19,182 matches
-
elementele necesare pentru a reface contextul narațiunii, fârtații fiind îndepărtați. Astfel, balada debutează cu interpelarea ciobanului: “- Mioriță, riță, / Cu lâna prăviță, / Cu gura de țâță, / De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace. / Ori iarba nu-ți place? / - Stăpâne, stăpâne, / Rămânem cu tine. / S-a vorbit muntean / Și cu moldovean / Tăt să mi-l omoare, / Tot pe cel vrâncean / C-are oi mai multe...” Variante asemănătoare au fost consemnate de I. Stoian (Vrancea, 1927) , Constantin Brăiloiu (Tulcea, 1932), Tudor Pamfile
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
Romantică și exotică, povestirea descrie o întâmplare mai puțin obișnuită care se petrece în Transilvania sfârșitului de veac XIX. Personajele trăiesc, fiecare în parte, o dramă de diferite proporții, dar axa romanului o constituie drama existențială a boierului Radu Gorj, stăpânul misteriosului castel : “Mândru și demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenței, iar romantica lui figură continuă să impresioneză peste ani, stăruind în conștiința cititorului...” Romanul începe cu proiectata nuntă a Mioriței, fiica jupânului Colț, cu logodnicul
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
pe favoritul împăratului Domițian, iar lui Antinoos, favoritul lui Hadrian, i se dedică un adevărat cult. În societatea romană nu se făcea distincție pe baza preferințelor sexuale. Esențial era ca fiecare să se comporte conform rangului pe care-l avea. Stăpânul în calitate de proprietar de sclavi, militar și cetățean liber al Romei, avea dreptul să dispună cum voia de sclavii sau sclavele sale, inclusiv din punct de vedere sexual, iar aceștia din urmă erau obligați să se supună capriciilor sale. În societatea
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
ca un fulger"”, mușchii feței, care „"i se suceau"” și râsul sinistru arată un om violent care-i îngheață pe cei din jur. Elocventă în acest caz este scena măcelului: „"El râdea, iar Moțoc, silindu-se a râde ca să placă stăpânului, simțea părul zburlindu-i-se pe cap și dinții săi clănțănind"”. Cruzimea constituie dominanta trăsăturilor acestui om și aceasta este vizibilă nu doar în scena menționată, ci mereu. Atunci când face el însuși piramida de capete, Lăpușneanul nici nu tresare, apoi
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
mâna „"asemenea câinelui care, în loc să muște, linge mâna care-l bate"”). Necruțător în strângerea birurilor, este urât de oamenii din popor, care îl vor ucide. Personaj secundar, Moțoc reprezintă tipului lașului perfid, care face orice pentru a intra în grațiile stăpânului. Apare ca personaj colectiv, în capitolul al treilea. Fragmentul constituie prima scenă de masă din literatura română, caracterizată prin uniformizarea tuturor figurilor. Într-un tablou vizual și auditiv, autorul surprinde momentul de derută al mulțimii („"Prostimea rămase cu gura căscată
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
În martie 1865, Congresul înființase Biroul pentru Eliberați (în ). Această instituție furniza hrană, îmbrăcăminte, și combustibili foștilor sclavi și refugiaților albi, precum și sfaturi pentru negocierea contractelor de muncă. A încercat să supervizeze noile relații între foștii sclavi și foștii lor stăpâni. Nu a promis nimănui, așa cum afirmau unele mituri ulterioare, 40 de pogoane de pământ și un catâr. Deși au cedat în fața abolirii sclaviei, mulți foști confederați nu erau dispuși să accepte schimbările sociale ce aveau loc și nici dominația foștilor
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
F. Perry, numit de președintele Johnson ca guvernator provizoriu al Carolinei de Sud: „La început, negrilor li se vor da toate puterile politice, și apoi antagonismul intereselor între capital și forța de muncă urmează să producă rezultatul.” Totuși, temerile elitei stăpânilor de plantații, în majoritate conservatoare, și ale altor albi au fost parțial atenuate de acțiunile președintelui Johnson, care a dat asigurări că sclavii eliberați nu vor fi masiv împroprietăriți cu pământuri confiscate de la proprietari. Președintele Johnson a ordonat ca pământurile
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
folosire a pădurii la o porțiune foarte mică, drept care continuă să depindă de bunul plac al moșierilor. În jurul anilor 7, țăranii au ajuns să nu mai dispună deloc de pădure. «Ajutorul în lemne de foc», ce li se acorda de către stăpânii de pământ era atât de mic, încât iarna frigul devenea de nesuportat. Deoarece, sătenii trebuiau să dea lemne și pentru armată, ei s-au văzut nevoiți pe de o parte să taie pomii fructiferi din livezile lor, iar pe de
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
