KorAP: Find »[drukola/base=gol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...729 730 731 ...799 >

19,957 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care, atunci când cursorul plana pe lângă ele, scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc, le aveau pe toate. Se simți de îndată dezbrăcată, iar sânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
golea pentru Sabat, care începea în seara aceea, la lăsarea întunericului. Și în curând îl văzu, pe când mașina urca pe strada Hativat Yerushalayim, zidul lung, masiv, ce marca granița de vest a Orașului Vechi. Nu era foarte atentă, privind în gol, gândindu-se doar la ce i se întâmplase lui Uri. Fusese într-adevăr lovit de un glonț doar pentru ca ea să poată scăpa? Greutatea din pieptul ei, sentimentul de groază aproape că o striviră. Încă o greșeală; încă o trădare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
disponibilă. Era un șir de scări din metal, proaspăt construite, pe care le zărise când au intrat. Coborî, apăsându-și călcâiele în fiecare treaptă pentru a se asigura că cizmele nu îi vor scârțâi și nu o vor da de gol. Jos, văzu un dreptunghi adânc ce părea cioplit cu măiestrie în pământ, cu trepte pe fiecare parte. Un fel de piscină. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan. Vei găsi ce ți-am lăsat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să vorbești cu mine și după aceea poate vorbesc și eu cu tine. Miller o cercetă pe Maggie din cap până-n picioare, cu un zâmbet vag pe buze. Simțea în el jucătorul de pocher care urma să se dea de gol. — După cum am zis, ți-ai luat-o Costello. Într-o altă viață, îmi imaginez că noi doi ne-am fi înțeles perfect, dacă știi ce vreau să spun. Maggie păstra aceeași expresie. Dacă e pe cale să se producă o schimbare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
acolo se săturaseră cu siguranță de ea. E ca și cum ai trăi într-un oraș cu o fabrică mare de ciocolată: vizitatorii adoră mirosul, iar locuitorii sunt sătui până peste cap de el. Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller îi spusese că era liberă să plece, că ajunsese la concluzia că nu mai știa nimic, se simțise ușurată, dar nu și bucuroasă. Nu era doar durerea care încă pulsa înăuntrul ei; nici umilința că fusese expusă privirilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

îndepărtează și gata... Pur și simplu i-am fi lăsat aici... Ar fi aplaudat o vreme, noi n-am fi ieșit la rampă, ei s-ar fi plictisit și ar fi plecat... Nu? Ar fi avut o teribilă senzație de gol, de pustiu... Ar fi fost ceva... (MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas și mai dictează un semnal.) BRUNO: E o prostie... Dar să-i lăsăm singuri, la sfârșit, să se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Oprindu-l pe MAJORDOM.): Auzi! MAJORDOMUL: Ce-i? BRUNO: Cred că mă furnică prin șira spinării. MAJORDOMUL: Hm! BRUNO: Auzi, Vighi, ori de câte ori coborâm în groapă, după ce se termină spectacolul, nu simți așa, niște furnicături? MAJORDOMUL: Ba da. BRUNO: Simți un gol în spate? MAJORDOMUL: Cam așa. BRUNO: Și asta întotdeauna? MAJORDOMUL: Da... Și mi se pune un nod în gât. BRUNO: Asta trebuie să fie. MAJORDOMUL: Ce? BRUNO: Asta o fi vrut să zică. MAJORDOMUL: Cine? Autorul? BRUNO: El a gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tine? MACABEUS: Văd. PARASCHIV: Nu te miri și tu că-ți mai dau de mâncare, după toate câte... mi-ai făcut? MACABEUS: Ba da. PARASCHIV: Și n-ai nici o remușcare? MACABEUS: Nu. PARASCHIV: Nu? MACABEUS: Nu. PARASCHIV: Nimic, nimic? MACABEUS: Gol total. PARASCHIV: Hm! MACABEUS: Ce hm? PARASCHIV: Nu ești om. MACABEUS: Nu știu. PARASCHIV: Nu, nu ești om. (Îl hrănește.) MACABEUS: Nici tu... (Molfăie.) n-ai să mai fii... (Molfăie.) multă vreme... (Molfăie.) PARASCHIV: Eu? Eu?! MACABEUS (Molfăie.): S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
săracu’, știa să cânte la acordeon.. Da’ văd că nu s-a transmis... BĂTRÎNUL CU BASTON: Urechea muzicală rar se transmite. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL își desface ziarul pe jumătate ud și încearcă să citească. BĂTRÎNUL CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește o țigară pe care o înfige în vârful unui țigaret.) DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să citească ziarul.): Fumați, doamnă, fumați. Acu’ tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia alt fir de iarnă.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.): Vreau un bilet până la stația următoare! (Implorator.) Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL: Până la stația următoare? CĂLĂTORUL PRIN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ba minți! Aici toată lumea minte. Și eu mint. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! IOANA: Ba da. Te mint tot timpul, dar tu nu-ți dai seama. Ești atât de naiv... Mi-e milă de tine. (Pauză; călătorul privește în gol; fata așteaptă un răspuns.) IOANA: Nu fi supărat... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu sunt. IOANA: Ba da. Ești supărat. Nu trebuia să-ți spun adevărul. Ei m-au rugat să nu-ți spun adevărul dar eu ți l-am spus. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trenul; IOANA scâncește ușor la picioarele tatălui ei; CASIERUL a rămas încremenit pe șine, cu privirile în pământ; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE, care a alergat în urma trenului fantastic, se află cu un pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

