2,112 matches
-
îmi pare ceva grandios, mare în raport cu ființa mea proprie când mi-o gândesc, sau mai bine când, prin o dispozițiune deosebită, sunt silit a o gândi deosebită de regi și de curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se pare deșartă, ca și când regele ar fi murit, ca și când suflarea rece, uscată, eternă a morții ar trece prin acele hale mărețe. Când privesc un râu cu licăruirea lui unduită *, o stradă cu case nalte și cu ferestrele-nchise
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un fel de automat care să puie forma sa și modul său de a fi afară de orice controversă, și mijlocul pentru aceasta este religiunea sau mai spețial: dreptul divin. Dreptul divin samănă cu planul zugrăvit a unei case a cărei zidire-i este anterioară. El face să creadă cumcă lucrurile nu pot fi decât numai așa și nu într-altfel. Formele religiei sunt mantia de purpură cu care s-acopere toată mizeria adâncă a vieții, pin creți se tradă foarte puțin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
suntem stăpâni limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim. piatră cu piatră tot ce-a fost înainte - nu după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului - astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întîmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului - astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întîmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii. 98 {EminescuOpXV 99} [LIMBĂ ȘI PSIHOLOGIE] 2258 Asupra limbei în raportul ei cu psicologia Notițe ["ACCENTUL - SUFLETUL... 2255
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pună hexametrii făcuți pentru Mihai. FILOLOGIE DECLINARE - CONJUGARE [1] 2267 sfadă - sfezi [2] 2276 A 176 {EminescuOpXV 177-211} {EminescuOpXV 212} Feciorul de-mpărat și dracul *** Baba și moșneagul și cele două fără de bob Istoria lui Gristos și a Maicii Domnului Zidirea mănăstirei Balaurul din fântână {EminescuOpXV 215} {EminescuOpXV 216} {EminescuOpXV 219} {EminescuOpXV 223} {EminescuOpXV 227} ÎNSEMNĂRI CU CARACTER PERSONAL EVOCĂRI SUVENIRI DIN COPILĂRIE 2291 La Dziercek în casa cu plopii. Grădina cu mere în care-mi făcusem cuib și găseam mere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fi găsit într-un mur din vremea lui Chios*. Cartea morților: în temple cu mult mai vechi, în locuri *** se găsesc scripte. Her[odot] narează de răutatea lui Cheops cumcă a închis templele ș-a cerut de la popoare iobăgie pentru zidirea piramidelor. Apăsarea - poate legendă. Pe vremea lui Cheops stare înflorită. Împrejurul mormântului lui Cheops morminte private. Afară de asta e puțin din vremea aceea (un inel de argint, dar foarte modern). Inscripții: pe drumuri stâncoase de Abdiramas*. Stânci cu inscripții ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la cea mai primitivă formă a sa, este un recipient complex al Universului, o bucată policromă din pulberea de stele ce călătorește rătăcită prin cosmos, umplând zadarnic inertul bloc de vid cu care a fost blestemată închisoarea astrală în ceasul zidirii sale. Defila în fața miliardelor de suflete pecetluite cu stindardul pierzării, vindecând rănile reci pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fibre musculare imberbe, unghiile lăcuite, toate indicii că ele ar fi aparținut unei femei. 174 DANIEL BĂNULESCU în care înmuia și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-am vazut-o de când eu sunt... Oare amorul ce îmi zâmbește E în mormînt? {EminescuOpIV 10} CARE-O FI ÎN LUME... "Care-o fi în lume și al meu amor? " Sufletul întreabă inima cu dor. "Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mîngîe blândă ale mele plîngeri? L-am cătat în lume. Unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vecinici visuri, răsărit din sfinte-isvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Cătră marea liniștită, ce înneacă a lui dor. {EminescuOpIV 113} De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice - Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți -; Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, Au zidit munte pe munte în antica lui trufie, Le-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tumul - Proroc prea sigur al vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că în doruri vane Caut norocul spre-a te-afla pe tine, Noroc lumesc - zâmbiri aeriane! Las pe-alții să zidească din ruine Zidiri de-o zi pe răbdătoarea spată A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu-i ceea ce cată. Ei caut-adevăr - găsesc minciune. Neam vine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unei crude munci, În inimă e-o parte cu totului străină - "De-ai fost vr-odată tânăr e foarte mult de-atunci! ". {EminescuOpIV 324} DIAMANTUL NORDULUI (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treeră cerbii. În vechea zidire tăcere-i și numa Perdelele-n geamuri scîntee ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătae Ajunse în fugă de-a lunei văpae, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aduceți oare de-acei regi aminte, Ce-n piramide, alții în pustiu, Morminte mari, urieșești morminte, Un munte-ntreg le fu a lor sicriu? Durerea care nu găsia cuvinte Aflat-a semne mari, care o știu. ? Tu, taină mută, de zidiri mărime - Vorbesc dureri, ce nu pot să suspine. Ah, ce-i cuvântul, ce-i coloare, sunet, Marmura ce-i, pentru ce noi simțim? O coardă-atinsă imiteze-un tunet, Un ah! să spue cum ne chinuim Nu, nu... Și fie forma cât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
