14,079 matches
-
foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui chiar acum! Îi zbor creierii, îi iau gâtul! Am 80 de ani, mor în pușcărie, dar știu că l-am pedepsit pe derbedeu. Asta-i mână de canalie bătrână! Uite cum arde schitul din toate părțile, cum se topește muncușoara mea, scrum se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției socialiste! Eu, tovarășul maior Marcu! Auzi, mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii, de nu-mi spui și nu o să fii primul! Tovarășe maior, părinte stareț, pe la două fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în biserică. Iartă-mă, părinte, că am tras cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Acei care numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină aceasta cu puțină osteneală, dar le trebuie mult mai mult ca să păstreze ceea ce au dobîndit; greutățile, ei nu le întîmpină pe drum și par că zboară spre putere; ele se ivesc doar atunci cînd ținta a fost atinsă. Astfel se întîmplă cînd i se cedează cuiva un stat, fie pe bani, fie din bunăvoința aceluia care îl cedează: așa cum a fost cazul de mai multe ori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Într-unul din Homoroade s-a Înălțat un monument țanțoș În memoria eroismului Armatei Roșii. Printre cramele din Rătești, pornind de la nivelul de sus, ne dădeam drumul iarna cu sania. Trebuia să ai curaj, nu glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga dintre ele, căzînd și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mine și pe Zoli, care voiam să plecăm pentru că Înțeleseserăm totul, ne-a oprit cu două degete ridicate și ne-a vorbit românește, de vreme ce urma să mergem la școală la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și să se ducă direct de la Ardud la Beltiug!... Să zboare peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oprit cu două degete ridicate și ne-a vorbit românește, de vreme ce urma să mergem la școală la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și să se ducă direct de la Ardud la Beltiug!... Să zboare peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vorbit românește, de vreme ce urma să mergem la școală la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și să se ducă direct de la Ardud la Beltiug!... Să zboare peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci cu el românește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dedesubt un lac imens, Îmi spune Nicole, e de fapt o mică mare. Mai văd, uite-l, și un avion care se ridică, e mult sub noi și lasă-n urmă o coadă lungă, lungă de fum. Foarte răsucită coada!... Zburam spre Paris, pesemne pe culoarul de croazieră standard, la unsprezece mii de metri, Într-o amiază de mai de o seninătate neobișnuită. Soția mea nu poate să uite limpezimea acelei zile pe care rar a mai regăsit-o pe parcursul altor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În urmă. Nu mai văd nici avionul care urcă, nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin părțile astea, un rîuleț Încă, un „rivulus“, cum tot spui tu. Și e păcat că nu zburăm mai jos ca să vedem castelul din Sigmaringen. Se oglindește În Dunăre, din cîte știu. Ai văzut? Și regii României provin tot de aici, nu numai șvabii Sătmarului... Dar uite: cornul din stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așa cred. — Mein Gott! Păi, dacă tu scrii acolo chestia asta, toate ziarele Îți vor lua interviuri!... Știi, În Germania, există obiceiul lecturilor publice În librării, În biblioteci, teatre, În fine, Îți dai seama ce am putea face?... Am putea zbura de la o lectură la alta cu zeppelinul, ce zici? — Asta mi-ar plăcea și mie. — Ai văzut? Și mai ziceai că nu vii... Ia spune, cum ară tam eu rujată la nouă ani? În ziua aceea a ping-pongului de vorbe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a devenit limpede că formau o patrulă de ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
viziune are loc la o săptămână după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar flori; profetul trebuie să se mulțumească doar cu ierburi. și visează o ființă cu chip de om ieșind din sânul mării și zburând cu norii. Privirea acelei ființe cutremură, iar vocea topește („toți cei care-i auzeau glasul se topeau precum ceara la foc” - XIII, 4). O mulțime imensă de oameni năvălește din toate colțurile lumii către ființa extraordinară, pentru a o răpune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se agață autorul nostru pentru a-și justifica voiajul ceresc descris în paginile următoare. După isprăvirea sacrificiului, îngerul însoțitor, Iaoel, îl așază pe Abraham pe aripa dreaptă a porumbelului, el însuși suindu-se pe aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la al șaptelea cer. Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
