18,737 matches
-
oferindu-se informații despre comunitatea franciscană. Ea nu a reușit să apară continuu, deși a beneficiat de numeroase donații. Cea mai mare întrerupere a fost din anul 1927 până în anul 1938 cauzată de problemele financiare, dar și de lipsa de colaboratori 791. Publicațiile din București au avut parte de o susținere financiară mai consistentă, deoarece s-a considerat că apariția unor reviste catolice în capitala țării era un lucru important și necesar pentru comunitatea catolică din România, care trebuia să-și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
planurile de dezvoltare au eșuat în mare parte din cauza incapacității de comunicare între rituri, ordine și etnii. În raportul realizat în vederea participării la Congres, autorul a prezentat un scurt istoric al presei catolice românești, starea actuală a acesteia, principalii redactori, colaboratori, personalități ale culturii românești, dar și lista publicațiilor la care au scris unii ziariști catolici.Tot aici, se atrăgea atenția asupra celei mai mari probleme existente: lipsa de unitate și acțiune 826. Raportul a fost realizat din perspectiva profesorului Georgescu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fiind vorba de Dacia creștină fosta Sentinela catolică și Farul nou). Ideea unificării presei catolice din România fusese emisă de arhiepiscop cu zece ani înainte, în momentul dispariției ziarului Albina 901. Soluția la problema legată de neplata abonamentelor și lipsa colaboratorilor (o problemă generală a presei catolice românești) a fost, în viziunea arhiepiscopului, unificarea "tuturor fițuicilor inutile și slabe și lăsarea deoparte a orgoliilor"902. Arhiepiscopul a semnalat nevoia existenței unor "specialiști și rutinați, care să poată consacra tot timpul lor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
913. S-a dorit ca acest ziar așa cum a fost gândit și proiectat să reprezinte opinia publică, glasul autorizat al întregului catolicism din România, iar apariția sa la București era motivată și de faptul că în capitală erau ziariști și colaboratori profesioniști, cu o bună pregătire în domeniu, dar nu în ultimul rând, pentru că: "aici va putea să fie auzit glasul lui mai repede și mai cu efect către cercurile diriguitoare ale țării în toate chestiunile și problemele la ordinea zilei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aveau un profil eminamente religios, ci tratau, doar prin prisma viziunii Bisericii Catolice, și probleme economice, politice și sociale de actualitate, când redactori se abăteau de la această atitudine, ei erau "sancționați", iar Biserica se dezicea de acea publicație). Redactorul și colaboratorii considerau că ocupă o nișă a presei românești, cu acest ziar independent: "Ne înfățișăm, prin urmare, în fața opiniei publice, încredințați că venim să ocupăm un loc gol încă în presa românească. Nu voim să reprezentăm interesele niciunui partid politic"942
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ziar româno-catolic și-l voiu sprijini după puteri, având chiar ceva la dispoziție pentru dânsul strâns în timpuri mai bune, căci avusesem același gând încă din 1925, după ce a trecut la cele veșnice "ALBINA", care a repausat din cauza lipsei de colaboratori, de redactori iscusiți, de neplata abonaților și mai ales din cauză că devenise instrument "marghilomanist" deci ceva cu totul greșit"957. Arhiepiscopul a acuzat așadar, redacția ziarului că nu a fost "iscusită" și că a făcut partizanat politic, devenind "instrument marghilomanist". După
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ales politice din societatea românescă, dar și de pe scena internațională. Pentru acest proiect, Vaticanul a alocat suma de 50.000 de lire anual, timp de trei ani, iar în momentul încheierii acestei perioade de finanțare, din cauza neînțelegerilor (printre care lipsa colaboratorilor și a sprijinului din partea clerului latin din București, dar și unele reclamații aduse redactorului și colaboratorilor săi de către superiorii ierarhici), Albina a încetat să mai apară, în septembrie 1924971. Într-o scrisoare din 18 ianuarie 1924, adresată noului nunțiu apostolic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
suma de 50.000 de lire anual, timp de trei ani, iar în momentul încheierii acestei perioade de finanțare, din cauza neînțelegerilor (printre care lipsa colaboratorilor și a sprijinului din partea clerului latin din București, dar și unele reclamații aduse redactorului și colaboratorilor săi de către superiorii ierarhici), Albina a încetat să mai apară, în septembrie 1924971. Într-o scrisoare din 18 ianuarie 1924, adresată noului nunțiu apostolic de la București, arhiepiscopul Netzhammer a relatat momentul înfințării ziarului și i-a cerut acestuia să dispună
