1,910 matches
-
de taină, Sf. Troiță, Sf. Aron, Jertfa lui Avram și fuga în Egipt. Pe suprafata pereților verticali își păstrează locul teoria arhiereilor, între arcade cu decor floral: Ioan Zlataust, Atanasie, Chiril, Grigorie, Arhidiaconul Ștefan, Laurențiu. Pictura Tâmplei, așternută de același zugrav, pe peretele dinspre altar, cuprinde: Răstignirea, medalioane cu prorocii, apostoli, cu Isus Hristos pe tron, friza celor 12 praznice. Icoanele împărătești sunt zugrăvite direct pe perete (ca la Ocișor). În evoluția picturii, de la o epocă la alta, ansamblul de la Basarabasa constituie
Biserica de lemn din Basarabasa () [Corola-website/Science/316859_a_318188]
-
completă a tencuielii, înlocuirea învelitoarei de tablă cu una de șindrilă, construirea unui zid de sprijin în partea de vest. Mobilierul este original, precum și o serie de obiecte de cult valoroase. Deteriorat astăzi, registrul împărătesc al tâmplei este opera unui zugrav format în atmosfera artistică brâncoveneascaă sud-carpatică; iconostasul a fost renovat în secolul al XIX-lea. Decorul inițial, păstrat fragmentar din pricina văruirii suprafeței interioare a bârnelor, este asociat cu penelul zugravului Ioan Cuc din Lupșa (județul Alba). În 1919 ansamblul a
Biserica de lemn din Rovina () [Corola-website/Science/316855_a_318184]
-
valoroase. Deteriorat astăzi, registrul împărătesc al tâmplei este opera unui zugrav format în atmosfera artistică brâncoveneascaă sud-carpatică; iconostasul a fost renovat în secolul al XIX-lea. Decorul inițial, păstrat fragmentar din pricina văruirii suprafeței interioare a bârnelor, este asociat cu penelul zugravului Ioan Cuc din Lupșa (județul Alba). În 1919 ansamblul a fost supus intervenției pictorului George Zimon Pop. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) menționează lăcașul în dreptul localității “Felso Bucuresd” (Bucureșcii de Sus); în conscripțiile anilor 1805 și 1829-1831 figurează la “Bukurest
Biserica de lemn din Rovina () [Corola-website/Science/316855_a_318184]
-
cuprinde în medalioane orientate de la est la vest „Treimea”, „Maria” și „Arhanghelul Mihail”. Iconostasul are pictat în centru „Iisus pe cruce”, străjuit de Maica Sa și de apostolul Ioan, restul scenelor sunt compartimentate în frize și medalioane. La poalele bolții zugravul a redat „Patimile lui Iisus”, scene dominate de culoarea verde, preferință a pictorului. Peretele vestic al naosului are ca temă centrală „Învierea morților” pentru Judecata de Apoi. La capătul de jos al peretului se poate citi pisania lăsată de pictor
Biserica de lemn din Fânațe () [Corola-website/Science/316863_a_318192]
-
Judecata de Apoi. La capătul de jos al peretului se poate citi pisania lăsată de pictor: „ Această sfântă biserică a Fânațului sau zugrăvit din cheltuiala sfintei biserici și din ajutorul satului, fiind birău Sabo Nat și chitor Boc Petru. Eu zugravul Micula (Mihail) din Mociar, octombrie 30 zile 1832”. În biserică se găsesc două sfeșnice mari și un candelabru lucrate din lemn, cromatica fiind compusă din alăturarea culorilor roșu și albastru. În 1924 a fost tencuit exteriorul, lărgite ferestrele și acoperită
Biserica de lemn din Fânațe () [Corola-website/Science/316863_a_318192]
-
alu ... cu blagoslovenia .. . Sfinției Sale Sofronie a Timișorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului și a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai Vasiescu și Jrateso Ianăș Vasiescu fiind întâi chinez Pătru Ursulescu apoi pe urmă Pătru Drâghicioni fiind preot Ioan Popovici. Zugrav Gheorghie Diaconovici și Ștefon Popovici din Vasiova 783 novembre”.