văzând în el harul, chiar Duhul Sfânt, precum Origen în Omilii la Isaia 6,1. - Isaia 6,2. Biblia românească: „Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau”. LXX (atenție la nuanțe!): „și serafimii stăteau în jurul Lui; fiecare avea câte șase aripi; cu două acopereau fața, cu două acopereau picioarele și cu două zburau”. Am tradus cât mai aproape de litera textului, căci numai așa ne putem da seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau”. LXX (atenție la nuanțe!): „și serafimii stăteau în jurul Lui; fiecare avea câte șase aripi; cu două acopereau fața, cu două acopereau picioarele și cu două zburau”. Am tradus cât mai aproape de litera textului, căci numai așa ne putem da seama cum a înțeles, de pildă, Origen, fragmentul. Textul grec nu menționează a cui față și ale cui picioare sunt acoperite de aripi, ceea ce-l conduce pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să oglindească brazii, să zboare deasupra lui păsările și, mai ales, să ne dea nouă răcoare vara, apă rece cu parfum de cetină, pește bun și dulce în vacanță. Dar nu fusese așa. Bătrânul spunea că la început, pe când stră-străbunicul lui era copil mic, pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
te iubesc! Te iubesc, iartă-mă ! Întâi a început iarba să răsară în jurul lui, apoi... vă închipuiți ce s-a întâmplat uitați-vă în jur: copacii sunt copaci, pietrele sunt pietre și nu cresc, dar cresc grâne și flori și zboară cocorii, iar noi suntem cu toții aici, nu?! Primii care l-au ascultat s-au numit "urmașii Căii"... în amintirea căii care duce la rugăciune. Și care vindecă. A rugăciunii care vindecă și cerul, și pământul, și soarele, și ploile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ne prea jucam noi. Și atunci s-a întâmplat: copilul a strigat bătând din palme: "Zburați!" și păsările de lut și-au întins aripile și într-o clipită au fost în înaltul cerului. Încremeniserăm toți. Stăteam în lutul ud de unde zburaseră păsările și nu mă dumiream ce și cum se întâmplase. Ceilalți au fugit strigând, dar eu, când m-am ridicat cu chiu, cu vai, murdar de lut, m-am luat binișor după el să văd unde stă și ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
revărsat părul lui peste fața mea, mi-am ascuns capul cu totul în el și aș fi stat așa mereu. Țineam ochii închiși și era atâta lumină acolo o vedeam, cu toate că închisesem ochii strâns că dacă e vis să nu zboare, iar dacă nu e vis, să mă mai lase să stau acolo... De atunci tot am mai vrut să-l văd, dar mereu era pe drumuri și când se întorcea, stătea tare puțin.... Ei, da, n-o fi fost unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toate prostiile pe care le făcusem și asta, cu scara -, dar nu era dojană în ochii lui, era ca un soare blând care mă scălda cu totul și eram bucuros și liber că, dacă aș fi avut aripi, aș fi zburat sus, sus de tot... iar el vorbea și din când în când mă mângâia și iarăși vorbea... Soarele luneca spre asfințit și, în liniștea care se lăsa, glasul lui era dulce și bun și ținea de foame și de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut din Timp chiar și oamenii, dar ei au uitat demult asta. Sau, poate, undeva, în inima lor , își mai aduc cumva aminte dar se fac c-au uitat, fiindcă le e mai ușor așa: să fie ca frunzele noastre zburând o clipă în vântul toamnei, fără Timp și... fără inimă, și ei numesc asta "libertate", dar eu cred că e doar blestemul timpului uitat... Dar m-am luat cu vorba, nepoate... Uite cum s-a întâmplat. Cum îți spun, stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ni l-a dat părintele, ia și tu... știam că ai să vii, l-am păstrat pentru tine..." Și așa, amestecat cu gustul sărat al lacrimilor, ei i se păru că niciodată nu mâncase ceva mai bun... La întoarcere, parcă zbura pe drumul până acasă: fulgii mari cădeau peste buclele ei, pe față, pe haine, cânta împreună cu ceilalți : "O, ce veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
amândouă... Te rog, uită-te la mine și nu-ți înghiți lacrimile. Dacă vrei să-mi spui ceva, spune numai să nu mai plângi în tine... ...Tu ești aceea care ai alergat înaintea lui, când ai auzit că vine, și zburai de bucurie, nu alta : nu mai știai ce să aduci, ce să faci ca oaspeții noștri să se simtă bine și mai ales El... Și viața ți-ai fi dat-o cu bucurie, ca să-I faci bucurie Lui... El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dorm, numai ca să mă sărute!), plină de curaj ca sărutul tatălui nostru... plină de viață și bucurie, lumina Lui... am să-mi las capul pe pieptul Lui și o să aflu toate... Alergam pe pajiște spre El așa de repede, de parcă zburam ! În jur, culorile străluceau cum nu știam să mai fi văzut vreodată ! Ce verde era iarba, ce smălțuite în toate culorile și parfumate erau florile ! Ba chiar și cerul era altfel, puteai gusta lumina , lumina care curge ca apa, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]