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la cele cu un pronunțat caracter național) precum întrunirile AGRU (Asociația Generală a Românilor Uniți) și ale ASTRU (Asociația Studenților Români Uniți). Principala sa misiune a fost "apostolatul" prin presă. Deși începutul a fost anevoios (din cauza lipsei fondurilor și a colaboratorilor), cu timpul a reușit să adune în jurul său mai mulți colaboratori, precum: pr. I. Malinovski, mons. M. Robu, pr. D. Andrieș (care a semnat articolele cu pseudonimul "Zacheu") și alții. O altă dificultate majoră cu care s-a confruntat a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Generală a Românilor Uniți) și ale ASTRU (Asociația Studenților Români Uniți). Principala sa misiune a fost "apostolatul" prin presă. Deși începutul a fost anevoios (din cauza lipsei fondurilor și a colaboratorilor), cu timpul a reușit să adune în jurul său mai mulți colaboratori, precum: pr. I. Malinovski, mons. M. Robu, pr. D. Andrieș (care a semnat articolele cu pseudonimul "Zacheu") și alții. O altă dificultate majoră cu care s-a confruntat a fost aceea a lipsei banilor. Pentru depășirea acestei probleme a recurs
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
având menirea de a difuza în mod obiectiv informația politică și socială din țară și din străinătate, ziarul își formează un public, ceea ce îi permite editorului să mărească formatul, să înmulțească numărul de pagini, să diversifice rubricile și să atragă colaboratori de renume. După 1890 U. devine unul dintre cele mai importante cotidiene românești, având tirajul cel mai mare. Conținutul ziarului are un caracter enciclopedic: articole și comentarii de politică internă și externă, știri și informații din întreaga lume, reportaje parlamentare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Marian. Fără importanța pe care au avut-o pentru cultura națională în a doua jumătate a secolului al XIX-lea „Românul” lui C.A. Rosetti, periodicele lui B.P. Hasdeu sau „Timpul”, U. a publicat totuși literatură de bună calitate, printre colaboratori aflându-se I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, St. O. Iosif, numeroase cronici literare și artistice, traduceri. Articolele literare nu erau de directivă, ci urmăreau să semnaleze și să comenteze în spirit neutru cărțile nou apărute, evenimentele mai însemnate ale vieții literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Marian (secretar general de redacție), Romulus Seișanu (care curând va prelua conducerea redacției pentru următoarele decenii, până în august 1944), B. Cecropide ș.a. Orientarea literară a gazetei nu a fost influențată de schimbările din conducere. În 1903 și 1904, alături de vechii colaboratori vin scriitori tineri, unii aflați la începutul carierei. I.G. Duca trimite, în continuare, o cronică de politică externă foarte apreciată de cititori, pe care o va ține până în 1914. Radu D. Rosetti este, din 1902, autorul unei „Cronici de joi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Popescu și pentru o lungă perioadă cu Romulus Seișanu ca redactor-șef, continuă să manifeste o preocupare constantă pentru paginile și rubricile culturale sau literare. Ziarul își păstrează poziția politică de afirmare hotărâtă, în afara influențelor vreunui partid, a intereselor naționale. Colaboratorii vor fi, în linii mari, selectați în virtutea acestei orientări. Printre ei, cu diverse prilejuri se vor afla Take Ionescu (1919), N. Iorga (1922), Simion Mehedinți, Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
iscălitura Augur) inaugurează o trecere în revistă periodică a stărilor de lucru din Anglia la rubrica „Cronici engleze”. Începând din 1928 Șt. Brăiloiu reorganizează pagina, schimbându-i denumirea în „Din duminică în duminică” și sporind spațiul acordat evenimentelor literare. La colaboratorii de până atunci se adaugă Ovid Densusianu-fiul, Horia Furtună, Z. Sandu (Nicolae Regman), Alice Gabrielescu, Nestor Urechia, Ion Foti, I.C. Vissarion, Mihail Lungianu, Al. T. Stamatiad, Radu Gyr, Gh. Brăescu, Nichita Macedonski, Lucia Borș, Nicolae Milcu, Eufrosina Pallă-Arion, I. Suchianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
