7,506 matches
-
margine de lună, Și la margini de cuvânt, Suntem lan bătut de vânt, Care vrea să ne răpună. Plângi tu trestie căzută, Când furtuna te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem lut Și prin lume călătorul. vineri, 11 iulie 2014 Referință Bibliografică: plângi... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349213_a_350542]
-
drapel, e că-i stropit cu sânge de dragul meu bunel, căzut la Mărășești în vara cea fierbinte ce prefăcut-a glia în câmpuri de morminte. De-i presărat și galben în stindardul țării, e că era atunci de aur chipul zării, când lanul cel de grâu, cu spicul grăsunel, opritu-s-a în ochii oșteanului bunel. Iar de-i și-albastrul scurs în Tricolor, e că din cerul cel golit de nor, a picurat în el și stropul de mândrie pentru buneii cei
TRICOLORUL ŞI... BUNELUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348556_a_349885]
-
Măi, Nicule-ai vinit acasă?” Da, am venit, chemat de cine Nici nu mai știu de-atâta treabă, În jur doar zumzet de albine Și coasa fulgerând prin iarbă. Pe văi fuioare lungi de ceață Și-un tulnic lăcrima în zare Când m-am trezit spre dimineață Cu fruntea arsă de sudoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Pastel... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate
PASTEL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348579_a_349908]
-
Scriitori > ÎN DIMINEAȚA ASTA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului în dimineața asta În dimineața asta trenul meu pornise fluierând cu toamna-n plete lăsase-n urmă gările cochete și către zări se adâncea mereu. În juru-i munții se plecau ușor cu coamele involte și senine, păduri de foc veneau încet spre mine în trenul meu c-un unic călător. Era atâta soare-n univers și mângâierea i-o simțeam pe frunte
ÎN DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348594_a_349923]
-
tren cu mine, dar tu călătoreai pe-un alt macaz și lacrimi mici prelinse pe obraz, se risipeau încet pe negre șine. În dimineața asta trenul meu pornise fluierând cu toamna-n plete, lăsase-n urmă gările cochete și către zări se adâncea mereu. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „ Ultima santinelă ” Referință Bibliografică: în dimineața asta / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 309, Anul I, 05 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate
ÎN DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348594_a_349923]
-
aleargă în urma căruței și mușcă furioși praful stârnit de roți și copitele iepelor. A ieșit din sat, acum se îndreaptă spre oraș. - Ho, fetelor, ptrrr, ho, ho! zise P. Și-a aprins o țigară și se uită, așa, lung, în zare. Era opt și un sfert. Fix. Un câine urla, singur, așa, de nebun. O lumină galbenă coborâse din cer. P a coborât din căruță, a deshămat iepele, le-a împiedicat cu funia hamului și le-a dat drumul pe islaz
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOIEMBRIE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noiembrie cu frunza galbenă și rară, Parânguri albe străjuiesc la miazănoapte Lumina din obrajii arțarilor de ceară Topitu-s-a în zarea... amurgurilor coapte Mai ’naltă-mi pare-acum pădurea de salcâm Noiembrie... melancolia ta mă doare crud Tămâia serilor ce-au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-aud Mărețul frig cuprinde tot cu mantia
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Trec căi bălani fără hotar și-odihnă, Într-un cutremur surd din depărtare, Si pe sub dealuri nechezând pe vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Cănd foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Si nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > FEREASTRA ZĂRILOR Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Fereastra zărilor Cu sufletele- ngenuncheate Iertam iubiri de păcătoși, Mănunchi de raze colorate Ne luminau în ani frumoși. Din cer, eclipse succesive Au înnegrit
