18,350 matches
-
ale stelelor apropiate și efectele mareei galactice au dat cometelor din Norul lui Oort orbite circulare, ceea ce nu e cazul pentru cometele din Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper, ar reprezenta unica rezervă cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper, ar reprezenta unica rezervă cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează la limita externă a Sistemului Solar. În 1950, această idee a fost reînviată într-un mod independent de astronomul neerlandez Jan Oort pentru a explica această contradicție aparentă: cometele sunt distruse după mai multe treceri prin Sistemul Solar
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
să se presupună existența unui rezervor de comete între ua și ua (adică între și ani-lumină). Acesta, situat la limitele sferei de influență gravitaționale a Soarelui, ar fi supus unor perturbații de origine stelară, susceptibile de a expulza cometele din nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
sferei de influență gravitaționale a Soarelui, ar fi supus unor perturbații de origine stelară, susceptibile de a expulza cometele din nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Soarelui, ar fi supus unor perturbații de origine stelară, susceptibile de a expulza cometele din nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20•10 (20 de trilioane), deși numărul ar putea fi de zece ori mai mare decât
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20•10 (20 de trilioane), deși numărul ar putea fi de zece ori mai mare decât acesta. Principalul model al „norului intern” a fost
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20•10 (20 de trilioane), deși numărul ar putea fi de zece ori mai mare decât acesta. Principalul model al „norului intern” a fost propus în 1981 de astronomul J.G Hills, de la Laboratorul din Los Alamos
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20•10 (20 de trilioane), deși numărul ar putea fi de zece ori mai mare decât acesta. Principalul model al „norului intern” a fost propus în 1981 de astronomul J.G Hills, de la Laboratorul din Los Alamos, care i-a dat numele său. A pus în evidență acest nor când a calculat că trecerea unei stele în proximitatea Sistemului nostru Solar
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
putea fi de zece ori mai mare decât acesta. Principalul model al „norului intern” a fost propus în 1981 de astronomul J.G Hills, de la Laboratorul din Los Alamos, care i-a dat numele său. A pus în evidență acest nor când a calculat că trecerea unei stele în proximitatea Sistemului nostru Solar a fi putut provoca extincții ale unor specii pe Terra, declanșând o „ploaie de comete”. Într-adevăr, cercetările sale sugerau că cea mai mare parte din masa totală
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
că trecerea unei stele în proximitatea Sistemului nostru Solar a fi putut provoca extincții ale unor specii pe Terra, declanșând o „ploaie de comete”. Într-adevăr, cercetările sale sugerau că cea mai mare parte din masa totală a cometelor din nor ar avea o orbită cu o semiaxă majoră de 10 ua, deci mult mai aproape de Soare decât distanța minimă a Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
ploaie de comete”. Într-adevăr, cercetările sale sugerau că cea mai mare parte din masa totală a cometelor din nor ar avea o orbită cu o semiaxă majoră de 10 ua, deci mult mai aproape de Soare decât distanța minimă a Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
ar avea o orbită cu o semiaxă majoră de 10 ua, deci mult mai aproape de Soare decât distanța minimă a Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor, mai mic, mai masiv și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu comete. În anii următori alți astronomi
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor, mai mic, mai masiv și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu comete. În anii următori alți astronomi au acreditat cercetările lui Hills și le-au studiat. Este cazul lui Sidney van den Bergh care a sugerat aceeași
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor, mai mic, mai masiv și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu comete. În anii următori alți astronomi au acreditat cercetările lui Hills și le-au studiat. Este cazul lui Sidney van den Bergh care a sugerat aceeași structură în plus a Norului lui Oort în 1982, apoi Mark E.
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu comete. În anii următori alți astronomi au acreditat cercetările lui Hills și le-au studiat. Este cazul lui Sidney van den Bergh care a sugerat aceeași structură în plus a Norului lui Oort în 1982, apoi Mark E. Bailey în 1983. În 1986, Bailey a stabilit că majoritatea cometelor din Sistemul Solar sunt situate nu în zona Norului lui Oort, ci mai aproape, cu o orbită având semiaxa majoră de ua
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
lui Sidney van den Bergh care a sugerat aceeași structură în plus a Norului lui Oort în 1982, apoi Mark E. Bailey în 1983. În 1986, Bailey a stabilit că majoritatea cometelor din Sistemul Solar sunt situate nu în zona Norului lui Oort, ci mai aproape, cu o orbită având semiaxa majoră de ua, și ar proveni, potrivit lui, dintr-un nor interior. Cercetările au fost amplificate de studiiile lui Victor Clube și Bill Napier în 1987, cât și cele ale lui
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
E. Bailey în 1983. În 1986, Bailey a stabilit că majoritatea cometelor din Sistemul Solar sunt situate nu în zona Norului lui Oort, ci mai aproape, cu o orbită având semiaxa majoră de ua, și ar proveni, potrivit lui, dintr-un nor interior. Cercetările au fost amplificate de studiiile lui Victor Clube și Bill Napier în 1987, cât și cele ale lui R.B. Stothers în 1988. Totuși "Norul lui Hills" nu a reprezentat un interes major decât după 1991, când oamenii de
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
cu o orbită având semiaxa majoră de ua, și ar proveni, potrivit lui, dintr-un nor interior. Cercetările au fost amplificate de studiiile lui Victor Clube și Bill Napier în 1987, cât și cele ale lui R.B. Stothers în 1988. Totuși "Norul lui Hills" nu a reprezentat un interes major decât după 1991, când oamenii de știință au reluat teoria lui Hills (exceptând documentele scrise de Martin Duncan, Thomas Quinn și Scott Tremaine în 1987, care au reluat teoria lui Hills și
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
documentele scrise de Martin Duncan, Thomas Quinn și Scott Tremaine în 1987, care au reluat teoria lui Hills și au făcut cercetări suplimentare). După exemplul Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
care au reluat teoria lui Hills și au făcut cercetări suplimentare). După exemplul Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik ( în estonă). Cometele din Norul lui Oort sunt în
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik ( în estonă). Cometele din Norul lui Oort sunt în mod constant perturbate de mediul lor înconjurător
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik ( în estonă). Cometele din Norul lui Oort sunt în mod constant perturbate de mediul lor înconjurător. O parte neneglijabilă părăsește Sistemul Solar sau se deplasează în sistemul intern. Acest nor
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul lui Oort intern", de la numele astronomului neerlandez Jan Oort (pronunțat în neerlandeză), și "Norul intern al lui Öpik-Oort", de la numele astronomului estonian Ernst Öpik ( în estonă). Cometele din Norul lui Oort sunt în mod constant perturbate de mediul lor înconjurător. O parte neneglijabilă părăsește Sistemul Solar sau se deplasează în sistemul intern. Acest nor ar fi trebuit, prin urmare, să se epuizeze de mult timp, or acest lucru nu
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]