fără întrerupere rubrica „În fiecare zi”, alți titulari de rubrici culturale sunt Dan Bălteanu („Cărți noi”), Marcu Beza („Scrisori din Londra”), Mihail Negru („Răutăți”). Începând din toamna anului 1944, U., ca și alte gazete, își restructurează redacția și își schimbă colaboratorii. Directorul Stelian Popescu se stabilise în 1943 în Elveția, mulți dintre cei mai importanți redactori și colaboratori, între care Romulus Seișanu, N. Batzaria și Silviu Dragomir, vor avea de suferit pentru convingerile exprimate în publicistica lor politică. Continuă să semneze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Beza („Scrisori din Londra”), Mihail Negru („Răutăți”). Începând din toamna anului 1944, U., ca și alte gazete, își restructurează redacția și își schimbă colaboratorii. Directorul Stelian Popescu se stabilise în 1943 în Elveția, mulți dintre cei mai importanți redactori și colaboratori, între care Romulus Seișanu, N. Batzaria și Silviu Dragomir, vor avea de suferit pentru convingerile exprimate în publicistica lor politică. Continuă să semneze literatură și articole dedicate evenimentelor culturale Leontin Iliescu și Al. Agnese (vechi redactori ai gazetei), Constantin Salcia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
materialului memorialistic în roman, reușită în mare măsură în primele cinci volume, este ratată parțial în ultimele trei, experiența politică recentă a autorului suscitându-i o pornire pătimașă, resentimentară. Din cauza acesteia, tarele societății, ca și defectele indivizilor, fie adversari, fie colaboratori apropiați și prieteni vechi, sunt șarjate nejustificat, capătă deseori o înfățișare grotescă. Pe acest fond și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Bradbury (din vina căruia am încercat să scriu un roman hazliu). Cei doi au predat o vreme la aceeași catedră de engleză a universității din Birmingham, la începutul anilor '60. Cum spune însuși Lodge, au "devenit foarte curând prieteni și colaboratori". Cel de-al treilea roman e într-adevăr pornit pe râs. Autorul a avut în vedere și ambiții mai înalte. Cum mărturisește în introducere, a încercat să-i "imite" pe Conrad, Graham Greene, Hemingway, James, Joyce, Kafka, Lawrence, C.P. Snow
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de teroare tehnologică, să fim împinși să scriem cu uneltele pe care vor să ni le vândă cei ce se ocupă cu comercializarea noii thenologii. Nici nu știi ce m-am bucurat când am aflat nu demult că mai sunt colaboratori la revistele literare care-și trimit textul scris de mână! Dacă nu mă înșel, W.H. Auden n-a învățat niciodată să scrie la mașină. Fascinant. Oare Pasternak scria la mașină? LV. Într-o zi mai demult, după ce stătusem îndelung
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
comunicare și relații publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a. Antologia Poezia simbolistă românească este concepută de Z., cercetător format la școala filologică bucureșteană, ca instrument destinat cunoașterii aspectelor relevante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
medicina occidentală. Scrie Mitani Koki, apropo de europeni: „Studiile lor anatomice nu priveau decât cadavrul. Ele nu informau asupra stării organismului viu“. Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea situația se schimbă. Apare Noul Manual de Anatomie scris de Sugita și colaboratorii săi. Ilustrarea făcută de filooccidentalul Odano Naotache (1774) ușurează înțelegerea textului. Pe lângă doctorii europeni se formează medici japonezi probând receptivitate și pasiune precum chirurgii Hancka și Homma. Se face cunoscută școala medicală din Yeddo mai ales cu venirea pe tron
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Italia două cărți de medicină, una privind variolizarea și alta de istoria medicinei. Medic și profesor, spre sfârșitul secolului, este semnalat la Iași și București Ion Comnen cu studii în Fanar și la Padova. Erudit și poliglot este și colaborator al stolnicului Constantin Cantacuzino, deținătorul unei mari biblioteci râvnită și de occidentali. Un alt medic dar și cu o bibliotecă apreciabilă, este Panteleo Caliarhi la curtea Brâncovenilor. El își ia doctoratul la Padova. Lui Constantin Cantacuzino, fost student la Padova
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot este legată de Enciclopedie, capodopera Luminilor, în 35 volume, realizate de 150 colaboratori, între care mulți medici, și apărută sub redacția și truda sa și a prietenului său D’Alembert — autorul Tratatului despre dinamică (1743), a unei clasificări a științelor și al Discursului preliminar la Enciclopedia subintitulată explicativ: Dictionaire raisonné des sciences des
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe toate organele, fiecare cu resursele sale vitale concretizate în sensibilitate, iritabilitate, excitabilitate, contactilitate și extinzându-se la traseele nervoase, ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv asigurând echilibrul, sănătatea. Arta afirmă el, vindecă bolile pregătind și excitând crizele. Theophile de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]