1,973 matches
-
a întocmit printr-o selecție din acestea; e o apariție integral inedită. Scrise în decursul ultimul an, piesele cuprinse în Galerie concentrează, în expresie mult evoluată, experiența pe toate planurile a unei sensibilități formate, în aproximativ în egală măsură, în zbuciumul existenței materiale și în aventura autofăuririi intelectuale prin lectură, studiu și meditație. Între Poezii -le din 1960 și chiar cele din următoarele două volume, distanța calitativă e ca mugurii primăverii, și fructele timpurii, și roadele coapte pe deplin ale toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
livadă, cam asta-i tot ce-mi amintesc din film, lăsînd la o parte faptul că am rîs fără pauză și mi-a plăcut Pacino, ce fixa continuu ecranul, celelalte personaje, pe noi Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea situată dincolo de propria ei Înțelegere ori căutările neîncetate, febrile, prin muzică și viața paralelă ei, ale artistului. Nici acea prietenie cu totul specială dintre muzicienii de jazz nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i culeagă merele de aur. Deși par desprinse din Monitorul oficial, informațiile următoare apar În cel neoficial. Le rezum: „71% din femei declară că se simt satisfăcute după o Îmbrățișare tandră urmată de un sărut”. Atunci la ce bun atîta zbucium, atîta SIDA, congestie, Viagra, poziții? Și unde se mai pune, În cazul acesta, prezervativul? CÎnd? Ni se aduce la cunoștință că există mai multe feluri de săruturi, nu unul singur cum credeam noi, ca țăranii, iar dintre atîtea feluri cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plopii fără soț”. De la Ionescu-Dobrogeanu aflăm chiar spusa lui Eminescu, care, după ce nu s-a arătat prietenilor o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii, a afirmat: „Mi s-a măritat dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vere! Uite-te că astăzi e din nou lumină și pe ulița mea... Adică pe ulița noastră, dragule. Iartă și tu un “bătrân” putred de atâta nostalgie. Iertat să fii, fiindcă și eu sufăr de aceeași boală . De fapt, tot zbuciumul nostru de până astăzi nu are altă pricină decât nostalgia după vremurile acelea care au trecut, dar s-au adunat ca niște frunze formând adevărate zăpoare de-a lungul istoriei... Și un om ca distinsul domn profesor universitar Ioan Caproșu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Roxana-Maria Cărăbuș După furtuna care părea că unește cerul cu marea, se ivi, bucuros, soarele. Valurile, ce mai devreme, se spărgeau nervoase de stâncile singuratice, acum se leagănă parcă adormind. În aer încă se mai simte zbuciumul mării care insuflă teamă... teamă față de forțele naturii. Dar răsărirea soarelui este asemenea ivirii unui ghiocel în timpul iernii. Culorile vii se îmbină plăcut, iar cerul roșiatic parcă arde în cele mai puternice flăcări, oferind un tablou pictat de un artist
ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_665]
-
constată cu groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de șuvoi, mai ales că lui îi era groază de apă. Încolonă imediat compania și-o porni spre bivuac. Zvonul despre accident se răspândise și, ca o primă (mult prea tardivă) măsură de precauție, un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
escapadă în oraș, unde-și făcuse deja niște relații. Întotdeauna fu zgârcit în amănuntele despre cunoștințele din Odesa. Verificând și supraveghind posturile de pază, își permitea uneori răgazul de a se așeza pe nisipul fin al plajei, privind în larg. Zbuciumul Mării Negre, care-n vreme de pace îndeamnă la visare și melancolie, linia orizontului, frântă când și când de valurile mari, delfinii mici străini de încrâncenările oamenilor, îl făceau să cadă pe gânduri. I se ordonase să reziste pe poziții
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
apropierea acestuia de evenimente, până la substituirea lui de către personaj. Perspectiva temporală aste discontinuă, bazată pe alternanța temporală a evenimentelor. Perspectiva spațială reflectă un spațiu real, casa Emiliei, redacția ziarului, dar, mai ales, un spațiu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor și zbuciumului din conștiința personajelor. Ca modalitate estetică, se manifestă memoria afectivă, cea care aduce, în timpul obiectiv al relatării, întâmplările petrecute în timpul subiectiv al amintirilor. Pentru George Călinescu <ref id="40"> 40 Căl inescu, George, op. cit., p .660. </ref> , acest mod de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
nenea Mitru Înțeleg și retrăiesc starea noastră sufletească. Ei au fost acolo. Ei au văzut poate cum cel mai drag dintre camarazii lui cade lângă el sub lovitura glonțului sau a schijei inamice... Nu știu cine ar fi În stare să explice zbuciumul din suflet atunci când camaradul tău, fratele de sânge, Își dă ultima suflare În brațele tale și tu nu poți să-l ajuți cu nimic, decât luându-i capul În brațe și, strângându-l la piept, să-i spui: „Adio frate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și continuă. Nu știu dacă reținea datele căsniciilor. Rememora cam așa: "După concert, am plecat pe front". Concertul era cel al Filarmonicii ieșene, din 9 octombrie '42, dirijat de Enescu. (Pe tata, Marele Stat Major îl lăsase la vatră; prin zbuciumul lui, Filarmonica Moldova obținuse mobilizare la locul de muncă; Iordan a avut parte de front, de cele două fronturi, de est și de vest). De cîte ori nu i-am auzit! Tata: "Așteaptă pînă după concert". Iordan: Nu acuma, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiecărui individ în parte. După anotimpul culesului final al roadelor realizate în natură, urmează negreșit și acel anotimp al finalului ciclic, când frământările și evenimentele ce au influențat cursul normal al timpului încetează și Mama Natură, obosită parcă de atâta zbucium și preocupări pentru satisfacerea cerințelor materiale ale oamenilor, reclamă cu îndreptățire perioada de odihnă, de regenerare a noilor forțe menite să impulsioneze un nou ciclu, repetabil așa cum am arătat până aici. Asemeni Naturii, Omul ajunge și el în faza când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
