19,061 matches
-
care studiază antropologia extratereștrilor) Pipo și Libo. Într-o zi, ea descoperă că descolada se află în fiecare formă de viață nativă; Pipo merge să vorbească despre asta cu porcușorii - denumirea uzuală folosită pentru pequeninos - fiind ulterior găsit eviscerat în iarbă. Novinha nu vrea să îi spună lui Libo despre descoperirea ei, care ar putea fi cauza morții lui Pipo, chemând în schimb un vorbitor în numele morților. Andrew Wiggin ajunge la destinație după douăzeci și doi de ani de tranzit (doar
Vorbitor în numele morților () [Corola-website/Science/314345_a_315674]
-
clocitului la sitar are loc din luna mai până în iulie. Ca toate păsările din acest grup, după perioada împerecherii, care poate dura o zi, păsările se despart. Femela face un cuib pe sol sub formă de gropiță căptușită cu frunze, iarbă și mușchi, la liziera pădurii. În cuib se află de obicei patru ouă, care sunt clocite trei săptămâni. Puii sunt nidifugi, fiind protejați și hrăniți de femelă până la maturitate. În caz de pericol, femela transportă puii între picioare, sprijinindu-i
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
între orele 4-5 dimineața și 10-11 seara. Consumă diferite rozătoare, iepuri și antilope mici, dar și flamingo, găinușe angoleze și alte păsări. În urmărirea rozătoarelor și reptilelor, servalul își folosește auzul bine dezvoltat, iar picioarele lungi permit deplasarea rapidă prin iarba savanei. În ciuda faptului că picioarele le sunt lungi și puternice, servalii nu pot alerga timp îndelungat după pradă. Tactica sa de atac se aseamănă cu cea a unei alte feline — caracalul. El se ascunde în iarbă în timpul pândei, iar pentru
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
permit deplasarea rapidă prin iarba savanei. În ciuda faptului că picioarele le sunt lungi și puternice, servalii nu pot alerga timp îndelungat după pradă. Tactica sa de atac se aseamănă cu cea a unei alte feline — caracalul. El se ascunde în iarbă în timpul pândei, iar pentru a doborî păsări, efectuează salturi de până la 3 m înălțime. Pentru a face rost de rozătoare, le sapă văgăunile sau se cațără în copaci după aceștia. La necesitate, se aruncă și în apă. Servalii sunt niște
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
reproducere. Excepție fac indivizii din zonele sudice ale arealului de răspândire, care se nasc preponderent în lunile februarie-aprilie. Cu câteva zile înainte de împerechere, masculul și femela viețuiesc împreună. Gestația durează 65-75 zile. Puii sunt născuți de regulă în smocuri de iarbă aranjate din timp și sunt în număr de doi sau trei. Mama îi hrănește cu lapte până la 5-7,5 luni. La vârsta de un an ei devin total independenți și își caută un teritoriu. Ei ating maturitatea sexuală la 18-24
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]
-
cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri (tulpină sau porțiune de tulpină subțire la plantele erbacee și ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase), muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca așternut sau nutreț pentru vite), suculente (nutrețuri provenite din
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
terestre. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
excelsior"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"), salcie căprească ("Salix caprea"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării. Specii floristice semnalate în arealul parcului: garofița Pietrei Craiului ("Dianthus callizonus"), specie endematică ce crește numai
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
Pinus cembra din regiunea montană", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Pajiști calcifile alpine și subalpine", "Peșteri închise accesului public", "Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Fânețe montane", "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
mari ("Myotis bechsteini") și liliacul comun ("Myotis myotis"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din specia "Odontopodisma rubripes". La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă, astfel: ruginița ("Asplenium adulterinum"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte ("Campanula serrata"), moșișoare ("Liparis loeselii"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica"). Fauna parcului este una diversă
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști panonice de stâncării ("Stipo-Festucetalia pallentis"), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comuniti rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Tufărișuri alpine și boreale, Turbării active, Turbării degradate capabile de regenerare naturală, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
munte ("Acer pseudoplatanus"), gârniță ("Quercus frainetto"), cer ("Quercus cerris"), mojdrean ("Fraxinus ornus"); bârcoace ("Cotoneaster integerrimus"), liliac sălbatic ("Syringa vulgaris"), scumpie ("Cotinus coggigria"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), tulichină ("Daphne mezereum"), soc roșu ("Sambucum racemosa"), caprifoi ("Lonicera xylosteum"), rubus ("Rubus hirtus"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării; astfel: floarea-semenicului ("Antennaria dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), pufuliță ("Epilobium palustre"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), stânjenelul de stâncă ("Iris reichenbachii"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), borșișor ("Sempervivum marmoreum"), băieței ("Veronica spicata"), poroinic galben ("Orchis pallens"), rotunjoare ("Homogyne alpina"), iarba vântului ("Nardus stricta") și rogozuri din speciile: "Carex nigra, Carex ovalis, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex echinata" sau "Carex lasiocarpa". Presiunea antropică asupra sitului este destul de ridicată din cauza afluenței mari de turiști aproape pe tot parcursul anului. Vulnerabilitatea ariei protejate
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
