21,644 matches
-
impusă de Ambrozie. Teodosiu a interzis sacrificiile, ghicitul viitorului în intestinele animalelor jertfite și frecventarea templelor păgâne, multe fiind închise, altele fiind folosite de către stat, altele fiind dărâmate și distruse, inclusive comorile și obiectele artistice valoroase, ca faimosul temple al zeului Serapis, Serapeum. În 392, Teodosiu a promulgat un ultim edict pentru interzicerea definitive a sacrificiilor, arderii tămâii, atârnarea ghirlandelor, libațiilor, divinațiilor, practicarea lor fiind considerate o ofensă adusă împăratului și sacrilegii chiar dacă el însuși a introdus un obelisc în Hipodromul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
apoi adoptarea creștinismului ca religie de stat (de către Teodosiu I, în 392), au fost măsuri dictate de rațiuni politice precise: în multitudinea eteroclită de popoare din Imperiu religia era un eficient factor unificator. La început, această religie fusese cea a zeului Soare; dar când majoritatea populației din cele mai importante și mai bogate regiuni - Asia Mică, Siria, Egiptul - trecuse la creștinism, era firesc ca această nouă religie să devină religie de stat, iar împăratul să fie, în același timp, șeful politic
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sale anterioare și i se dezvăluie legea condiționismului universal. În cele din urmă capătă „deșteptarea” ("bodhi" - o traducere populară în Apus este „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama Buddha”. Încurajat de zeul Brahma, Buddha petrece 45 de ani învățându-i pe oameni despre dharma și întemeiază budismul. La Sarnath, Buddha își face pentru prima oară cunoscută învățătura și tot aici apar primii călugări ai comunității budiste. Mai târziu, pe măsură ce Buddha își răspândește
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
al revelației personale a arhaților; ea îl înalță pe Buddha la statutul unei divinități eterne, omniprezente și omnisciente și creează un panteon de ființe cvasi-divine, bodhisattva, care se dedică autoperfecționării, înțelepciunii supreme și izbăvirii întregii lumi (oameni, animale, spirite și zei). Prin renunțarea la Nirvana imediată, bodhisattva își însușeșteo misiune mesianică. Mahayana face din Buddha un om-zeu idealizat și din bodhisattva o excelență universală. Ideologia acestei ramuri a budismului se opune concepției theravadine care lasă să se înțeleagă că iluminarea este
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
De asemenea el identifică o legătură cu ființele superioare ca buddha și bodhisattva și împrumută forțele supranaturale a acestora pentru a înlesni revelația. Meditația este ajutată de diferite elemente magice: formule sacre (mantra sau dharani) care sunt ori nume de zei, ori silabe (bija) sau cuvinte simbolice, ce trebuie rostite în mod repetat, mișcări ritualice ale mâinii (mudra) și diferite pictograme circulare și diagrame (mandala) desenate pe pânză, piatră, metal sau pământ, folosite pentru sporirea concentrării. O altă particularitate semnificativă a
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
clerului bine organizat și a tradiției înfloritoare în artă și arhitectură, caracteristici de care credința autohtonă japoneză, șintoismul, ducea lipsă. Superioritatea netă a budismului nu a exclus o simbioză cu religia tradițională, ci dimpotrivă, Buddha a devenit în scurt un zeu șintoist ("kami"). Budismul japonez a marcat istoria budismului internațional prin diverse școli tradiționale, cele mai importante fiind probabil cele două din perioada Kamakura (1185-1333) și anume școala Pământului Pur, promulgată de Genshin și artriculată de unii călugări ca Hōnen, care
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
de galben și roșu închis din Africa. Placile de marmură sunt prinse în panouri, cu desenele nervurilor așezate simetric. In navele laterale există panouri de marmură gravată, asemănătoare cu cele de deasupra "Porții imperiale". Gravurile reprezintă delfini stilizați și Tridentul zeului Poseidon, simboluri emblematice ale Imperiului Roman de Răsărit Mozaicuri splendide s-au păstrat în diverse puncte ale bisericii. Pe semicupola absidei altarului se găsește o magnifică reprezentare a "Fecioarei cu Pruncul în brațe" încadrată de cei doi Arhangheli, dintre care
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
plăceri. Echilibrul sufletesc este o urmare a virtuților și el este stricat mai ales de pofte și dorințe, pe care omul nu le poate realiza. Din această cauză omul să nu năzuiască decât ceea la ce este posibil să realizeze. Zeii îi dau omului numai ceea ce este bun, raul își are originea, după Democrit, în lipsă de înțelepciune a omului. Prim ceea ce este prea mult în pofte și în plăceri se strica echilibrul sufletesc și el nu-și mai poate păstra
