1,953 matches
-
-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mai poată rosti vreun cuvânt uitat sau ținut în secret. Sufletul lui avea să afle dacă era dus la un loc fierbinte sau întrun alt loc luminos. Aici avea să-și găsească o altă formă de liniște sau de zbucium. Acum nu mai era pământean, nu se mai putea hrăni cu roua și zorile fiecărei dimineți așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară, atingându-l ușor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cronologică, totuși, sumarele secvențe din corespondență din perioada studenției pariziene, corelate cu imaginile surprinse în tablouri, cu aprecierile critice ale oamenilor de artă, cu amintirile rudelor și cunoscuților, refac pas cu pas profilul spiritual al lui Viorel Huși, sortit unui zbucium derutant în a alege medicină sau artă. O fascicula aparte grupează în Amintiri despre tatăl meu emoționantă confesiune a Aurei Popescu. În prima parte reconstituie și comentează, în baza materialelor adunate, unele redate aici, traiectoria vieții lui Viorel Huși. În
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Ți-l doresc din tot sufletul. Mulțumesc, Ina Cristian! îi spun încet, cu drag. Și eu îți mulțumesc, Mihai! Mi-ai amintit de Ina Cristian... După ce-ai plecat tu, am stat așa, cu gîndul pierdut, într-o stare de zbucium încordat, de parcă voiam să mă regăsesc dintr-o dată... E greu să-ți spun... Oricum... voi avea la ce să mă gîndesc... Ascultă, o aud schimbîndu-și brusc glasul, ce i-ai mai făcut Brîndușei? Ne-am certat în sala de consiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
azi, pe el, bolnavul, întrebîndu-vă umil: "Ce trebuie să fac?" Și ce vrei acum?! Să-l învăț eu să stea cu fruntea sus?! Dumneavoastră de ce priviți în pămînt acum? Brîndușa ridică brusc privirea spre mine: are ochii tulburi, plini de zbucium, peste care răzbește o scînteie de rugă. Îmi pare rău că nu ți-am dat și declarația lui Ștefănescu... s-o rupi... ori să... O, doamnă! exclam eu. Sînt total dezorientat: nu v-am înțeles eu pînă acum, ori dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... ...Dar astea, de-acum, sînt povestea altor zile... 1976-1977 Săvinești Piatra Neamț CUPRINS Dedicația autorului....................................................... 4 Mărturia unui lucid... prefață de Valentin Ciucă ...................... 5 PARTEA ÎNTÎI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
băieți, despre care ți-am mai vorbit, unde a avut loc verificarea. Peste 100 de verificați în sală. Las la o parte emoția ascuțită pe care o simțeam în pântece, greutatea ficatului care-mi trăgea tot corpul spre dreapta și zbuciumul ce-mi întețea bătăile inimii și pulsul, de parcă ar fi fost lovituri de ciocan. În sfârșit, chiar la urmă, numele meu: „Exclusă din partid, din cauza originii ei moșierești și fiindcă are o fată la Paris, plecată când în țară începuse
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ironie este un scut de apărare!...). Deci, gata cu Comitetul! Nu se putea mai bine, mai ales în acest moment. Numirea la revistă, oricît s-ar supăra prozatorul ce conversează numai cu Ionescu, este ceea ce ți se cuvenea după un zbucium de un an și jumătate, timp în care ai acumulat o experiență de care te vei putea folosi acum și mai mult în cunoașterea oamenilor. Faptul că te-a lucrat spunînd că nu mai ești „la curent cu problemele” (revistei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să jure strâmb, cu mâna pe cruce că el a plătit pământul. Părerea de rău că s-a lăsat înșelat atât de neomenește și a crezut în cinstea unei rude atât de apropiate îl mai apasă și acum, după atâta zbucium, drumuri la judecăți, bani părăduiți cu avocații... și ce-a câștigat? în inima sa simți revoltă împotriva unei legi atât de nedrepte care nu dă voie unui om harnic să dobândească pământ dacă nu este băștinaș . Doar și el și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată Ileană, ai timp să asculți spusele mele? Că la unele n-am găsit răspunsuri de ani întregi, dar vreau să-mi capăt liniștea după atâția ani de zbucium; − știu și te cred, toată lumea știe câte suferințe ai avut de îndurat, dar mare-i Dumnezeu și te va ajuta să treci prin încercările pe care viața ți le-a scos în cale; − Apăi dacă ai venit, cred că am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fac eu în această nedorită situație? Cu aceste prime rezultate, cu imensul și sfâșietorul dor de casă și de ai mei, cu acel teribil sentiment de înstrăinare, mă credeam la capătul lumii și nu pot descrie încă tot clocotul și zbuciumul din sufletul meu chinuit de atunci! Fusesem până atunci un răsfățat al plaiurilor natale și nu-mi mai ajungeau picioarele pentru alergătură și zbenguială, cu copii din sat, pentru ca acum să mă aflu într-o situație din care nu vedeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost dor de ei și de casă... N-am suflat o vorbuliță despre adevăratul motiv al sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile noastre. Dimineața, o duminică cu soare și cu mult zbucium și negură în suflet! Stau de vorbă cu ai mei de una, de alta și pozez a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