Biserica de lemn din Bătești () [Corola-website/Science/316870_a_318199]
-
religioase realizate de către Mișu Popp se află în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Comuna Satulung (astăzi orașul Săcele) de lângă Brașov. A provenit dintr-o familie de cunoscuți artiști, tatăl său Ioan Popp Moldovan de Galați fiind înaintea artistului, un faimos zugrav de biserici și iconar. Arta pentru Mișu Popp, a fost un mijloc de recreație care nu presupunea o necesitate generatoare de răscoliri sufletești profunde. Prin prisma meseriei de zugrav de biserici și a portretelor pe care le-a făcut, Mișu
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
său Ioan Popp Moldovan de Galați fiind înaintea artistului, un faimos zugrav de biserici și iconar. Arta pentru Mișu Popp, a fost un mijloc de recreație care nu presupunea o necesitate generatoare de răscoliri sufletești profunde. Prin prisma meseriei de zugrav de biserici și a portretelor pe care le-a făcut, Mișu Popp a fost o personalitate larg acceptată atât în cercurile intelectuale din Brașov, unde s-a stabilit până la urmă, cât și în vechea Românie. Cu toate că a rămas necăsătorit toată
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
a unei diplome din 14 aprilie 1668, prin care principele Mihai Apafi I (1661-1680) l-a înnobilat pe un strămoș al pictorului, anume pe Ioan al Popii și pe fiii acestuia. Tatăl pictorului, Ioan Popp Moldovan de Galați (1774-1869), era zugrav de biserici. Mama sa (1783-1867) avea numele de Elena și fusese născută Ivan. Ioan Popp Moldovan se trăgea dintr-o familie de țărani din Țara Făgărașului. După Corneliu Comănescu, Ioan Popp a făcut probabil parte din grupurile de moșneni împroprietăriți
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
țărani din Țara Făgărașului. După Corneliu Comănescu, Ioan Popp a făcut probabil parte din grupurile de moșneni împroprietăriți de voievozii Țării Românești. Familia sa a fost una de frunte din Galații Făgărașului, astăzi cartier de peste Râul Olt al orașului Făgăraș. Zugravul Popp a pictat icoane, iconostase (catapetesme) și chiar interioare de biserici sătești ortodoxe sau catolice din jurul Brașovului, din Țara Oltului, din zona Ciucului, din secuime și de prin alte părți din Ardeal, cum au fost Gherla (în mod special) sau
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din Țara Oltului, din zona Ciucului, din secuime și de prin alte părți din Ardeal, cum au fost Gherla (în mod special) sau valea Someșului. Popp Moldovan a rămas în istoria picturii murale bisericești ca un continuator al școlii de zugravi din Nicula, care au îngemănat precum în "Încoronarea Fecioarei" din Biserica din Țânțari (1820), atât unele elemente datorate legăturii picturii autohtone cu arta apuseană a barocului venită în Ardeal prin catolicism, cât și linia esențială a iconografiei tradiționale răsăritene. Meșteșugul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
toți membrii familiei, exact ca în casele țărănești de iconari. Copiii au fost ucenicii care au umplut cu culoare figurile de sfinți conturate pe sticlă și mama a fost calfa care a copiat și a multiplicat izvodul. Astfel, meseria de zugrav a fost moștenită de mai mulți dintre copii săi, unul dintre ei - Mihail Popp, cel alintat Mișu, simțind din copilărie o puternică atracție către artă (un alt "zugrav" al familiei a fost Nicolae Popp, fratele cel mare, care a început
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
fost calfa care a copiat și a multiplicat izvodul. Astfel, meseria de zugrav a fost moștenită de mai mulți dintre copii săi, unul dintre ei - Mihail Popp, cel alintat Mișu, simțind din copilărie o puternică atracție către artă (un alt "zugrav" al familiei a fost Nicolae Popp, fratele cel mare, care a început să picteze biserici și amvoane singur în perioada 1835 - 1854). Mișu Popp a folosit culorile și pensula încă din vremea când a învățat la școlile din secuime, ori
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
fi fost căsătorit vreodată. El a fost înmormântat în cimitirul capelei române din Groavăr. Colecția de tablouri a lui Mișu Popp a fost donată muzeului "Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român Astra" din Sibiu. Prin prisma meseriei de zugrav de biserici și a portretelor pe care le-a făcut, Mișu Popp a întreținut relații de prietenie cu mai toți intelectualii brașoveni. De asemenea a avut relații de prietenie cu oameni din vechea Românie, de pe vremea când picta bisericile din
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Popp un adevărat muzeu, cu exponate create de către pictor. Așa zisul "Pantheon" a lui Mișu Popp a fost, însă construit pe acoperișul casei sale. Astfel casa s-a mărit, deoarece Mișu Popp nu a fost doar un pictor academist sau "zugrav de biserici". El a fost un bun tâmplar, dulgher, zidar sau instalator, adică un meșter „"în de toate"”. În mansarda construită de el din podul casei, a avut un atelier de vară, cu pereți căptușiți și numeroase lucrări neterminate sau
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
soție. Aceștia au fost înregistrați la Biserica Sfântul Nicolae din Brașov. În acest registru, Ioan Popp în postura de tată este trecut cu numele "Dumnealui Kir Ioniță" (1820), "Ion Popp zugravu" (1824), "Ion Popovici, zugravu" (1827) sau "Kir Ioan Popovici zugrav" (1829). Primii cinci copii au fost născuți cel mai probabil în Făgăraș sau Galații din Făgăraș, registrele de evidență din vremea aceea fiind ilizibile. Datele de naștere sunt după calendarul vechi. Faptul că Ioan Popp apare înregistrat în documente sub
