184,013 matches
-
infanterie mecanizată) avea reguli clare pentru cazul în care o divizie mecanizată trebuia să apere o breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o asemenea situație, manualul stabilea că trebuie să se descentralizeze comanda trupelor. Divizia trebuia să plaseze o forță interarme pe fiecare flanc al zonei posibile de străpungere. După aceea, comandantul trebuia să mute artileria și rezervele pentru asigurarea unei linii continui de foc. În cazul în care inamicul ataca puternic de-a lungul întregului front, divizia trebuia să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
depășea această limită, sau dacă obstacolele antitanc lipseau, sau inamicul avea o superioritate numerică și tehinică zdrobitoare, era autorizată efectuarea unei retrageri mai ample. Doctrina militară franceză sublinia că în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tehinică zdrobitoare, era autorizată efectuarea unei retrageri mai ample. Doctrina militară franceză sublinia că în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pierderii a doar două avioane proprii. Artileria antiaeriană germană a revendicat la rândul ei doborârea a încă 25 de aparate inamice. În după-amiaza aceleiași zile însă, generalul Georges a hotărât că aviația aliată trebuie să își schimbe prioritățile de la sprijinirea forțelor terestre din Belgia în favoarea asigurării acoperirii aeriene a regiunii Sedan. Acoperirea aeriană a blindatelor lui Prioux a fost astfel puternic redusă. În condițiile în care a cedat inițiativa strategică și dispunând de recunoaștere aeriană limitată, Prioux s-a putut limita
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
zona de câmpie din jurul localității Hannut. Regiemntul al 35-lea Panzer comandat de Stever a întâlnit o defensivă foarte puternică în timpul înaintării spre Hannut. Tancurile franceze erau dispuse în poziții îngropate, iar în timpul bătăliei au contraatacat în mai multe rânduri. Forțele franceze au părăsit Hannutul fără luptă. Germanii, în acest timp, au încercat să ocolească orașul, nefiind la curent cu retragerea francezilor. În jur de 50 de blindate germane au ajuns în zona puternic fortificată de la Crehen. Francezii, care erau echipați
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
importante, printre cei căzuți la datorie fiind și comandantul blindatelor. Planul germanilor era să blocheze mișcările francezilor prin focul tancurilor medii aflate în poziții pregătite din timp în vreme ce tancurile ușoare trebuiau să execute o manevră de învăluire a inamicului. Principalele forțe franceze s-au retras spre Medorp. Încercuirea Batalionului al 2-lea cuirasieri a fost spartă de un contraatac al 2DLM. Tancurile SOMUA S35 au străpuns liniile germane, iar unitățile franceze au ieșit din înceurcuire, suferind pierderi grele în timpul acțiunii. În
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
înainteze cu Corpul XVI spre Gembloux, mișcare care trebuia să împiedice organizarea defensivei franceze. Hoepner se temea însă de problemele care le întâmpina datorită liniilor de aprovizionare tot mai întinse și era îngrijorat în special de flancurile foarte expuse ale forțelor sale. Corpul IV, cu care se se învecinau forțele lui Hoepner, avea subunități la St. Trond, de unde tatonau apărarea franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe Prioux, dar situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
să împiedice organizarea defensivei franceze. Hoepner se temea însă de problemele care le întâmpina datorită liniilor de aprovizionare tot mai întinse și era îngrijorat în special de flancurile foarte expuse ale forțelor sale. Corpul IV, cu care se se învecinau forțele lui Hoepner, avea subunități la St. Trond, de unde tatonau apărarea franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe Prioux, dar situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată XXVII era încă reținut la nord de Liege, la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe Prioux, dar situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată XXVII era încă reținut la nord de Liege, la cam 38 km est de Hannut,lăsând flancul sudic al forțelor Hoepner expus contraatacurilor franceze. Pentru contracararea oricăror amenințări francez, comandamentul german au hotărât să încerce să înainteze spre Perwez, 18 km sud-vest de Hannut, cu un batalion de tancuri și unul de infanterie, sprijinită artilerie. Pe de altă parte, Stever
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de la Thisnes fără să țină seama de contraatacul inamic de la Crehen din spatele frontului propriu. Străzile din Thisnes fuserseră baricadate. Atacul german a fost întâmpinat de focul artileriei grele, reușindu-se la un moment dat oprirea înaintării comapaniei de tancuri. Restul forțelor germane a reușit să ocoleansă pozițiile franceze prin flancul drept în ciuda proastei vizibilități, care a îngreunat mult operațiune. Unitățile germane au reușit în cele din urmă să atingă marginea vestică a orașului, unde au fost oprite din înaintare de focul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
principal în partea de sud-est, traversând râul Meuse. Pentru blocarea intervenției Armatei I franceze, Hoepner a lansat atacuri de diversiune în zona de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a 4-a Panzer trebuia să lupte în mod sigur cu forțe mecanizate franceze puternice la Hannut și Thisnes - poziții pe care francezii le abandonaseră de fapt - și foarte probabil
