18,616 matches
-
capul scafandrului. În față plastronul are un sistem de prindere alcătuit din două inele (ochete) pentru fixarea curelelor harnașamentului și a celor două saule pentru lestul de piep și de spate. Cu aceste saule se prind de cele două inele cablul de comunicații radio și furtunul de aer. Plastronul are un număr de serie care trebuie să coincidă cu numărul de serie al căștii. Ghetele cu lest au rolul de a proteja picioarele scafandrului, de a micșora flotabilitatea pozitivă și de
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
confecționați din tendă cu garnituri din piele, la interior au talpă din lemn de stejar, iar vârful este din alamă. De talpă sunt fixate cu șuruburi tălpile din plumb. Au șireturi și curele pentru închidere și cântăresc cca 21 kg. Cablul ombilical este alcătuit din următoarele elemente: Este utilizat de scafandru pentru tăierea parâmelor vegetale și chiar a cablului ombilical în caz de urgență. Cuțitul se pune într-o teacă ce are un cârlig pentru prindere de harnașament. Harnașamentul are rolul
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
din alamă. De talpă sunt fixate cu șuruburi tălpile din plumb. Au șireturi și curele pentru închidere și cântăresc cca 21 kg. Cablul ombilical este alcătuit din următoarele elemente: Este utilizat de scafandru pentru tăierea parâmelor vegetale și chiar a cablului ombilical în caz de urgență. Cuțitul se pune într-o teacă ce are un cârlig pentru prindere de harnașament. Harnașamentul are rolul de a împiedica umflarea costumului cu aer mai jos de mijlocul scafandrului, precum și casca cu plastronul de a
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
deschis la partea inferioară fabricat din oțel lung de 5,1 m și cu un diametru de 2,4 m. Era echipat cu două chesoane pentru a se putea efectua și recompresie în caz de urgență. „Diogène” era legat prin cablu ombilical dețărm aflat la 200 m distanță. Tot pe țărm se aflau și posturile TV și radio pentru comunicații. Mîncarea era preparată la bordul navei Calypso și coborâtă de către un scafandru într-un vas închis etanș. <br/br>Falco și
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
sferă transmiteau datele la un centru de control instalat chiar în farul de la Cap Ferrat care la rândul lui se afla în legătură permanentă cu un calculator IBM instalat la Muzeul Oceanografic din Monaco. Tot de la acest far porneau și cablurile electrice. <br/br>Sfera a fost presurizată de la suprafață cu Heliox la presiunea de 11 bar (sc.abs.) adică adâncimea de 100 m. De menționat că în timpul desfășurării acestui experiment, s-a stabilit legătura radio cu casa submarină Sealab II
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
și subrutine. Misiunea de a lua o problemă și de a programa mașina să o rezolve era complexă, și de regulă dura câteva săptămâni. După ce programul era dezvoltat pe hârtie, urma procesul de a introduce programul în ENIAC prin manevrarea cablurilor și comutatoarelor acestuia, etapă care mai dura câteva zile. După aceasta, urma o perioadă de verificare și de debugging, cu ajutorul capabilității de rulare „single step” a mașinii. Cele șase femei care se ocupau de programarea ENIAC au fost introduse în
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
decorurile din timpul ședințelor fotografice și al transmisiilor televizate. Organizațiile mass-media nu se bazează numai pe membrii departamentelor lor sau pe freelancerii cu care au încheiat contracte în scopul obținerii tuturor informațiilor. Multe dintre acestea sunt furnizate de serviciile prin cablu sau agențiile de știri. Majoritatea orașelor mari au agenții de știri care adună informațiile locale pentru a le vinde apoi organizațiilor media naționale. O mare parte din venitul acestora provine din sport, deoarece acoperă tot ceea ce ține de echipele și
Sursele media () [Corola-website/Science/321981_a_323310]
-
transmiterea semnalelor video digitale necomprimate și necriptate (optional poate include audio și time code) în lanțul de transmisie de televiziune; pot fi folosite și pentru transmisia de date. Sunt proiectate pentru operări pe distante mici (mai mici de 300m. cu cablu coaxial); din cauza ratelor mari de date nu sunt potrivite pentru transmisii pe distanță lungă. SDI și HD-SDI sunt în prezent disponibile numai în echipamentele video perofesionale; diferite acorduri de licență, care restricționează folosirea interfețelor digitale necriptate la echipamente profesionale, opresc
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
la echipamente profesionale, opresc folosirea în echipamente de consum . Există diferite mod kituri pentru DVD playere și alte dispozitive, care permit unui utilizator să adauge o interfață serială digitală. Toate standardele de interfață serială digitală folosesc (una sau mai multe) cabluri coaxiale cu conector BNC, cu o impedanță nominală de 75 ohm. Este același tip de cablu folosit pentru video analogic, ceea ce face mai ușoară schimbarea tehnologiei (deși ar putea fi necesare cabluri de calitate mai mare pentru distanțe sau rate
