marginile într-un verde întunecat. Este una din proprietățile familiei Sabanci. Inițiatoarea și organizatoarea primei expoziții Picasso la Istanbul și în Turcia, o expoziție cu 135 de lucrări care
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
Demodochos, îi povestește lui Ulysse, faptele lui... Ulysse din Iliada) și, într-o formă mult mai clară în capodopera lui Cervantes, Don Quijote. În capitolul XXX, precizează eseistul, Don Quijote îl trimite pe Sancho Panza să salute un grup de vînători. Scutierul zărește în respectivul grup o doamnă care pare stăpîna alaiului vînătoresc. În momentul în care îi transmite salutul stăpînului său, doamna îi dă un răspuns de neimaginat pentru o carte scrisă în primul deceniu al secolului al XVII-lea: Ia spune
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
culoar întunecat, al întunericului din noi. Un tunel al fantasmelor erotice, al ispitei continue, al șoaptelor lascive rostite de actori ale căror capete și guri și trupuri răsar de peste tot, din nișe ce se cască pe sub pașii spectatorului, ce se zăresc în pereții laterali, deasupra capului, departe, aproape, ca un vuiet, ca o lavă care curge și topește simțurile. Un drum care te dezbracă de prejudecăți și inhibiții, un fel de călăuză spre ce este încă neidentificat în povestea de astăzi
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
pentru a identifica locurile, apoi Îmi șoptea la ureche: - Mai e puțin! Pădurea Gruiței, la un pas, ! Coborâm la Picături... și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am zărit, În noapte, turla Bisericii de pe dealul Motociului. Din nou, am ciulit urechile. - Auzi? Tu auzi? - am Întrebat-o. - Da, ...clopotul bisericii! Noaptea! Aud, dar de ce, Doamne, iartă-mă?! - E, de ce?! S-o mai deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sat, mașina a oprit din loc În loc. Oamenii au coborât unul după altul aproape de casa lui. Din dosul perdelelor sau din pridvorul casei, fiecare Își aștepta, cu teamă, pe al său. La fel și nea Gheorghe, tatăl Elenei. L-am zărit stând În pragul ușii. În stația de autobuz, după ce s-au Împrăștiat oamenii, la numai câțiva pași de casa ei, Elena m-a Îmbrățișat, apoi ne-am despărțit. Era un fel de a-mi mulțumi. Aș fi vrut să o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa Lunii, când misterioase, ca albastrul Apei lui Neptun! mă zăresc șerpuind o accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe doimea ei zâmbesc picături de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
din nou pașii cu cei ai lui Branea, pentru a-și reaminti împreună cele petrecute. Ca într-un thriller cinematografic, vizitele inopinate ale vechii cunoștințe sporesc tensiunea arterială a gazdei de nevoie și dramatismul conflictului. Înnebunit că nimeni nu-l zărește pe Zevoianu și deci nu-i poate înțelege panica, invitat stăruitor de vizitator să-și facă spovedania, tovarășul general seamănă tot mai mult cu un șoarece prins în cursă. Hăituit de acest "ambasador", strigoi al trecutului care-i amintește implacabil
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
poartă colanții pe post de pantaloni, fără să se mai gândească sau să-și dea seama că li se vede fiecare centimenturi de sub aceștia. E destul de urât să vezi o fată mai pufoasa (grasă) în colanți și prin aceștia să zărești o pereche de chiloți, asta pe strada sau la o cafenea, un lucru destul de penibil. Problemă colanților folosiți pe pantaloni ar fi rezolvată dacă și-ar mai lua o bluză sau un tricou care să le acopere până sub posterior
Top 3 lucruri ce trebuie sa dispara din vestimentatia unei femei [Corola-blog/BlogPost/96367_a_97659]
-
cicatrice subțire,/ în formă de cruce" (ibidem). Iar dacă nu e cu putință multiplicarea simțurilor, o soluție salutară ar fi comunicarea intersenzorială avansînd pînă la substituție: "dacă acele țipete acele lătraturi,/ sfîșiind carnea nopții/ sînt ale ochilor care încep să zărească prin ceață,/ sînt ale urechilor care încep încetișor să audă/ un ultrasunet insuportabil,/ degetele presimt, mirosul profetizează" (ibidem). Să fie la mijloc un semnal al feminității altminteri cu grijă jugulate, ca o exacerbare a senzoriului? Totul e scăldat aici într-
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]