19,793 matches
-
proces este lent. Majoritatea legislativelor bicamerale se întâlnesc în America de Sud și Caraibe (dar nu în America Centrală) și în țările din regiunea atlantică. Ele sunt rare în Africa Neagră și sunt sau au fost rare în statele comuniste, cu excepția celor federale. Căderea comunismului a dus la restabilirea camerelor superioare în unele țări (precum Polonia), dar nu în toate. În afară de federalism, unul din factorii care par să justifice existența acestora ține de demografie țările mai populate tind să aibă camere superioare. În linii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
constituie baza diferențierii, în țările liberale, între sistemele prezidențiale (Statele Unite și majoritatea țărilor din America Latină) și sistemele parlamentare (majoritatea țărilor din Europa de Vest, Japonia, Israel și multe țări din Commonwealth). Sistemul parlamentar a fost introdus și în majoritatea țărilor est-europene după căderea comunismului, dar există încă incertitudini privind configurațiile finale, așa cum există incertitudini privind caracterul parlamentar al sistemelor liberal-democratice introduse la începutul anilor '90 în Africa Neagră. În același timp, distincția nu se aplică acelor state din lumea a treia în care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în aceste țări de la sfârșitul anilor '70. Această tendință este într-adevăr pe cale de a deveni universală: are loc în lumea a treia, deși cu diferențe substanțiale de la o țară la alta; este, indiscutabil, un factor care a contribuit la căderea regimurilor comuniste estice la sfârșitul anilor '80. În unele dintre aceste societăți, asociațiile ecologice ocupă un loc proeminent în cadrul grupurilor specializate. Creșterea grupurilor și participarea Aceste schimbări pot fi interpretate ca semne că participarea este în creștere și că relația
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prevestitoare de moarte atroce,/(care) strigă cu țipăt de om:/ "Laudă făpturilor gemând adormite pe dunga/ prăpastiei, departe de lumina lui Aton"", în sfârșit, "turma bătrânilor șerpi din cetate/ (care)se aruncă în gol și cu fălcile strânse/ înghit în cădere ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth). În același interval, apar mutațiile de specie... psihologică, al căror rezultat este o alteritate umanoidă, ce execută mișcări dezarticulate, golite de sens sau grotești, ca într-un vast
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A turtei ce se coace în untdelemn pe plită.// O tentă de povidlă de prune îngroșată/ Cu indiscreții fine (mă mir!) de cârpă arsă./ O clipă-o nuanțare de lapte, însă ștearsă.../ Și deodată somnul pe frunte ca o pată". Căderii într-un somn binefăcător de aici i se adaugă alte și alte forme de manifestare a anamnezei prin care poetul își reconstituie, fără să obosească, vârsta purității infantile, cu felul ei specific de a percepe lumea înconjurătoare. Catrenul cu care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa priveliște", câmpul pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care uzează poetul este un fel de anamneză ce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă în voia unei imaginații pline de pathos, paradoxal febrile și pline de luciditate. Orice pretext îi servește, din această perspectivă, căci devine catalizatorul unei căderi în spirala imaginației ("singurul salt e închipuirea", notează undeva poetul). Desigur, avem de-a face cu o fantezie bine strunită de o conștiință hiperlucidă și autoironică, care l-a făcut pe Al. Cistelecan, prefațatorul celei de-a treia cărți a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărții, ale bibliotecii (Biblioteca Oblio) sau de referințe culturale, în unele cazuri chiar de dialoguri lacunare cu scriitorii preferați, de la Arthur Rimbaud și Pablo Neruda la Dinescu, Ivănescu sau Baștovoi (Cu demonii supraviețuirii pe umăr, Cu puțin timp înainte de prima cădere nervoasă). Rezultatul este, firește, cel așteptat: în ordinea strict existențială, ipostazele disoluției cuplului se estompează, iar criza provocată de ruptură este depășită. Ceea ce este cât se poate de evident în chiar ultimul text din carte, Erată : "poeme de închiriat,/ poeme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1996; Melancolia pietrei, Editura Junimea, Iași, 2003, 2005; Grația viespilor/La grâce des guêpes, (cu o prefață de Emanuela Ilie), Editura Junimea, Iași, 2009; Fiul Sunetului/ The Son of Sound (ediție bilingvă), Editura Vinea, București, 2010. Alte volume: Emil Botta: căderea din spectacol (cu o prefață de Ioan Holban), Editura Junimea, Iași, 2009; La umbra lui Don Quijote, proză, Ideea Europeană, București, 2011. Traduce Marguerite Duras, Moderato cantabile (2007). Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Premiul special "Mihai Ursachi" pentru poezie, acordat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de o sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile chinuite, aproape agonice ale poiesis-ului. Suferința cuvintelor incapabile a corporaliza altceva decât căderea și înfrângerea era anunțată încă din volumul Pasărea amintirilor: "capul/ se lovește/ de pereții disperării (...)/ când scrierile/ despre nemurire/ încep să semene/ cu o scriere despre înfrângere/ hai hai/ puneți odată mâna/ pe pana de scris/ și scrieți-vă numele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din piatră/ ale neuitării" (Favorul unui răsărit...). Ea va căpăta un contur mai pregnant în Mărul mușcat, unde va fi asociată dramei cunoașterii ("frunzele misterioasei amante/ din pădurile virgine ale cunoașterii/ se-ngălbenesc/ și cad sub formă de cuvinte" Parfumul căderii...) și în A douăsprezecea dimensiune, unde sunt asociate erosului și, în genere, comunicării cu alteritatea ("sub pomul vieții unde-am stat/ cuvintele nerostite/ culeg fructele coapte/ și le oferă cititorilor/ în stele/ primind în schimb/ vești/ despre tine"). În următoarele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în timpul mitogeniei, ci chiar pregătirea profundă, prin curenți subterani, a marilor mișcări politice ulterioare. "Mitul disidentului", corespunzînd în mare parte unei realități intens mediatizate, face parte din această categorie. Probabil nu întîmplător el a și fost supus foarte repede, după căderea Zidului, unui proces de demitizare, în forme diferite, în mai toate societățile post-comuniste: demitizare dirijată de grupuri, de regulă oculte, ale fostelor poliții secrete, dar și provocată de confruntarea cu adevărul istoric integral al represiunii comuniste. O represiune mult mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tolerate într-o Republică", lojele au fost puse la grea încercare prin teroare; mulți dintre membrii lor și-au sacrificat viața, mulți alții s-au refugiat în emigrație 17. Adevăratul rol pe care 1-au avut societățile catolice secrete după căderea regimului napoleonian nu are, conform opiniei generale a istoricilor perioadei, nici o legătură cu atotputernicia atribuită fanaticilor Companiei. În ceea ce privește complotul evreiesc, nu numai că toate analizele încearcă să arate că răspîndirea antisemitismului nu este în nici un fel legată de o realitate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decît într-un nesfîrșit du-te vino, nu dormea și nici nu mînca... E vorba deci de un erou inspirat, căruia Dumnezeu i-a dat dreptul "să-și scrie numele cu roșu pe pămînt", sortit, așa cum trebuie să fie, unei căderi grandioase, părăsit de cei cărora le-a asigurat averea, capturat prin trădare, și pe care dușmanii "îl vor ține captiv într-o insulă pustie, pe o stîncă înaltă, la zece mii de picioare deasupra lumii", de unde, poate, într-o zi, destinul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se sprijine pe anumite referințe din trecut. S-ar putea evoca în acest sens însăși tradiția religioasă a mîntuirii (cel puțin așa cum a fost împărtășită de majoritatea credincioșilor), pentru care destinul omului se situează între două vîrste binecuvîntate, cea de dinaintea căderii și cea de după mîntuire, aceea a paradisului pierdut și a Ierusalimului regăsit, condiții în care sfîrșîtul lumii este perceput ca o întoarcere la începutul lumii. Pe planul mai apropiat al analizei politice, constatarea nu i-a scăpat în nici un caz
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mare strălucire a Bătrînilor și a Părinților pentru a afirma imediat, adresîndu-se celor de azi că "oamenii de dinainte" Ei erau mai mult ca țărani decît sînteți voi azi ca regi. Trebuie doar să precizăm că dominat efectiv de noțiunea căderii, a decăderii, acest vis al unui trecut al Luminii, mai fericit și mai frumos tinde aproape întotdeauna să se cristalizeze, să se fixeze în relația cu valorile esențiale: ale inocenței, ale purității, pe de o parte, ale prieteniei, ale solidarității
