1,937 matches
-
din București. Scrierile sale teatrale - Cerul nu există (1957), Cineva trebuie să moară (1958), Celebrul 702 (1960), Șeful sectorului suflete (1962), Noaptea e un sfetnic bun (1963), Primarul Lunii și iubita sa (1969) ș.a. - au fost tipărite în volume sau puse în scenă la principalele teatre din România, precum și în Italia, Grecia, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Cuba, Ungaria, India, Cipru, Bulgaria, Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) și cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
și multiplică efectele sociale (Capitolul 3). În loc să privească definirea lucrurilor ca pe o problemă de rezolvat, sociologia se angajează într-o muncă de descriere analitică a definiției înseși, în măsura în care ea mobilizează colective, trimite la cunoștințe, se referă la valori și pune în scenă corpuri. La rigoare, ea ar putea chiar să se limiteze, după expresia lui Everett Hughes, la "ochiul sociologic" (1996). Oricum, intenția de a fonda sociologia culturii pe bunuri este, fără îndoială, inițiativa care ne-a dus cel mai departe. Lucrarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lapin qui fait vroom!) și minimalizarea similarității printr-o retorică a formulelor pregnante, de o credibilitate în ultimă instanță lingvistică (jocuri de limbaj de tipul: on a toujours besoin d'un petit IBM chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială: lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze pertinența impertinenței în "arhitectura sloganului". Blanche Grunig (1990) preluînd mesajul autoreferențial al revistei Paris Match "poids des mots, choc des photos" decelează principalele structuri formale utilizate și utilizabile în sloganuri. La
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cinematograf, spații pentru copii, spații destinate programelor educative, librării, magazine. Așa cum este prezentat și în spațiul Forum, spațiu de acomodare, informare și documentare, Centrul "își propune printre alte manifestări un program de expoziții temporare orientate în jurul artei moderne și contemporane, punînd în scenă problemele societății... Prin acțiunea sa pluridisciplinară, Centrul Pompidou oferă publicului momente de reflecție asupra creației timpurilor sale"41. Studiat de sociologi din perspective diferite (L. Zerbini, 1993, M. Freitag, 1991), precum și de Daniel Vander Gucht (1998), acest exemplu ne poate
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
o problemă neglijată, adresînd un mesaj în care se preciza că "valorile unei culturi trebuie să conviețuiască alături de valorile altor culturi"15. Anul 1998 a reprezentat momentul în care pentru prima dată în cîmpul muzeografic o problemă socială deosebită este pusă în scenă. Interesul acordat expoziției deschise în Québec a constat în primul rînd în ineditul acesteia, subiectul se referea la o temă de actualitate, "Drogurile". De aici și dificultățile legate de formula de prezentare neutră oferind publicului posibilitatea interpretării fenomenului. A fost
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
învățămînt și a centrelor comunitare 16. Celebrul muzeu din Baltimore, The Contemporany, înființat în anul 1989, unic în domeniu prin lipsa unui sediu și a unei colecții permanente, își propunea să organizeze expoziții temporare inedite în spații neconvenționale. În 1992, pune în scenă o expoziție intitulată sugestiv "Mining the Museum", avînd ca scop o atitudine critică față de instituțiile muzeale dezinteresate în a cuprinde în cîmpul cercetării inegalitățile etnice și rasiale, dezechilibrele care apar între valorile culturii dominante și cultura grupurilor afro-americane și amerindiene
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca cu sala aproape goală, Naționalul ieșean vede deschiderea către valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe un ton de mare luciditate și într-un ritm interior care tulbură spectatorul și-l invită la meditații. Dar cei doi Gheorghe Popescu nu sunt singuri în procesul de conștiință pe care și-l provoacă și pe care-l pun în scenă (uneori la propriu, căci există o scenă în scenă pe care ei joaca unele momente ale trecutului deci teatru în teatru, procedeu excelent rezolvat regizoral, promovînd vechea idee că viața e teatru și teatrul e viață); deci cei doi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai mari pentru a da o expresie vizibilă invizibilului, ei bine, tot așa cum fantomele au încetat să mai fie evanescente sau insesizabile, tot astfel supraveghetorii au început să apară alături de supravegheați. Iar dacă mi-au plăcut atât de mult Britannicus, pus în scenă de Alain Bézu, ori Mama confidentă de Marivaux în regia lui Sandrine Anglade, a fost fără îndoială și datorită vizibilității tuturor persoanelor integrate în dispozitivul de supraveghere, căruia spectatorul suprainformat îi urmărește funcționarea până în cele mai mici detalii. El vede