adevărat. Pornisem la drum de peste doi ani și ceva. Atunci știam că peste șase ani puteam să ajung învățător, dar cum planul de învățământ s-a schimbat de la șase la opt ani, rezultă că după doi ani și ceva de zbucium ne aflam tot la distanța de șase ani față de ținta finală. Îi mulțumesc tatei că a încercat și m-a susținut în acești ani, dar eu nu văd ieșirea din acest impas decât prin retragerea mea din școală, pentru că n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bucuria mare ce-i făcusem cu reușita mea deosebită se oferea să-și vândă chiar și cămașa de pe el ca să mă susțină până la capăt și acum, după abia trei luni și jumătate să ajungă în această grozavă neputință materială!... Cât zbucium și durere în suflet!!! Cât despre mine, eu mă încrâncenasem în această hotărâre de renunțare la școală, chibzuisem și hotărâsem totul! În acea zi de luni dimineață, după ore de zbucium nu ne găseam locul în casă și în gospodărie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
jumătate să ajungă în această grozavă neputință materială!... Cât zbucium și durere în suflet!!! Cât despre mine, eu mă încrâncenasem în această hotărâre de renunțare la școală, chibzuisem și hotărâsem totul! În acea zi de luni dimineață, după ore de zbucium nu ne găseam locul în casă și în gospodărie. Curm această situație spunând tatei că vreau să merg la vie și să-mi caut de treabă. Cu sufletul obidit de pacostea ce dăduse peste noi, cu dorința de a face
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să mă ajute! Mai mult încă, i-am spus că-mi place acest nou loc de muncă. Un semn de mirare pe fața inspectorului... Imediat iau un tren până la Ghidigeni, apoi ajung la ai mei. După o zi plină de zbucium, cu aceeași căruță a tatei, cu un minim de bagaje pornim spre noul loc de muncă. Tata cunoștea bine locurile, dar la Căuești nu fusese niciodată. Când a văzut râpile și pripoarele de care era agățat satul, mi-a spus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde vremea, atât de prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în acel moment s-a gândit „Doamne Ada, hai!” Atunci m-am înspăimântat. Dar tot consider că n-am recuperat nimic... Cum l-am spus (monologul) la repetiții (cel puțin patru) nu l-am spus acum. Apoi, a venit momentul zbuciumului și a dorinței de a ieși din cercul răutății. Și muzica pe care strigam „nu mai vreau, nu mai vreau! Vreau să ies”. Urmată de minunea lui Vanghelis. Și-am intrat în „Blăstămul de mamă” cu o liniște în suflet
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă la periferia unei religii recunoscute, constituia o sursă de satisfacție specială În sine. Abia mult mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii ei, altminteri. Dacă așa crezi, tu, Ștefane, spune ea semeață, înăbușindu-și lacrimile. Pe semne, Doamnă, aista-i adevărul. Și-mi pare rău... Mie nu mai puțin. Și... și ce poruncește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii ei, altminteri. Dacă așa crezi, tu, Ștefane, spune ea semeață, înăbușindu-și lacrimile. Pe semne, Doamnă, aista-i adevărul. Și-mi pare rău... Mie nu mai puțin. Și... și ce poruncește "Domnul și Stăpânul" meu să fac? Dragostea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blândețe, cu o mare oboseală în glas. Ce-a fost viața pentru mine decât un lung șir de suferințe?... Ștefan e ca o furtună: mă răvășește! E prea mult pentru mine. Nu mai pot suporta viața asta de teamă, de zbucium... Toți ai mei au murit... Dumnezeu mi-a luat la el și ultima nădejde. Aici, totul mi se pare străin. Am încercat... N-am reușit. Poate e și vina mea... Și-apoi, șoptește ea înăbușit după o pauză în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfrigurată. Dar ce vorbe auziți de la mine... Știu Maria...Nu ești fericită în Moldova...Știu...Iartă-mă... Poate că... Nu numai tu, Ștefane... Port și eu, am și eu vina mea. Am încercat... N-am reușit. Am obosit, Ștefane. Tot zbuciumul acesta... Sunt atât de obosită... Acolo, departe de lumea dezlănțuită, o să mă odihnesc, poate... O să-mi găsesc, poate... o să-mi găsesc liniștea... Ștefan, chinuit, vinovat: Maria... Te îngropi de vie... Nu!... Nu se poate!... Ești... ești "Doamna Țării"!... Ești... ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]