voastre case au fost introduse, în pofida interdicțiilor categorice, statui de marmură și figurine de fildeș reproducând în mod profanator formele bărbătești, femeiești și pe cele ale animalelor, de parcă Ziditorul ar avea nevoie de ajutorul făpturilor Sale pentru a-Și isprăvi Zidirea? Cind în mințile voastre și în cele ale fiilor voștri s-a strecurat îndoiala vătămătoare și nelegiuită, îndoiala care vă îndepărtează de Creator, de Cartea Sa, de Trimisul Lui și de Comunitatea Credincioșilor, îndoiala care face să crape zidurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arătat în munte" (Ibid., 25, 40). Când David îi dă fiului său Solomon planul clădirilor Templului și al tuturor uneltelor sale, îl asigură că "toate acestea sânt în scrisoarea însuflată de la Domnul (...) cum m-a luminat El pentru toate lucrările zidirii" (I Cronici, 28, 19). El a văzut așadar modelul ceresc pe care Iahve îl făcuse la începutul veacurilor. Așa și spune de altfel Solomon: "Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în muntele Tău cel sfânt și un jertfelnic în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în neputința împăcării că, iată, și eu sunt martor tăcut al unui timp criminal, martor neputincios. Eu însumi eram, fără să o știu, o bisericuță abia începută în zidire, fără catapeteasmă, fără icoane, fără mireasma mirului care, abia acum, când scriu toate acestea, simt cum mă învăluie întru Luminare. Mi s-a întâmplat de câteva ori să trec pe lângă biserici care se demolau. Ocoleam, de obicei, locurile acelea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demolau. Ocoleam, de obicei, locurile acelea. Cu un fel de teamă. Cu un fel de rușine neputincioasă. Cu un fel de sentiment al complicității că, poate, prin simpla mea privire, dărâmam și eu o bucată de zid, câteva cărămizi din zidirea sfântă care, rămasă fără nici un ajutor, se prăbușea sub ochii mei nepăsători. Știam că nu am ce face, că noi toți nu prea aveam ce face, dar, dincolo de acestea, mai greu era sentimentul complicității la moartea, la uciderea unei zidiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zidirea sfântă care, rămasă fără nici un ajutor, se prăbușea sub ochii mei nepăsători. Știam că nu am ce face, că noi toți nu prea aveam ce face, dar, dincolo de acestea, mai greu era sentimentul complicității la moartea, la uciderea unei zidiri. Erau mulți care admirau chiar măiestria cu care buldozerele curățau în câteva ceasuri, în câteva zile, locul sfințit, de ctitorire din vechime. Mi-am întrebat, adeseori, sufletul: eu de care parte sunt? Mi-era rușine să-mi răspund că, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele, pentru bicisnica mea viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Doamne, -naltule-mpărat, Cel ce ființă mi-ai dat, Ție, mă rog plângând Ca din naltul cer privind Să mă scapi dintr-acest chin, Dintr-acest dor și suspin, Că alt ajutoriu nu găsesc. Ție, dar mă cuceresc, Izbăvește - a ta zidire De-atîta rea chinuire, Căci mi s-au urât trăind, Tot plângând și tot oftând, Mîntuiește-mă de toate, Trimite-mi o scurtă moarte, Curăță-mă din cei vii Că al meu dor tu îl știi. Știi că de când m-am născut
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dăm câte un Kant ori Eminescu, înseamnă că nu trăim chiar ca muștele. În preajma oamenilor celebri nu trăiești o viață banală. Dar nici ușoară. Există eroi autentici, dar si cu procură. Geniile justifică existența omului ca specie superioară. Gloria înseamnă zidire în amintirea semenilor. Deși perisabil, omul aspiră spre eternitate. Dacă am fi fost nemuritori, rămâneam troglodiți. Cine s-ar mai fi chinuit să supraviețuiască prin operă? Gloria se instalează ca lumea când posesorul ei ajunge personaj în anecdote. Geniile își
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu cratița. Iubirea - marea funie care ne-ar putea scoate din abis. Ce-ar fi putut, oare să-i spună Don Juan Julietei? Un petic de velă tot i-a rămas iubirii noastre. Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandrețe, ci zidire. Ana lui Manole nu este decât un cap de listă Bărbații admiră femeile inteligente și le preferă pe cele frumoase. Prea mulți au făcut scuipătoare din candela iubirii. Din arc voltaic, iubirea poate degenera într-o banală posesie, ori chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]