și moșierii cereau de la fiecare familie câte trei zile de corvoadă. Dacă din cauza timpului nefavorabil nu se putea lucra, zilele respective trebuiau compensate, astfel că țăranilor nu le mai rămânea timp pentru a-și lucra propriul lor pământ. Nu numai stăpânii de moșii i-au împilat pe stremțeni. Începând din 7, dările au urcat continuu și sarcinile lor militare au devenit și mai împovărătoare. Până atunci, la impozitul de un florin erau obligați să dea o rație de fân: prin 1817
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
același cu al celorlalte. Regele a trimis-o guvernului, care, la 26 noiembrie 1817, a trecut-o conducerii comitatului spre examinare. Astfel, încrezători în dreptatea împărțită de rege, țăranii au ajuns acolo de unde ar fi putut începe: la proprii lor stăpâni. La 9 martie 1819, comitatul a făcut o informare către guvern și cu aceasta chestiunea a început să lâncezească. Au fost necesari patru ani și câteva luni pentru ca guvernul să discute această informare (1 iulie 1823), iar hotărârea luată nu
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
Vasilică Popa din Geoagiu de Sus. Toți sătenii au hotărât ca a doua zi dimineața să meargă cu securile la pădure și să o reocupe, ca fiind a lor. Au pregătit și o scrisoare, prin care i-au poftit pe stăpânii de moșii să vină și ei a doua zi la pădure; scrisoarea a fost trimisă tuturor proprietarilor. Stăpânii l-au înștiințat imediat pe Benedek Lazăr, administratorul comitatului Alba de Jos. Lazăr a trimis o ordonanță judelui sătesc, pentru ca, împreună cu vicejudele
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
securile la pădure și să o reocupe, ca fiind a lor. Au pregătit și o scrisoare, prin care i-au poftit pe stăpânii de moșii să vină și ei a doua zi la pădure; scrisoarea a fost trimisă tuturor proprietarilor. Stăpânii l-au înștiințat imediat pe Benedek Lazăr, administratorul comitatului Alba de Jos. Lazăr a trimis o ordonanță judelui sătesc, pentru ca, împreună cu vicejudele și cu Dumitru Vargás, să se prezinte la Aiud. Judele, însă, a „ascuns” ordonanța. Mai târziu, în timpul anchetei
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
de 2 martie, satul, în frunte cu bătrânii care cunoșteau vechile hotare, a pornit la recuperarea pădurii. S-a tăiat un drum, marcându-se astfel hotarul. Țăranii au ales un pădurar dintre ai lor, au dărâmat gardul de la casa pădurarilor stăpânului, le-au tăiat acestora pomii din grădină și i-au avertizat ca în trei zile să părăsească locul, mutându-și și casa. A doua zi, Csehi și Luca trimișii administratorului comitatului au sosit la Stremț și au început ancheta. Au
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
aceeași zi, de a impune sătenilor să iasă din pădurea ocupată și să lase acolo copacii tăiați, nu s-a soldat cu vreun rezultat. Ei n-au vrut să oprească tăiatul copacilor decât cu condiția ca, până la rezolvarea litigiului și stăpânilor de moșii să li se interzică folosirea pădurii. Zudor și Szálantzi i-au amenințat, atunci, cu folosirea armatei împotriva lor. Stremțenii au răspuns că mai degrabă vor ține piept soldaților, decât să părăsească pădurea ocupată. În aceste împrejurări, locțiitorul judelui
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
mai grabnică a forței armate”. Exemplul stremțenilor s-a răspândit repede. Până la 4 martie, în satul învecinat, Geomal, se desfășoară evenimente asemănătoare cu cele din Stremț. Apoi, o delegație formată din aproximativ 40 săteni a înmânat administratorului o plângere împotriva stăpânilor de moșii care acaparaseră pădurile. Au adăugat că, în cazul în care forurile nu îi vor ajuta, „vor fi nevoiți să urmeze exemplul altora”. Lázár a reușit să scape de ei prin promisiuni, dar a cerut să i se trimită
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
exemplul altora”. Lázár a reușit să scape de ei prin promisiuni, dar a cerut să i se trimită urgent două companii de soldați împotriva stremțenilor, pentru ca prin această acțiune să poată preîntâmpina răscoalele țărănești periculoase „pentru averea și chiar viața stăpânilor de moșii. Eu, dacă va fi nevoie, nu voi pregeta să acționez personal, cu riscul vieții, pentru potolirea unor atacuri violente”, se fălea administratorul în informarea trimisă guvernului la 6 martie, insistând însă, să i se trimită forțe armate. Guvernul
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
lui Lázár au fost discutate de guvern la 7 martie, iar hotărârea care s-a luat a parcurs toate treptele ierarhiei birocratice, ajungând la comandamentul suprem și înapoi la Benedek Lázár. Hotărârea guvernului prevedea ocuparea pădurilor cu ajutorul armatei, evaluarea „pagubei” stăpânilor de moșii, arestarea conducătorilor mișcării, a pădurarilor puși de sat și a primarului, anchetarea chestiunii de către comisar „fără nici o părtinire” și în același timp, pornirea unei anchete împotriva avocatului Pál Gál, care în mai multe rânduri îi sfătuise pe țărani