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
44 î.e.n.), rege dac între 44 î.e.n. - 27 î.e.n. ar fi fost un înțelept al neamului dacilor, care trăia retras, ca un sihastru, într-un ținut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al dacilor - numit Kogaionon. Fusese sacerdot al zeului Zalmoxis, iar în momentul venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista era Mare preot. Sfetnic și colaborator apropiat a lui Burebista, cel mai important personaj după rege în statul dac, Deceneu l-a ajutat considerabil pe monarh în opera de
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
inițial, ca vicerege, Burebista acordându-i o putere aproape regală. Strabon spune: "Burebista ... și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne profetice, datorită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă, de la un timp era socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit de Zamolxe. Ca o dovadă de ascultarea ce i-o dădeau geții, este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să-și stârpească viile
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
regală. Strabon spune: "Burebista ... și-a luat ca ajutor pe Deceneu, un bărbat vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne profetice, datorită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă, de la un timp era socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit de Zamolxe. Ca o dovadă de ascultarea ce i-o dădeau geții, este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să-și stârpească viile și să traiască fără vin" (Geografia:VII,3,11
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
Franței. Capitala regiunii este orașul Lyon iar regiunea cuprinde 8 departamente. Cu toate că regiunea a fost locuită încă din timpuri preistorice, primele menționări ale unor așezări datează din perioada celților. Aceștia au fondat numeroase orașe, ca de exemplu Lyon ( numit după zeul celtic Lugh), iar regiunea se afla pe o rută comercială între sudul și nordul Europei de Vest. Regiunea a fost cucerită de către romani în timpul Războaielor galice ale lui Iulius Cezar și a făcut parte în diferite perioade din provinciile romane
Ron-Alpi () [Corola-website/Science/301328_a_302657]
-
membrii comunitari. În acest mod coeziunea internă a comunității a crescut constituindu-se ca primă etapă în evoluția către formal a viitoarei obști sătești cu o structură funțională proprie în cadrul căreia abișnuințele, cutumele, datinile etc. vor sedimenta tradiția - acest adevărat zeu păgân ce va polariza practicile tuturor membrilor. Cum însă, aspectele economice au un rol bine definit în menținere a funcționalității sistemului social, toate aceste mutații au evenit în funcție de ritmul și gradul transformărilor corespunzătoare în planul sedentarizării. Mai precis, în relație
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
unei grădini. Lucrarea este realizat în anul în care artistul urma să se căsătorească și reprezintă o dovadă a exuberanței pe care i-o provocau pictorului primele zile de fericire matrimonială. Templul care se vede în plan secund este închinat zeului Hymen, patronul antic al căsătoriei. Artistul reușește să exprime legătura care îi unește pe cei doi tineri îndrăgostiți: bărbatul în caftan roșu se întoarce spre tovarășa lui; gestul mâinii lui sugerează puntea de legatură a celor doi. Margaret are o
Discuție în parc () [Corola-website/Science/301434_a_302763]
-
al celților (monezile lor ne stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost preluat ca simbol legat de divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri, sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor. Sensul ei era acela al vieții (imortalității), de aceea interpretarea cea mai frecventă este aceea a unei alăturări a organelor sexuale stilizate (ansa reprezentând vulva, în continuarea
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și în țările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz [având forma misticului Tau, inițiala numelui său]. Spre mijlocul secolului al III-lea A.D., bisericile fie se îndepărtaseră de unele învățături ale credinței creștine, fie le falsificaseră. Pentru a mări prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii erau primiți în biserici
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