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
și alte dispozitive, care permit unui utilizator să adauge o interfață serială digitală. Toate standardele de interfață serială digitală folosesc (una sau mai multe) cabluri coaxiale cu conector BNC, cu o impedanță nominală de 75 ohm. Este același tip de cablu folosit pentru video analogic, ceea ce face mai ușoară schimbarea tehnologiei (deși ar putea fi necesare cabluri de calitate mai mare pentru distanțe sau rate de bit mai mari). Amplitudinea semnalului la sursă este de 800 mV (±10%) vârf la vârf
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
interfață serială digitală folosesc (una sau mai multe) cabluri coaxiale cu conector BNC, cu o impedanță nominală de 75 ohm. Este același tip de cablu folosit pentru video analogic, ceea ce face mai ușoară schimbarea tehnologiei (deși ar putea fi necesare cabluri de calitate mai mare pentru distanțe sau rate de bit mai mari). Amplitudinea semnalului la sursă este de 800 mV (±10%) vârf la vârf; tensiuni mult mai mici ar putea fi măsurate la recepție din cauza atenuării. Folosind egalizoare de nivel
Serial Digital Interface () [Corola-website/Science/321387_a_322716]
-
și aducerea lui la standardele celorlalte țări. Astfel se face că în vara anului 1970 au avut loc diverse întâlniri între specialiștii români și guvernul italian, care, prin celebra firma italiană CERETTI e TANFANI, cu renume în tehnologia construcțiilor pe cablu, oferea un pachet tehnic pentru dezvoltarea instalațiilor de cablu din stațiunile montane ale României. Fiind angajată să facă studiile de prefezabilitate și de fezabilitate ale zonei unde avea să fie amplasată telecabina Bușteni-Babele, această firmă definitivează toate planurile tehnice, detaliile
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
face că în vara anului 1970 au avut loc diverse întâlniri între specialiștii români și guvernul italian, care, prin celebra firma italiană CERETTI e TANFANI, cu renume în tehnologia construcțiilor pe cablu, oferea un pachet tehnic pentru dezvoltarea instalațiilor de cablu din stațiunile montane ale României. Fiind angajată să facă studiile de prefezabilitate și de fezabilitate ale zonei unde avea să fie amplasată telecabina Bușteni-Babele, această firmă definitivează toate planurile tehnice, detaliile de proiectare și proiectele conexe (instalațiile electrice și partea
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
1966, special în cadrul Facultății de Silvicultura Brașov, catedră de Exploatări Forestiere în care se studia printre alte domenii: disciplină Funiculare Forestiere. Această disciplină avea rolul să pregătească specialiști care să lucreze ca ingineri constructori sau proiectanți pentru viitoarele instalații pe cablu care urmau să se construiască (telecabina Sinaia-Cota 1400; Cota 1400-Cota 2000; Telecabina Tâmpa Brașov; Telecabina Kanzel Poiana Brașov; telecabina Bâlea Cascadă-Bâlea-Lac; telecabina Babele-Peștera). Prin parteneriatul româno-italian, Ministerul Turismului al anilor 1965-1970 oferea facultății de Silvicultura Brașov, prin referenții specialiști, cursuri
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
1400-Cota 2000; Telecabina Tâmpa Brașov; Telecabina Kanzel Poiana Brașov; telecabina Bâlea Cascadă-Bâlea-Lac; telecabina Babele-Peștera). Prin parteneriatul româno-italian, Ministerul Turismului al anilor 1965-1970 oferea facultății de Silvicultura Brașov, prin referenții specialiști, cursuri speciale de construcții metalice speciale în domeniul transportului pe cablu și astfel în anul 1968 absolvă câțiva studenți care mai târziu se vor implica că specialiști la rândul lor în proiectarea sau executarea lucrărilor speciale. Printre tinerii ingineri care au urmat această specializare se numără și dl. Ing. Mărgărit (actualmente
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
S-a asigurat un troliu manual cu care se trăgea acea cuva plină cu beton, echipa avea oameni care lucrau zi și noapte în schimburi, iar iluminatul șantierului se făcea din Bușteni. Pentru asigurarea transportului cuvei s-a folosit un cablu cu grosimea de 12 mm, care era ancorat lângă șantierul de la bază stâlpului. Bineînțeles că fundațiile dreptunghiulare conțineau și armaturile indispensabile, longitudinale și transversale, practic că o rețea de bare care conlucrau (diametre de PC52 ø12-14 mm). Pentru siguranța au
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