Codul lui Alexandru 1 Adam Adam trăia, așadar! Cred că am reușit sămi maschez Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
privit-o uimit și curios În același timp: vorbea serios? Așa părea. Am ridicat din umeri dezolat și am dat-o pe glumă: - Să nu-mi spuneți că Bérenger Saunière era român, că sparg hubloul ăsta și mă arunc În gol... - Nu risc așa ceva. Avionul s-ar depresuriza instantaneu și nu m-ar lăsa inima să pun În pericol viața a șaizeci de oameni nevinovați. Aha, adică problema era viața celor șaizeci de pasageri nevinovați, a mea nu conta! Drăguț... - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
acum cu succes lipsa de expresie a unei măști mortuare egiptene. Buzele lui albite au articulat trei cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea În gol concentrat, ca și când ar fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care se destrămaseră fără motiv și refuzau să se reînchege și să permită continuarea povestirii. Ori poate că profesorul obosise doar - nu-mi era foarte clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mare lucru. După 20-30 de minute, ești edificat: una dintre ele - formația-gazdă, să spunem - este fie net mai valoroasă, fie prinde o zi deosebită, fie și una, și alta. Își domină copios adversara depășită la toate capitolele și Îi administrează gol după gol, consecință a unei superiorități nete și evidente: 1-0, 2-0, 3-0, 4-0... Timpul se scurge chinuitor pentru victime, a căror unică preocupare este limitarea scorului și evitarea unei catastrofe de proporții, și foarte rapid pentru partenerul dezlănțuit, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
După 20-30 de minute, ești edificat: una dintre ele - formația-gazdă, să spunem - este fie net mai valoroasă, fie prinde o zi deosebită, fie și una, și alta. Își domină copios adversara depășită la toate capitolele și Îi administrează gol după gol, consecință a unei superiorități nete și evidente: 1-0, 2-0, 3-0, 4-0... Timpul se scurge chinuitor pentru victime, a căror unică preocupare este limitarea scorului și evitarea unei catastrofe de proporții, și foarte rapid pentru partenerul dezlănțuit, care nu vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
evidente: 1-0, 2-0, 3-0, 4-0... Timpul se scurge chinuitor pentru victime, a căror unică preocupare este limitarea scorului și evitarea unei catastrofe de proporții, și foarte rapid pentru partenerul dezlănțuit, care nu vrea să scape ocazia să mai marcheze un gol și Încă unul, și Încă unul... Așa se petrec lucrurile mai bine de două treimi din meci și nu se Întrevede absolut nimic care ar putea modifica raportul de forțe și fizionomia Întâlnirii, nici măcar dacă Dumnezeu Însuși s-ar Îmbrăca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Deodată Însă, fără ca pe gazon sau În afara lui să se Întâmple ceva anume - accidentări, schimbări providențiale de jucători, fenomene meteorologice sau intervenții ale arbitrului -, Începe să se aleagă praful de marșul triumfal al favoriților. Împotriva cursului jocului, ei primesc un gol care, În tribune, strârnește zâmbete condescendente: mare prostie au făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În cont inclusiv punctul unei victorii din care nimeni nu pricepe nimic și care intră În analele sportive În chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
spus, ca una de mâna a doua? El nu e, asemenea celor născute În primele cinci zile ale facerii - cer, pământ, ape, stele, viețuitoare -, emanația directă a voinței și a faptei Atotputernicului. Animalele, de exemplu, apar pe lume nemijlocit din golul inițial, cel care precede actul creației. Omul, În schimb, este făurit din lut, din pământ - așadar, din ceva care există deja și care are o vechime de cel puțin trei zile. Sigur că și pământul este tot lucrare dumnezeiască, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
aprins o lanternă pe care habar n-am unde o ținuse până atunci. În față ni se Înfățișa perspectiva deloc Îmbietoare, ba chiar sinistră, a unei scări ce cobora atât de abrupt, Încât aveai sentimentul că pășești tot timpul În gol. Noroc cu balustrada care te ajuta să-ți menții echilibrul. Când am terminat coborârea, Eveline s-a oprit și a rotit lanterna Împrejur cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
colții. Probabil că Centrul a fost odată, Într-adevăr, o instanță benefică, menită să-i ocrotească pe oameni, dar am impresia, că treptat, ceva s-a dereglat Înăuntrul său - mecanismul nu mai funcționează, rotițele au Început să se Învârtească În gol ori, și mai rău, În sens invers, și din proiectul inițial n-a mai rămas Întreg decât enunțul, declarația de intenții, programul teoretic. Mi-ai spus odată că pe-aici lucrurile Încep să se precipite. N-am dat importanță afirmației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
disperare. Doar un exercițiu de reprimare a reacțiilor, pe care l-am bănuit Îndelung și sever, a oprit eliberarea țipătului care Îi umplea toată ființa. Palidă și transfigurată, răsucea Între degete cele câteva foi de hârtie și șoptea privind În gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o, mai mult ca s-o scot din transa care o paralizase subit. În loc să sune grijuliu, așa cum intenționasem, vocea mea degaja mai degrabă vinovăție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

se întoarce la neprihănirea dintâi, la condiția lui Adam înainte de a fi alungat din rai. "O, minunăție! scrie Chiril. Erați goi sub privirile tuturor, și nu vă era rușine. Pentru că fiecare dintre voi era asemenea primului Adam, care se afla gol în Rai, fără să se simtă cuprins de rușine."17 Aceste câteva texte ne arată care era sensul inovațiilor creștine: pe de o parte, Părinții încercau să găsească legături între cele două testamente, iar pe de altă parte, arătau că

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]