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în realizarea a ceea ce va deveni timp de rnai bine de un secol un element important al ritualului politic din țara noastră. Nu ne gîndim numai la celebra așa-zisă campanie a banchetelor, care a pregătit și grăbit, în 1848, căderea Monarhiei din iulie. Banchetul este inseparabil de cronica celei de a III-a Republici și de practicile sale politice de zi cu zi. Nu se poate să nu ținem seama de rolul său deosebit în simbolistica liturgică a bisericii saintsimoniene
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
analizează degradarea progresivă până ce iubirea coboară aproape de abjecție. Destinele personajelor sunt luate de valul unei pasiuni obscure, demențiale și duse spre limita de jos a existenței lor (limita insuportabilului). Luciditatea mărește forța pasiunii, dar nu o apără de suferință și cădere. Cel mai iubit dintre pământeni este un roman de dragoste și un roman despre mitul fericirii. Fericirea prin iubire, cum zice naratorul (eroul) la sfârșit, parafrazându-l pe Sfântul Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e!”. Asta vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ale lui P. Acelea erau buimace și intransigente, iar lumina era semnul frumuseții lor interioare. Matilda este o ființă abisală, imprevizibilă, jucărie a unei forțe obscure. Faptul că ea are sânge rusesc ar explica, printr-o prejudecată literară, complicația psihologiei, căderile și înălțările ei. Prozatorul nu vrea să dea o explicație a psihologiei, construiește numai un caracter și introduce un număr de situații în care caracterul se verifică. Matilda are în interiorul ei „dușmani bizari [...] care îi chinuiau puternica ei forță vitală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Marin Preda, ST, 1979, 7; George Arion, Interviuri, București, 1979-1982, I, 266-272, II, 237-241; Iorgulescu, Firescul, 142-146; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 36-54; Mihai Zamfir, Cel mai camusian dintre scriitorii români, LCF, 1980, 15, 16; Eugen Barbu, Nedreapta cădere, LCF, 1980, 20; Pompiliu Marcea, Prețul cuvântului, FLC, 1980, 21; Mircea Iorgulescu, O mare conștiință, RL, 1980, 21; Valeriu Cristea, Paginile cele mai necesare, RL, 1980, 21; C. Stănescu, Un film scris de Marin Preda, „Scânteia”, 1980, 11 742; Augustin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Noua Heloiză, Classique Garnier, p. 501 (8) În rest, se știe deja ce înțeleg printr-un ținut frumos. Niciodată un ținut de cîmpie, oricît de frumos ar fi, în ochii mei nu ar părea așa. Am nevoie de ape în cădere, stînci, brazi, păduri întunecoase, munți, cărărui greu de urcat și de co-borît, prăpăstii care să-mi fie aproape și să mă înspăimînte. Am avut această plăcere și am gustat-o în toată splendoarea ei cînd m-am apropiat de Chambéry
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi tăiat anume. Stau astfel împrăștiate pe o întindere destul de mare, precum ruinele unor temple, palate sau porticele unui oraș cuprins de ape din care ai putea crede că vezi fragmente
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în schema suprastucturii (sau structura secvențială) narative propusă în Texte narratif (J.-M. Adam, 1985): Schema 29 Suprastructura narativă Pn0 Pn2 Pn4 PnΩ Intrareprefață Complicația Rezolvare sau (declanșator 1) (declanșator 2) "Morala" Rezumat Pn1 Pn3 Pn5 sau Situație Acțiune Situație Căderea inițială sau finală Evaluare Putem semnala o primă simetrie între Pn1 și Pn5: pe de o parte, "determinarea retrogradă" a povestirii (în sensul lui G. Genette) face trimitere la Pn5 și Pn1 și, de altă parte, Pn1 (adesea un univers
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe cap o pălărie turtită pe care își purtau cutia în care erau aranjate toate sculele necesare, ei deschideau în fiecare dimineață încuietoarea tubului care proteja lampa, o coborau, scoteau capetele de fitile arse, curățau înăuntru, puneau alt ulei. La căderea nopții, își reluau atribuțiunile; toate lămpile trebuiau aprinse la o oră fixă. N. Robatel, Au temps des metiers, Ovaphil, 1982, p. 230 Aici, diferitele acțiuni descrise ce ar putea fi reunite sub tema-titlu "a aprinde o lampă de stradă", servesc
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]