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o asemenea practică își pierde pertinența. Supravegherea de proximitate este alimentată de familiaritatea cu un mediu imobil, închis într-un perimetru fix, un mediu căruia fiecare îi cunoaște figurile centrale și mecanismele de funcționare. Când, în 1971, Aureliu Manea a pus în scenă Gaițele la Teatrul din Turda, el a renunțat la codurile naturaliste și a acoperit pereții salonului cu oglinzi imense, grație cărora personajele puteau spiona în voie secretele orașului. Prin acest dispozitiv de supraveghere explicit, salonul burghez devenea un veritabil Panopticon
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o stare de siguranță. Când pragurile nu-și mai îndeplinesc menirea, când culisele nu mai reprezintă o barieră, rezistența este silită să se refugieze înlăuntrul propriei ființe: spațiul înconjurător nu o mai ocrotește, nu o mai sprijină. Orice spectacol care pune în scenă supravegherea trebuie să inventeze soluții pentru a face vizibilă spaima provocată de această încercuire a unui centru lipsit de acum încolo de orice împrejmuire, de orice apărare. Supravegherea a discreditat pragurile, le-a infectat, le-a slăbit imunitatea, le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
constată dezastrul, Arnolphe, strateg obstinat, își schimbă tactica și decide să transforme interiorul într-o capcană pe care o observă din exterior, cu alte cuvinte își continuă supravegherea, dar de pe alte poziții. Această conversiune înăuntru/în afară a fost genial pusă în scenă de către Louis Jouvet în 1936. Grație dispozitivului imaginat de Christian Bérard, el a dat o pregnantă expresie scenică trecerii de la interior la exterior care, deși controlate amândouă de Arnolphe, îi scăpau din mână până la urmă, tot amândouă, unul după celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
regim carceral, supraveghere în contextul căreia a fost pregătit spectacolul ce reconstituie scenic una dintre loviturile date Revoluției Franceze și care a contribuit la eșecul acesteia. Se impune mai întâi metafora închisorii, în care se joacă un episod din Revoluție pus în scenă de către marchiz, evident sedus de reacțiunea aristocratică. Deși supravegheat, la rândul său, de către directorul închisorii, Sade, în calitate de regizor, urmărește spectacolul și practică, ceea ce e propriu oricărui regizor, o supraveghere de traseu, cu atât mai legitimă cu cât actorii, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Radu Boruzescu și mulți alți scenografi au privilegiat transparența pentru a sublinia, pe de o parte, fragilitatea interioarelor și, pe de altă parte, pentru a exploata atracția perversă a supravegherii. Să ne mărginim la un singur exemplu: Livada de vișini pusă în scenă de Stéphane Braunschweig în 1992. Pornind de la convingerea că intimitatea este imposibilă și că supravegherea nu încetează nici o clipă în lumea piesei lui Cehov, el imaginează o casă japoneză cu pereți glisanți de hârtie: nimeni nu e aici la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
deja repertoriate cu care e aplicată în scenă; de cealaltă parte, cei ce doresc o infuzie de contemporaneitate pe platoul de joc, ale cărui urme de vechime sunt înlăturate și ale cărui mijloace, la fel de vechi, sunt contestate. Modul de a pune în scenă supravegherea constituie, mai ales în privința teatrului clasic, răspunsul dat dilemei „rămânem ca în trecut sau ne apropiem de actualitate?”