21,644 matches
-
aproape de Dumnezeu. Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni. Imaginează-ți ce smog ar fi în Olimp, ce viermuială, ce poluare sonoră, dacă toți am locui, cu sufletul, în preajma zeilor. Poate că din cauza asta a inventat Dumnezeu și mahalaua sufletului, ca să descongestioneze vecinătățile imediate ale Olimpului. Dar uneori suport tare greu condiția asta de cetățean al mahalalei sufletului, după ce spiritul a locuit un timp chiar în preajma zeilor. Este nedrept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu sufletul, în preajma zeilor. Poate că din cauza asta a inventat Dumnezeu și mahalaua sufletului, ca să descongestioneze vecinătățile imediate ale Olimpului. Dar uneori suport tare greu condiția asta de cetățean al mahalalei sufletului, după ce spiritul a locuit un timp chiar în preajma zeilor. Este nedrept și iar îmi aduc aminte de strigătul acela al lui Cioran care te-a plictisit, probabil, pentru că ți-l aduc aminte foarte des care zice că lumea aceasta trebuia să fie oricum, numai așa cum e nu. Am, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nobilă a regelui, concubinele splendide, micuțe, dezbrăcate; cu sânii albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau să fie satisfăcute. Cu o credință de nestrămutat în împăratul zeu (a fost odată intrat cu reală fală, cu simplitate pe placul și așteptările supușilor). Și cu sclavi, mulți sclavi. Cu pedepse grave, sancționări. Cu un sistem poate prea sofisticat. Și cu mâncăruri delicioase pe bază de orez. Cu exotismul depărtărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână în întregime închisă... Prea era tulburat, încât simțea nevoia ascuțită, nu de puține ori, de a vorbi deschis cu sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea. Tocmai mi-a murit mama, și nici în vitalitatea celorlalți nu mă pot încrede pe deplin. Totul se întunecă și geme, numai scrisul mai lucește în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mâini. De afară, se auzi primul cântat al cocoșilor. Amaterasu își aminti atunci, fără să știe de ce, că se născuse din apa cu care tatăl său își purificase ochiul stâng. În fața intrării începuseră să se adune cele opt milioane de zei. Pe câmpurile pustiite, oamenii mureau chiar în această clipă. Nu era nimeni pe umărul căruia ar fi putut plânge. Își spuse că, fără îndoială, lacrimile sunt prea puțin vrednice pentru Cea-Care-Strălucește-pe-Cer. Peștera i se păru dintr-o dată neîncăpătoare. Afară, Ama-no-Uzume
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Ama-no-Uzume își începu dansul, lovind cu piciorul în albia de bambus. Sânii ei erau mici. Dezgoliți în noapte, pentru că lumina pierise de când Amaterasu se ascunsese și ferecase intrarea, sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aparent ce învăluie existența și că, dacă există o cale de ieșire din marasm, aceasta nu rezidă în abdicări timpurii. Personal, găsesc sinuciderea mai mult inestetică decât imorală. Dar altfel au stat lucrurile de-a lungul istoriei. A. Alvarez, în Zeul sălbatic: un studiu asupra sinuciderii, punctează că, "pentru Biserica primitivă, viața era intolerabilă indiferent de condiții. [...] Învățătura creștină a constituit, inițial, un puternic stimulator pentru sinucidere". Martiriile primilor creștini, o formă subtilă de sinucidere religioasă, culminează, în secolele al IV
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el, acolo unde perechea de câini, molcomită de razele amiezii, deschide boturi umede și amușinânde. "Pavele, Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și apă!", rostește preamilostiva. Ascetul se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spre trotuarul de la bulevard și, în scurt timp, pătrunde într-o Nirvană în care privirea mea, retezată de unghiul sever al ferestrei, nu-l mai poate petrece. Umanitatea nedegenerată În general, există suficiente dovezi ca să presupunem că, în multe privințe, zeii ar avea de învățat de la noi. Noi, oamenii, suntem mai umani. Friedrich Nietzsche Rândurile care încheie această primă secțiune a cărții nu sunt, de fapt, un eseu per se, ci o pledoarie (mă tem, ușor patetică) pentru regăsirea unei demnități
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape orice loc de pe coasta de est a Japoniei, însă niciunde el nu are, parcă, strălucirea calmă degajată de "Perla cea Verde", cum a numit Oshima un poet aproape uitat din secolul trecut. Ca zeilor vechi, viguros ne bat și nouă, călătorilor, inimi în piepturi. Dar, spre deosebire de Scardanelli, poetul acela atins de aripa demenței și îndrăgostit etern de Diotima, eu știu ce-ar mai fi de făcut și de spus. Trebuie să dezghioc imaginea filigranată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mare surpriză faptul că cel la care mă gândesc este japonez. Este prințul Genji, Genji cel luminos, venit pe lume ca incarnare a esteticului. Genji este Iubitul, atât de frumos, încât nici o preafrumoasă nu se poate măsura cu el, numai zeii pot fi mai înzestrați, el duce la perfecțiune orice artă pe care binevoiește să o practice, Genji este Amantul, de care toate femeile se îndrăgostesc și care redă fiecare femeie esenței ei absolute. Nu, nu se îndrăgostesc, îl adoră, îl
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de lemn, spre clienții transpirați după încă o zi și încă una, petrecută la firmă, Reiko tace, și cade pe gânduri. Peste un timp, rostește, sibilinic: "Noi ne relaxăm făcând baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ușoare tulburare a apei se iscă, un vânt îmi atinge sânii pe care nu vor putrezi niciodată cireșele uriașe, cireșele amărui. Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac, iar degetul de ceară al zeului, jucându-se, o face să cadă puțin mai la dreapta, un infinit de secundă, un milimetru de rugăciune mai la dreapta... Însă japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care este întruchiparea însăși a ideii de minuscul, am eșuat lamentabil în încercările, care au degenerat în comice implorări, de a refuta această monstruoasă absurditate. Orice străin are nasul proeminent. E drept că se află și printre japonezi binecuvântați de zei, care se pot făli cu un nas mai ieșit în afară, față de nasul "turtit", asiatic. Ei sunt admirați ca figuri semilegendare. Pe lista calităților dorite de o tânără fată la bărbatul de vis, "înălțimea" nasului se clasează pe o redutabilă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe care le producea plantelor, au ajuns la urechea Zânei florilor, care, după o bună perioadă de timp de gândire, și-a dat seama că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la Zeul șoaptelor care a sfătuit-o: -Am auzit, frumoasă zână, despre acea fetiță și m-am gândit, dar mai întâi să întrebăm Vântul. -Admir luminata ta gândire, de aceea mă bucur foarte mult că am reușit să te găsesc, pentru că eram
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsit Vântul, pentru că fiind început de vară, plecase de pe acele meleaguri încă din aprilie și acum era pe unde își făcea intrarea Toamna. -Despre fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Despre fetița care distruge florile, ce ai auzit pe acolo unde-ți călătorești aripile, Vântule? a întrebat Zeul șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile pe unde am umblat, această situație nu este pentru voi. -Dar pentru cine? întrebă precipitată Zâna florilor. -Am auzit că împotriva tuturor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]