FEREASTRA ZĂRILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349259_a_350588]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > FEREASTRA ZĂRILOR Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Fereastra zărilor Cu sufletele- ngenuncheate Iertam iubiri de păcătoși, Mănunchi de raze colorate Ne luminau în ani frumoși. Din cer, eclipse succesive Au înnegrit lumina lor, Și-n inimi, gânduri primitive Au adormit cuvântul dor. Fereastra zărilor se-nchide Adesea-n visul
FEREASTRA ZĂRILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349259_a_350588]
-
2014 Toate Articolele Autorului Fereastra zărilor Cu sufletele- ngenuncheate Iertam iubiri de păcătoși, Mănunchi de raze colorate Ne luminau în ani frumoși. Din cer, eclipse succesive Au înnegrit lumina lor, Și-n inimi, gânduri primitive Au adormit cuvântul dor. Fereastra zărilor se-nchide Adesea-n visul meu ciudat, Și scap și gândul tău mă prinde Și știu că nu-i adevărat ! Referință Bibliografică: Fereastra zărilor / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi
FEREASTRA ZĂRILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349259_a_350588]
-
eclipse succesive Au înnegrit lumina lor, Și-n inimi, gânduri primitive Au adormit cuvântul dor. Fereastra zărilor se-nchide Adesea-n visul meu ciudat, Și scap și gândul tău mă prinde Și știu că nu-i adevărat ! Referință Bibliografică: Fereastra zărilor / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FEREASTRA ZĂRILOR de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349259_a_350588]
-
avut anvergura binemeritată, dacă nu ne-ar fi dezvăluit asta, acolo, cel care mereu pătrunde dincolo de ceea ce vede ochiul comun. Cum să nu fie așa?, căci dânsul e dăruit cu “Cel de-al treilea ochi”, că are orizont larg spre zările înțelegerii, fiind mereu “Paznic pe culmi”, că dânsul își are mereu efectuată “Tema pentru acasa”. Dar să vă dezvălui acum (dacă nu veți fi dedus asta din cele câteva indicii deja prezente aici) numele Omagiatului de azi din inima mea
OMAGIATUL DE AZI DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349280_a_350609]
-
oară vin la tine Să le-adunăm acolo sus, Prin roua plânsă de pe creste? Urc tot mai greu pe drumul spus Din începutul de poveste. Mi-e vârsta plină de cărări Și toate duc înspre departe, Găina e prin alte zări Cu ouăle de aur sparte... ................................... Dau gândurile mele-n pârg, E vară și o să mai fie, Îmi vine mă mă duc la Târg Alăturea de Sântilie... Referință Bibliografică: La Târg... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1296
LA TÂRG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349345_a_350674]
-
frate, și mi-era stâlp la nevoi Și nici unde pe pământ ce-am trecut cu pasul greu N-am găsit un tată blând cum este tăicuțul meu. Mama are ochi ca marea, două steluțe lucind... Eu îi caut toată zarea la nevoi mereu fiind Ea mi-ascultă-n piept durerea fată depărtată-i sunt... De-o mare separată și de dulcele-i cuvânt. Și durerea se-ntețește pieptul meu n-o ocolește... C-o veni vremea la toate și-or muri, Doamne ferește
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
fără număr, M-am prăvălit, nemernică făptură, Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită ca asinul Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul, Mi-e caldă suferința ca o soră Nu se-ntrevede drum în depărtare, Ascunsă-i deocamdată orice zare, Mă las vârtejului stârnit de horă! 2014 ÎN MAREA DE CUVINTE --------------------------------------- Un tânăr Inorog zburdă-n vâlcele Pădurile, câmpiile sunt bete, Eu după el mă iau cu dor,cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
Proroc de România România de pe hartă E-o stafie de stafie, Cioburi de oglindă spartă Din ce nu a fost să fie... România din istorii De istorii măsluite E un nor umbrindu-l norii Dincolo de zări cernite... România cea reală Din scenarii și trucaje Nu-i decât o poleială Pe bucăți de decupaje... România aparentă În a morții adâncime E-o amprentă pe-o amprentă De cadavre anonime... România prinsă-n focul Dintre iad și purgatoriu
GRUPAJ DE POEZII PATRIOTICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349409_a_350738]
-