Ritual, Architecture, and Art, de G. S. Tyack (Londra, 1900), p. 1. «Crux Ansata» [crucea cu ansă sau cu mâner în partea superioară] ... era purtată în mână de preoții și regii-pontifi egipteni ca simbol al autorității lor de preoți ai zeului Soare, fiind denumită « Semnul vieții».“ — The Worship of the Dead, de J. Garnier, (Londra, 1904), p. 226. „Diferite reprezentări de cruci se găsesc pretutindeni pe monumentele și mormintele egiptenilor, fiind considerate de mulți specialiști simboluri fie ale falusului [o reprezentare
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
masculin], fie ale coitului. ... În mormintele egiptene, crux ansata se află alături de falus.“ — A Short History of Sex-Worship, de H. Cutner (Londra, 1940), p. 16, 17; vezi și The Non-Christian Cross, p. 183. „Aceste cruci erau folosite ca simboluri ale zeului babilonian Soare, [Vezi cartea], și au apărut pentru prima oară pe o monedă a lui Iulius Caesar (100-44 î.e.n.), apoi pe o monedă bătută de moștenitorul luiCezar Augustus, în 20 î.e.n. Pe monedele lui Constantin, simbolul cel mai frecvent este
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
Totuși, același simbol este adesea folosit fără cercul din jurul lui și cu patru brațe egale, care se întretaie în unghi drept: Acesta era simbolul venerat în special ca «disc solar». Trebuie să amintim că împăratul Constantin era un închinător la zeul Soare și că nu a aderat la «Biserică» decât la un sfert de secol după ce, conform legendei, avusese viziunea unei astfel de cruci pe cer.“ — The Companion Bible, apendicele nr. 162; vezi și The Non-Christian Cross, p. 133-141. De la Plaut
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
Uranus (Οὐρανός, în greaca veche, "Ouranos" însemnând "cer" sau "rai"), a fost unul dintre zeii primordiali în mitologia greacă, reprezentând personificarea cerurilor, considerat zeul cerului. Corespondentul său în mitologia romană a fost Caelus. Majoritatea grecilor îl considerau pe Uranus un zeu primordial, crezând că a fost născut din Haos. Dar Hesiod, în poemul său genealogic
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
Uranus (Οὐρανός, în greaca veche, "Ouranos" însemnând "cer" sau "rai"), a fost unul dintre zeii primordiali în mitologia greacă, reprezentând personificarea cerurilor, considerat zeul cerului. Corespondentul său în mitologia romană a fost Caelus. Majoritatea grecilor îl considerau pe Uranus un zeu primordial, crezând că a fost născut din Haos. Dar Hesiod, în poemul său genealogic „Teogonia”, prezintă originea lui Uranus în Gaia. Alcman și
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
Uranus (Οὐρανός, în greaca veche, "Ouranos" însemnând "cer" sau "rai"), a fost unul dintre zeii primordiali în mitologia greacă, reprezentând personificarea cerurilor, considerat zeul cerului. Corespondentul său în mitologia romană a fost Caelus. Majoritatea grecilor îl considerau pe Uranus un zeu primordial, crezând că a fost născut din Haos. Dar Hesiod, în poemul său genealogic „Teogonia”, prezintă originea lui Uranus în Gaia. Alcman și Callimah, însă, îi atribuie lui Uranus și un tată, Aether, zeul luminii raiului și al aerului pur
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
grecilor îl considerau pe Uranus un zeu primordial, crezând că a fost născut din Haos. Dar Hesiod, în poemul său genealogic „Teogonia”, prezintă originea lui Uranus în Gaia. Alcman și Callimah, însă, îi atribuie lui Uranus și un tată, Aether, zeul luminii raiului și al aerului pur superior. Cicero, în "De Natura Deorum" ("Despre natura zeilor"), spune că Uranus își are originea în zeii antici Aether și Hemera, aer și ziuă. Conform cu Orfismul, Uranus a fost fiul lui Nyx, personificarea nopții
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
Dar Hesiod, în poemul său genealogic „Teogonia”, prezintă originea lui Uranus în Gaia. Alcman și Callimah, însă, îi atribuie lui Uranus și un tată, Aether, zeul luminii raiului și al aerului pur superior. Cicero, în "De Natura Deorum" ("Despre natura zeilor"), spune că Uranus își are originea în zeii antici Aether și Hemera, aer și ziuă. Conform cu Orfismul, Uranus a fost fiul lui Nyx, personificarea nopții. După Hesiod, printre fiii lor se numărau Titanii: șase fii (Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
originea lui Uranus în Gaia. Alcman și Callimah, însă, îi atribuie lui Uranus și un tată, Aether, zeul luminii raiului și al aerului pur superior. Cicero, în "De Natura Deorum" ("Despre natura zeilor"), spune că Uranus își are originea în zeii antici Aether și Hemera, aer și ziuă. Conform cu Orfismul, Uranus a fost fiul lui Nyx, personificarea nopții. După Hesiod, printre fiii lor se numărau Titanii: șase fii (Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus și Cronos) și șase fiice (Theia, Rhea, Themis
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]