l-am trăit și eu din plin, în război, până când căminul nostru a fost binecuvântat cu un copil care să ne poarte numele și neamul spre mai departe. Au apelat la singura soluție a adoptării unui copil... Le-am înțeles zbuciumul și soluția pentru rezolvarea acestei situații, dar pe undeva îmi sunau obsesiv în auz o prevenire, un avertisment pe care l-am auzit rostit de o venerabilă bătrână - înțeleaptă, care spunea printre altele că în viață omul să nu facă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai vedea! Nu începem chiar de mâine să ne ocupăm de casa asta despre care tu spui că ne ar aduce atâtea probleme. S-ar putea chiar să nu să se realizeze planul nostru, deocamdată e un vis. Merită atâta zbucium pentru ceva care abia se însăilează!? S-ajungem noi acolo, mamă! Oarecum liniștită de vorbele Inei, mama ei găsi cuvinte consolatoare la adresa ginerelui, pe care cu câteva clipe în urmă îl dusese la marginea inimii ei. - Băiatul ăsta n-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să o cheme pe Ina și, cu toate riscurile și umilințele la care ar fi fost supusă, să-i expună situația reală, așa cum de fapt se derulase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care Îl iubesc e un om atât de banal, fără nimic personal, un mincinos, În fond. El acum spune că m-a iubit, eu nu mai cred nimic, pe nimeni. Ție, Petre, Îți mulțumesc pentru toată indiferența ta, pentru tot zbuciumul sufletesc pe care mi l-ai trezit, pentru că numai așa am Învățat să lupt cu viața și, În special, cu mine. Da, m-am Învins, și timpul mi-a dovedit că n-a murit iubirea, dar că, așa cum te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
găsești puterea de a crea decât În mijlocul unei intense frământări În liniștea vieții cotidiene, niciodată. Pe tine nu te leagă nimic, de nimeni. Ai iubit un om, nu ți-a fost pe măsură, dar ți-a dat poezia, rezultat al zbuciumului tău sufletesc. Acum, nu datorezi nimănui nimic. Nu te leagă nici un fir de viața Bucureștilor, așa că nu păgubești pe nimeni dacă mori. Da, trebuie să trăiesc așa cum vreau eu sau să mor. Cale de mijloc nu există. * Dar dacă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am făcut? Seara n-a venit Petre și am fost cu Șerban la teatru. Apoi am aflat că Petre a venit pe la 9 și a declarat că uitase ce hotărâsem pentru astă-seară. Minte? Nu minte? De ce atâta nehotărâre, de ce atâta zbucium? 27 octombrie 1961 (vineri) Nu pot explica ce se petrece cu mine. Un dor nestăvilit de viață mă domină, visez mereu chipul atât de drag al lui Petre, dar acesta nu mă zdruncină decât În sensul unei adorații profunde, totale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grijă să fie liniște În jur și Începi să citești despre peripeții nemaiîntâlnite. Povestea mea Începe tot așa. Dar dacă poți, citește-o În bătaia vântului celui mai sălbatic, când foaia ar vrea să se smulgă din mână, de atâta zbucium clocotind printre rândurile scrise. A fost odată o mare iubire. A mea? Nu, a unui om pentru mine. La 16 ani, eram un copil prost, nu puteam Înțelege că am trezit o pasiune, că viața mea era pentru el scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreo vină și am ajuns la concluzia că nu. Eu nu i-am dat nici un semn că aș putea ține cât de puțin la el. Mă obseda Însă Întâmplarea aceasta. Am plecat la Sovata, după două nopți de nesomn, de zbucium. Pe drum, În tren, am aflat că el știa unde mă voi duce (Îi spusese, neștiutoare, colega mea) și are de gând să vină și el la Sovata. Ce puteam să fac? Să plec Înapoi la București, să plec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubesc verdele ascuțit al brazilor, cărările de munte al căror capăt atinge cerul și, În sfârșit, iubesc acea panoramă a vârfului de munte, răsplata cea mai dragă a călătorului obosit. Furtuna mă face să alerg, ca să simt și eu acel zbucium al Întregii firi, zăpada mă face să mă afund În răceala proaspătă, noaptea mă face să uit că sunt om și să rătăcesc Însetată de spațiu și de lumină. Și acum, Mircea, cum crezi tu că un om poate cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Mircea În fața acestei noi iubiri? Se pare că da... Ce ridicole sunt câteodată convingerile mele... ce mincinoase... Zuluf 8 august 1963 Dragul meu, Să nu spui nimănui că sunt aproape nebună. Vezi, dar simțind că va Începe din nou zbuciumul pe gheață, Îmi vine să-mi iau lumea-n cap, să mor dracului... Să nu mă duc Îmi spui? Dac-aș putea să nu mă duc... Dar este acolo, În cristalul acela alunecos, o bucată ruptă din sufletul meu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]