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
Steagurilor au fost împărțite, în linii mari, după criterii etnice, si anume manciuriene și mongole. Deși trebuie subliniat că structura etnică a Steagurilor manciuriene era departe de a fi una omogena, de moment ce includeau robi nemanciurieni, înregistrați, în conacele stăpânilor lor manciurieni. Pe masura ce războiul cu dinastia Ming a progresat și populația chineză han sub dominația manciuriana a crescut, Hong Taiji a creat o ramură separată a Steagurilor pentru etnicii han, pentru a încorpora în această, noua forță de muncă. Totuși
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
îl ajute, ajutor primit fără zăbavă de către toros, care drept recunoștință îl asociază pe nobilul cruciat la conducere. O nouă răscoală în primăvara anului 1098, în luna martie, se solda cu uciderea lui Toros și recunoașterea lui Balduin ca singur stăpân. Astfel, lua naștere primul stat cruciat, Comitatul de Edessa, care a marcat prima ruptură față de înțelegerea cu Bizanțul, căci teritoriul Edessai era fără îndoială o fostă posesiune bizantină. În fața pretențiilor de stăpânire ale lui Alexios Comnenul, Balduin opune voința poporului
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
mormântul Domnului, când, ocupaseră citadela Ierusalimului-Turnul lui David-patriarhul Daimbert protestase cu vehemență. Dacă Tancred de Sicilia fusese obligat să restituie bunurile bisericii, în schimb Turnul lui David îl păstraseră cruciații, căci era ușor de înțeles că cine avea fortăreața, era stăpânul orașului. În compensație, Godefroy se lipsea de un titlu care nu-i era indispensabil pentru a-și exercita puterea. Noul stat creat de cruciați era, incontestabil, un stat laic feudal, nu ecleziastic. În el au fost cuprinse, prin sistemul ierarhico-vasalic
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
II-lea al Bizanțului, el trăise timp de 50 de ani în umbra acestui suveran energic și puternic, neocupându se de loc de afacerile publice, neluând din putere decât avantajele și plăcerile. Apoi, când moartea lui Vasile făcuse din el stăpânul unic al imperiului, el nu se putuse decide să renunțe la obiceiuri vechi și scumpe și, ca și înainte, continuase să lâncezească și să lase totul în părăsire. Mare cheltuitor, el risipise cu mâinule pline economiile pe care le adunase
Romanos al III-lea Arghir () [Corola-website/Science/314771_a_316100]
-
exil. Numai că după un timp el s-a întors, iar Warwick a căzut în bătălia de la Barnet în 1471. Regele Henric al VI-lea a fost, la rândul lui, asasinat la scurt timp după aceea în Turnul Londrei. Devenit stăpân incontestat al Angliei, Eduard a invadat Franța în 1475 , dar Ludovic a știut să negocieze cu el Tratatul de la Picquigny în urma căruia armata engleză (izolată de aliații ei burgunzi ocupați în Lorena) a părăsit solul Franței în schimbul unei sume mari
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
supună. Chiar temutul Henric Leul, ducele Saxoniei, care se războise cu Frederic Barbarossa mai bine de 10 ani, în 1181, în dieta de la Erfurt, se arunca la picioarele împăratului depunând armele. Anul 1184 îl găsea pe Barbarossa în plină glorie, stăpân peste Germania pe deplin pacificată. Victoria o serba în Italia, la Milano, unde lombarzii, dușmanii lui de odinioară, îi făceau o primire dintre cele mai fastuoase și ofereau fiului său, Henric, coroana de fier a regilor longobarzi. Tot atunci s-
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de dominare în viitor, iar apelul la cruciadă în 1187 venea în întâmpinarea lor la momentul potrivit. La fel ca și în vremea lui Conrad al III-lea, din nou un împărat german se vedea încoronat la Ierusalim ca singurul stăpân al lumii. Providența însăși părea că întinde mâna împăratului erou, astfel că Frederic I, deși împlinise vârsta de 70 de ani, nu a ezitat să îmbrace haina de cruciat. În fruntea unei armate puternice de câteva mii de cavaleri, care
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
de curând proclamat rege, neștiind ce atitudine să ia, a poruncit că străinii nepoftiți să fie închiși. Richard, sosind din urmă și aflând cele petrecute, debarcă gata de luptă, învinge trupele trimise de guvernator, iar pe acesta îl face prizonier. Stăpân pe insulă, Richard și-a folosit puterea pentru a se aproviziona din plin cu toate cele necesare expediției, motiv de prelungire a șederii, întreruperea călătoriei fiind folosită, totodată, de regele Angliei și pentru a-și celebra căsătoria, eveniment salutat cu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]