3 schimburi care lucrau câte 8 ore zi și noapte. Stabilirea acestor două tronsoane intermediare s-a făcut cu ajutorul salvamontiștilor din Bușteni care mai întâi au stabilit cele 2 puncte temporare ale șantierului și care apoi au ajutat la montarea cablurilor troliilor pe aceste 2 segmente. În paralel se construia și stâlpul 3 care a fost cel mai dificil de ridicat. Fiind o zonă îngustă pentru traseul telecabinei, a fost nevoie de ajutorul salvamontiștilor și a echipelor pirotehnice montane speciale pentru
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
susținere orizontali (acele grinzi groase, traversele care sunt transversale față pe lungimea axei stâlpului), nu mai puțin de 7 grinzi transversale. De asemenea pe fiecare latura laterală stâlpul 5 are în componență 10 rotite (adică în total 20) care susțin cablul tractor, fiind stâlpul cu cele mai multe rotite. Linia telefericului pe platou merge de la aproape drept (unghi de 1-2 grade) până la stâlpul 5 unde se modifică la 35-40 de grade. Priveliștea este minunată de la acest stâlp, putându-se admira Crucea Eroilor Neamului
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
șantierului. S-a lucrat în special în anotimpul cald (lunile iunie-octombrie) iar la structura metalică a stâlpilor în anotimpul rece. Din această cauză lucrările au durat 3 ani (în medie pe platou s-au lucrat 4 luni) - în perioada 1974-1977. Cablul purtător a fost tractat pe etape de 3 trolii, durând 2 săptămâni până când troliile au tras tot cablul până la stația de la Babele. Amplasarea cablului pe stâlpi a necesitat un ultim efort din partea echipelor tehnice și constructoare ale telecabinei, care în
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
anotimpul rece. Din această cauză lucrările au durat 3 ani (în medie pe platou s-au lucrat 4 luni) - în perioada 1974-1977. Cablul purtător a fost tractat pe etape de 3 trolii, durând 2 săptămâni până când troliile au tras tot cablul până la stația de la Babele. Amplasarea cablului pe stâlpi a necesitat un ultim efort din partea echipelor tehnice și constructoare ale telecabinei, care în final, după ce a fost așezat pe șină specială, a fost ancorat la capete de greutăți masive din beton
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
au durat 3 ani (în medie pe platou s-au lucrat 4 luni) - în perioada 1974-1977. Cablul purtător a fost tractat pe etape de 3 trolii, durând 2 săptămâni până când troliile au tras tot cablul până la stația de la Babele. Amplasarea cablului pe stâlpi a necesitat un ultim efort din partea echipelor tehnice și constructoare ale telecabinei, care în final, după ce a fost așezat pe șină specială, a fost ancorat la capete de greutăți masive din beton armat (care sunt înăuntrul stațiilor) prin
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
1982 care de asemenea leagă Valea Parhovei de alte obiective turistice importante (Cheile Ialomiței, Mănăstirea Peșteră Ialomiței, Lacul Scropoasa și Lacul Bolboci, etc.) Prin această construcție deosebită, telecabina Bușteni-Babele rămâne o importanță realizare inginereasca a țarii alături de alte construcții pe cablu importante din țară: telecabinele Sinaia-Cota 1400, Cota 1400-Cota 2000, telecabina Bâlea Cascadă-Bâlea Lac și cele din Poiana Brașov. De menționat este că aceste construcții inginerești au fost posibile pentru că ""Ministerul Turismului din acea vreme primise importante fonduri de investiții, I.T.
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
stație intermediară la Cota 1400, în lungime totală de 4250 m. și o diferență de nivel de 1200 m (1971). Apoi cabanele Brădet de la cota 1300 și cabană Miorița de la cota 2000 (anul 1971) cu toate instalațiile de transport pe cablu, telescanun și teleschi, din acea zonă. În stațiunea Sinaia construiește hotelurile Montană (1975), Sinaia (1976) și hotelul Internațional (1982); restaurează hotelurile Caraiman și Păltiniș (1982), Palace și Alpin (1983), restaurantul Select, si reconstruiește restaurantul Splendid, cu spații de cazare, ca
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
Media Player în Windows. Are radio FM și aplicația Visual Radio. Player-ul de video este Real Player. dispune de Bluetooth cu suport pentru cască, handsfree, DUN, FTP, HID, Basic Printing Profile, Object Push profile și altele. Sincronizarea datelor prin cablu se realizează prin portul micro-USB 2.0. Are Wi-Fi 802.11 b/g.
Nokia N91 () [Corola-website/Science/325919_a_327248]
-
continent, Antarctica. Expedițiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea au pus un accent deosebit pe cunoașterea reliefului submarin, efectuându-se măsurători în special de adâncime. Navele americane "Arctic" și "Cyclope" (1856-1857) au efectuat numeroase sondaje în Oceanul Atlantic pentru instalarea unui cablu transatlantic. Fregata engleză "Challanger" de 2306 t sub conducerea lui Wyville Thompson, a făcut înconjurul lumii între anii 1873-1875, parcurgând peste 96000 mile, cu care ocazie se descoperă cel mai lung lanț muntos submarin din lume, dorsala Atlantică de 16
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]