manifestată în diverse împrejurări și repetarea unor replici ale „maturilor” nepoțica încerca să poarte discuții „seriose” că oamenii mari. „-Tu ai mama? - Nu. - De ce? - A murit! - De ce? - - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în mânuțele mici, pietricelele. Privește în zare cu ochii ei albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: - Și tu murești?” Copiii întotdeauna, prin spontaneitatea lor, au creat și crează situații hazlii: „La ora șapte mă pomenesc cu Anastasia că mă trage de pijama și zice: - Titina, nu
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
Pasiune sau ceva trecător?”) „Decolăm într-o gălăgie de motoare. Puțin năuc, doream să se termine mai repede gălăgia din urechi. Dar când avionul s-a depărtat în înălțime de unde decolase, fixându-și direcția de zbor, mi-am revenit. În zare, dedesubtul păsării-măiastre se arăta pământul. Părea un Ocean de forme, de culori cețoase.” (Dumitru Negoiță - „Marea Grădină”) „Dimensiunea acestui moment dificil o făcu să înțeleagă că păcatele ancestrale sunt ispășite parțial și de urmași. Inexorabila lege a existenței ne urmărește
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
mă-ntorc... dar drumul m-a uitat Și nu-mi mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas Și-adună-n colb de arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai departe, într-un vis absent, Fără de vlagă, stins și acromatic Tot așteptând un val
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
nou cosmos restaurat și între izgonire și recâștigare. În Cruce întâlnim convergența tuturor dimensiunilor creației - Sfinții Părinți văd în Cruce un semn impregnat creației, ca un semn cosmic, despre care se spune: Dumnezeu „așază crucea pentru a determina cele patru zări ale lumii“. Ce înseamnă Crucea ca simbol cosmic? - Crucea are o multitudine de semnificații. Crucea are de pildă semnificație soteriologică, mântuitoare, pe care creștinii o scot cel mai mult în evidență legat de lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos și
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
Două lumi diferite, Mărgăritare de binecuvântări Plămădesc cu brațele deschise, Zborul printre păduri de speranțe. Din cana cu vise Fiecare are o cană, din care bea În anotimpul dorințelor. O cană cu vise, din care și eu am băut, Zâmbetul zării și uneori, Deșartă strălucire! Povestea așteaptă să fie scrisă Cu dor și mângâiată precum, Cana cu vise, de roua iubirii... De nu dorești, zilele pot rămâne, Fără culoare și noaptea poate Coborî tristă, Cu privirile albastre, peste... Noi. Liber în
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
viteji pe câmpuri,de mine sfârtecați, Dar pentru cine mor, în țările străine, Cu doina ta pe buze,de moarte secerați? Ascultă țara mea cum plâng,și te ridică, Oprește mișelia ce te-aruncat în foc! Ridică-ți fruntea-n zări,tăriile despică, Și-oprește martiriul poporului în loc. Vitejii tăi moșneni și răzăși și dorobanți, Cu sânge au apărat a tale fruntarii. Păstrat-au Tisa,Nistrul și mândrii tăi Carpați, N-au lăsat să intre în glia ta barbarii. La Putna
ASCULTĂ ŢARA MEA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349799_a_351128]
-
târzie, ploi se cern din negri nori pe natura pustie, de se-ntunecă și zori. Bruma brodează iarbă și-negrește câmp cu maci. Vântul mătură-n grabă, frunzele de sub copaci. Răstigniți trec cocorii prin orizont cu ceață. Pierduți în largul zării, își duc visu-n speranță. Ciobanii-și mână turma din munte la câmpie. Iar când se-așterne bruma, vin în gospodărie. Când Soare-i ascuns în nori și-ntunecată-i zare, oameni alungă fiori, cu vinul din pahare. Se strâng la
ÎN TOAMNĂ TÂRZIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349814_a_351143]
-
o lance peste gândurile mele, Dorurile rătăcite s-au pierdut de- asemenea, Ca și frunza înverzită, când prin codri îmi doinea. Vreau să mă despart de pietre și de codru, de izvoare, Ca să pot zbura prin aer, îngropându-mă în zare, Rătăcind pe căi albastre în fum de cocori pribegi, E un semn al veșniciei ce nu poți să -l înțelegi. Ca să văd cum depărtarea se deschide goală-n spații, Să cuprind în brațe calde forme dragi de constelații, Să îmi
ZBOR SPRE AŞTRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349863_a_351192]