fluturi: "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Euphydryas maturna", "Euphydryas aurinia", "Apatura metis", "Hyles hippophaes", "Kirinia roxelana", "Maculinea arion" (albăstrița pătată), "Zerynthia polyxena", "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru). Flora ariei protejate este una diversificată, alcătuită din specii de arbori, arbusti, ierburi și flori (cu elemente submediteraneene, mediteraneean-pontice, balcanice, de stepă și silvostepă, asiatice, eurasiatice, pontice, caucaziene) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii; printre care unele ocrotite prin lege și enumerate în anexa
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
taurica"), cer ("Quercus ceris"), carpen ("Carpinus betulus"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), frasin ("Fraxinus excelsior, Fraxinus coriariaefolia"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sâmbovină ("Celtis glabrata"); La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare sau endemice; printre care: clopoțel dobrogean ("Campanula romanica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță pitică ("Dianthus nardiformis"), merineană ("Moehringia jankae"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum"), turiță ("Agrimonia pilosa"), coada șoricelului ("Achillea leptophylla, Achillea ochroleuca"), hajmă păsărească
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
tremula"), salcie căprească ("Salix capreea"), salcie de turbă ("Salix myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), merișor ("Vaccinum vitis idaea"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), mur ("Rubus fruticosus"), salbă moale ("Euonymus europaeus"); Flori și ierburi cu specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă: floarea de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), iederă albă ("Daphne blagayana"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), cosaci ("Astragalus depressus
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
rubra"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), ghințură galbenă ("Gentiana lutea"), foaie grasă ("Pinguicula alpina"), gențiană ("Gentiana clusii"), omag galben ("Aconitum anthora"), rușuliță ("Hieracium aurantiacum"), iarba-ciutei ("Doronicum austriacum"), valeriană ("Valeriana officinalis"), piciorul cocoșului de munte ("Ranunculus montanus"), iarba osului ("Helianthemum nummularium"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), ochelariță ("Biscutella laevigata"), stânjenel mic de munte ("Iris ruthenica"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), argințica ("Dryas octopela"), cornuț de munte ("Cerastium arvense"), ciuboțica cucului de munte ("Primula eliator"), saxifragă roșie
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
Thymus serpyllum"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), argințica ("Dryas octopela"), cornuț de munte ("Cerastium arvense"), ciuboțica cucului de munte ("Primula eliator"), saxifragă roșie ("Saxifraga oppositifolia"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), lâna caprelor ("Cerastium tomentosum"), clopoțel de munte ("Campanula alpina"), trifoi roșu ("Trifolium pratense"), iarbă roșioară ("Silene acaulis"). În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: În Parcul Natural Bucegi se desfășoară festivalul Padina FEST, criticat pentru cantitatea mare de deșeuri lăsat în urmă. Reportaje
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
Symphyto-Fagion)", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Tufărișuri alpine și boreale", "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Pajiști calcifile alpine și subalpine", "Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)", "Fânețe montane", "Grohotișuri calcaroase și
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"). Arbuști cu specii de: corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Ierburi și flori La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN), printre care: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), angelica ("Angelica archangelica"), ștevie de munte ("Astrantia major"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), arnica ("Arnica
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
Alnus glutinosa"). Arbuști cu specii de: corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Ierburi și flori La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN), printre care: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), angelica ("Angelica archangelica"), ștevie de munte ("Astrantia major"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), arnica ("Arnica montană"), floare-de-perină ("Anthemis tinctoria ssp
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori)", "Pajiști panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion", "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
melcul acvatic dungat ("Theodoxus transversalis"), racul-de-ponoare ("Austropotamobius torrentium"), rădașca (" Lucanus cervus"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria"), libelula-mercur ("Coenagrion mercuriale"), calul-dracului ("Cordulegaster heros"), fluture-țestos ("Nymphalis vaualbum"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus") și croitorul alpin ("Rosalia alpina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o plantă (inclusă în aceeași anexă a "Directivei Europene") din specia "Himantoglossum caprinum", cunoscută sub denumirea populară de "ouăle popii". Alte specii de ierburi și flori rare semnalate în arealul parcului național: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
vaualbum"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus") și croitorul alpin ("Rosalia alpina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o plantă (inclusă în aceeași anexă a "Directivei Europene") din specia "Himantoglossum caprinum", cunoscută sub denumirea populară de "ouăle popii". Alte specii de ierburi și flori rare semnalate în arealul parcului național: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), omag ("Aconitum moldavicum"), usturoi sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), brebenei ("Corydalis pumila"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus"), brăndușă galbenă
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
ravene, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]