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
realizat altare sau icoane sculptate și pictate. Faima lui și a familiei sale a făcut ca acesta să preia comenzi împreună cu Nicolae Popp, până în secuime chiar, precum și în bisericile romano-catolice ungurești din acea zonă. Ioan Popp și faima sa de zugrav de biserici și mare iconar, au făcut ca lucrările sale să-si depășească zona natală până pe Valea Someșului sau Gherla, unde s-a stabilit ulterior un nepot al acestuia. Din aceasta epocă datează patru schițe de amvoane, altare și ornamente
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din Brașov, care era la acea vreme era „"garnisată"” numai cu tablouri semnate de Mișu Popp. Ca urmare a numeroaselor lucrări pe care Ioan Popp le-a contractat prin secuime și ținând cont de mijloacele de transport precare ale epocii, zugravul Ioan Popp a fost nevoit să părăsească Făgărașul cu întreaga familie, ce avea în componență la acea vreme pe soția sa și cinci copii și să se mute în Miercurea Ciuc. După un timp, s-a stabilit definitiv în preajma anului 1818
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
acesteia fiind enumerați, parțial, în pisania peretelui nordic al altarului. Registrul împărătesc al tâmplei, datat, pe baza inscripției unei icoane a „Maicii Domnului cu Pruncul”, la 1699 de 15 februarie”, a fost reîmprospătat, la sfărșitul secolului al XIX-lea, de zugravul Dionisie Iuga din Nicula (jud. Cluj). Renovării din 1920 îi corespunde înlocuirea învelitorii inițiale din șiță cu alta mai trainică, din țiglă; coiful evazat al clopotniței a fost învelit în tablă. După anul 1895, când s-a finalizat actuala biserică
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
largi a acoperișului. Clopotniței cu foișor, în console, i se întregește volumul prin coiful cu baza pătrată. Tavanul drept al pronaosului are grinzi transversale și longitudinale; naosul și altarul sunt acoperite prin bolți semicilindrice. Rezultatele unei comparații între produsele activității zugravului Popa Ioan din Deva cu pictura păstrată la Gothatea, la care se adaugă și reprezentarea Bunei Vestiri, de pe ușile împărătești, justifică afirmația că și aceasta se poate menționa în palmaresul său artistic. Biserica se află într-o stare avansată de
Biserica de lemn din Gothatea () [Corola-website/Science/316915_a_318244]
-
fiind din șiță. În apropierea bisericii, pe latura sudică, se află „scaunul de judecată”, alcătuit din bârne masive de stejar, având în mijloc o masă formată dintr-o piatră de moară. Icoana de hram, „Buna Vestire”, este opera lui Constantin Zugravul. este amplasată într-un loc favorabil, pe o colină, care oferă posibilitatea admirării unei priveliști superbe asupra culmilor din jur, zona fiind una din cele mai frumoase din județul Hunedoara și păstrătoare a unor vechi tradiții populare.
Biserica de lemn din Hărțăgani () [Corola-website/Science/316956_a_318285]
-
proorocilor Isaiia și David, în registrul superior,într-o pictură aleasă, al cărei autor și datare, le aflăm pe icoanele, aduse de la Boiu, în colecția Episcopiei de Alba Iulia: Soborul îngerilor Mihail și Gavriil; Iisus Hristos, cu semnătura lui Ioan zugravul, data realizării, 1789, și numele platnicilor. Grație valoroaselor bunuri artistice, tradiția aducerii de la Boiu a bisericii din Uilac, este de netăgăduit, fragmentele din picturile zugravului Ioan, putând fi și pe pereți, sub tencuială. Că la Uilac fusese și mai înainte
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
Episcopiei de Alba Iulia: Soborul îngerilor Mihail și Gavriil; Iisus Hristos, cu semnătura lui Ioan zugravul, data realizării, 1789, și numele platnicilor. Grație valoroaselor bunuri artistice, tradiția aducerii de la Boiu a bisericii din Uilac, este de netăgăduit, fragmentele din picturile zugravului Ioan, putând fi și pe pereți, sub tencuială. Că la Uilac fusese și mai înainte o bisericuță de lemn, o dovedește clopotul, turnat în 1864 în hramul ”Sfântul Nicolae” pentru filia Uilacului Vidăcut (celălalt clopot, din 1853, provine de la Bodogaia
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
arhiereul care a sfințit-o, deoarece în 1795-1801, când a fost dată în folosință, scaunul arhieresc din Ardeal a fost vacant. În interiorul bisericii, deasupra ușii se află o pisanie, din care reiese că a fost pictată în anul 1801 de către zugravul Vasile Muntean din Laz. În exterior, are o pictură sub streașină, un brâu. În interior pictura se păstrează în întregime, a fost restaurată în anii 1988-1989 de către Stinghe Mihai, dar după puțin timp, restaurarea picturii a fost compromisă din cauza unui
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
au primit cu greu să-și ducă morții departe de biserică. După 7 ani sau cu ocazia unei alte înhumări, oasele erau aduse lângă biserică, în așa numitul osuar. Pictura osuarului datează din anul 1826 și este semnată de Ieremia Zugrav. Și în prezent se văd oasele sub dușumeaua osuarului. Preoți slujitori au fost, conform datelor existente, Ioan Streulea 1728-1826, Dimitrie Boia, de la care biserica are cimitirul care-i poartă numele, Ioan Sava 1756-1837, apoi fii preotului Sava, Constantin Dimitrie și
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]