. Răspunsul nu are cum să fie unic, el poate fi doar adecvat, legitimat de un demers regizoral și motivat de un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acestor perspective luând forma unor modele liniare, triunghiulare 47 etc. Astfel, schema cea mai simplă este de tipul: Figura nr. 2. Modelul liniar al comunicării teatrale (1)48 schemă reflectând trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia intervenind încă din momentul alegerii și continuând cu maniera particulară de receptare și interpretare a creației dramatice, respectiv cu modul în care alege să reprezinte scenic, sub forma spectacolului, acea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de punere în scenă a unui anumit text dramatic, prin raportare contextualizată la particularitățile publicului-țintă (de exemplu, copii vs. adulți), la coordonatele politice, sociale, culturale etc. ale situației de comunicare teatrală (vezi, de exemplu, actualizări ale creațiilor lui I. L. Caragiale, puse în scenă cu trimitere către aspecte ale politicii actuale sau puneri în scenă ale unor texte clasice folosind, ca fond sonor, creații moderne, actuale, "la modă", iar ca decor piese contemporane etc.); * actorul care transpune, pe scenă, în fața spectatorilor, viziunea regizorului, unicizând
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpretează, la ce element de decor/vestimentație l-ar ajuta în asumarea rolului etc.), regizorul poate da feedback explicit dramaturgului, în cazul unei colaborări directe între cei doi, sau implicit în cazul în care un dramaturg își poate vedea creația pusă în scenă, fără a fi colaborat cu regizorul (desigur, există și situația în care decalajul temporal și/sau cel spațial nu-i permit regizorului să ofere feedback creatorului piesei de exemplu, în cazul punerii în scenă a unor piese din alte epoci
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se raportează la perspectiva regizorului asupra manierei de punere în scenă a unei anumite opere dramatice, aducându-și, însă, și propriul aport la construirea personajului pe care-l interpretează; * relația spectator autor: spectatorul, în cazul în care cunoaște opera dramatică pusă în scenă ca spectacol, se raportează la acesta de pe poziția cititorului care a dat deja o anumită interpretare mesajului operei și care și-a format propria viziune asupra realității reprezentate sub forma creației literare; implicit, compară această viziune cu cea a regizorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
b) faptele schimb de informații privind anumite situații: Am auzit că ai fost aseară la teatru. Da.; Ce text ați avut de citit pentru astăzi? Prâslea cel voinic și merele de aur.; (c) opiniile: A fost o piesă clasică, însă pusă în scenă într-o manieră modernă, actuală, cu trimiteri către politicienii de azi...; Este unul dintre basmele mele preferate, cu personaje care au caracteristici cel puțin interesante.; (d) sentimentele, reacțiile noastre emoționale: Mă bucur foarte mult că te-am revăzut.; Mă bucur
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
justifică astfel printr-o dublă ipostaziere a scriitorului, real și ficțional. Rememorarea iubirii dintre Volski și Mila generează, în roman, pagini întregi de literatură rusă clasică. Se îndrăgostesc într-o ultimă zi de pace și înfruntă inumanitatea războiului prin artă, punând în scenă "Cei Trei Muschetari" la Comedia Muzicală din Leningradul de atunci. Despărțiți în timpul blocadei, Volski o reîntâlnește pe Mila și află adevărata măsură a sacrificiului și uitării de sine. Avându-i în grijă pe cei șaisprezece copii orfani pe care îi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem „narativ” cu moneda de, care pune în scenă o „eternitate iterativă” (ca Baia sau Pasărea de argint, la Dimov), cu virtuți nelămurit alegorice. Caracteristic - sub aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este și recursul la artificiile de punere în pagină, la destructurarea corpului fizic al textului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
stăpîn puternic care, cu un trup minuscul și în întregime invizibil, duce la bun sfîrșit lucrări profund divine". Cuvintele istorice, formulele acide, actele exemplare au în mod cert o realitate proprie. Dar ele au fost concepute și calculate cu precizie, puse în scenă după un întreg scenariu dramatic, cu scopul de a inflama credințele și a înlănțui fidelitatea maselor de pildă acel "Trăiască Quebec-ul liber!" din finalul discursului generalului de Gaulle către canadienii francezi. Ca orice alt tip de seducție, nici seducția conducătorului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]