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de nord. Hoepner considera că Divizia a 3-a Panzer, proaspăt sosită pe front, are de înfruntat o forță inamică inferioară. Pe de altă parte, el considera ca Divizia a 4-a Panzer trebuia să lupte în mod sigur cu forțe mecanizate franceze puternice la Hannut și Thisnes - poziții pe care francezii le abandonaseră de fapt - și foarte probabil cu o a doua divizie mecanizată franceză la sud Mehaigne. Luftwaffe a executat în acea dimineață atacuri în sprijinul ofensivei terestre, acoperind
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
care se temea de mobilitatea și capacitatea de luptă a "2e DLM", a mutat unități de infanterie din Corpurile XVI, care înainta prin Liege, în Corpul XXVII, plus cu escadrilele de sprijin aerian și un număr de mașini blindate. Aceste forțe s-au infilrat între punctele întărite franceze și angajat în luptă blindatele lui Bougrain. Această acțiune a germanilor, care a blocat blindatele franceze în apărarea propriei infanterii, i-a permis lui Hoepner să își concentreze atacul împotriva unităților comandate Prioux
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
4-a Panzer. În timpul înaintării de pe cele două maluri ale râului Petite Gette, Regimentul al 6-lea german a intrat în regiunea apărată de tancurile granceze la Orp, unde a trebuit să combine luptele de apărare cu cele de atac. Forțele germane au atacat după-amiaza. Diviziile germane erau amplate aflată în fața localităților Marilles și Orp (Divizia a 3-a Panzer), respectiv în fața Thisnes și Merdorp (Divizia a 4-a Panzer). Brigăzile a 5-a și a 6-a a Diviziei a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și 15:48, comandantul Brigăzii a 3-a Panzer a cerut în mai multe rânduri sprijinul avioanelor Luftwaffe. Batalionul al 2-lea al Regimentului al 5-lea Panzer, care se afla încă la Marilles, a fost atacat prin surprindere de forțe blindate franceze suprioare. Jurnaul de campanie al Brigăzii a 3-a Panzer a menționat mai apoi că timp de 15 minute, Batalionul al 2-lea a rezistat atacului francezilor fără să primească sprijin din partea forțelor proprii terestre sau aeriene. În
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fost atacat prin surprindere de forțe blindate franceze suprioare. Jurnaul de campanie al Brigăzii a 3-a Panzer a menționat mai apoi că timp de 15 minute, Batalionul al 2-lea a rezistat atacului francezilor fără să primească sprijin din partea forțelor proprii terestre sau aeriene. În acest timp, Batalionul I al Regimentului al 5-lea Panzer, după ce și-a înfrânt oponenții, a trimis în sprijinul camarazilor din fața localității Marilles un batalion de tancuri. În jurul orei 16:00, germanii au obținut victoria
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
fapt, francezii răspundeau atacurile doar cu unitățile din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
din ariergardă. După ce în timpul zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel mai performant tanc. Deși aliații se bucurau atât de superioritatea tehnică cât și de cea numerică de până la 2:1, forțele germane au reușit să iasă învingătoare în toate luptele. Succesele germane s-au datorat abordării tactice inovatoare. Folosirea comunicațiilor radio și exploatarea la maxim a mobilității unităților de blindate au dus la zădărnicirea planurilor defensive ale francezilor, care foloseau tactici
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de cavalerie și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza Armata I franceză, dar aliații au reuși pe 15
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
este o locomotivă diesel-electrică care a intrat în dotarea CFR în 1959. Într-o perioadă predominată de existența locomotivei cu abur, acest tip de locomotivă Diesel s-a impus, remarcându-se prin forță de tracțiune mare, greutate relativ redusă, randament ridicat. Succesul înregistrat a condus la integrarea acesteia în economia României, începând să fie fabricată chiar din anul următor, 1960. Locomotiva este destinată remorcării trenurilor de călători și de marfă pe secțiile de
Locomotiva 060-DA () [Corola-website/Science/337673_a_339002]
-
de frânare (frâna de mână) poate fi acționat din ambele posturi de conducere, fiind necesar menținerii pe loc a vehiculului când celelalte frâne sunt scoase din uz, ca măsură suplimentară. O altă piesă importantă este "pivotul de tracțiune", care transmite forțele de tracțiune și de frânare de la boghiu la cutia locomotivei. Instalațiile auxiliare ale boghiului sunt: Antrenarea osiilor de către motoarele electrice de tracțiune se face prin intermediul unui angrenaj cu roți dințate. Numărul de dinți pentru roțile angrenajului la fiecare tip de
Locomotiva 060-DA () [Corola-website/Science/337673_a_339002]
-
că a pus capăt doar atrocităților de război, ci a înființat Dieta Permanentă din Regensburg, care a funcționat între 1663 și 1806 în acel oraș. În consecință, Castelul Nürnberg și-a pierdut practic importanța sa și a rămas netulburat de forțele exterioare. În 1806, în timpul campaniilor militare ale lui Napoleon ce au redefinit structura Europei Centrale, trupele franceze au ocupat Nürnbergul și, conform "Tratatului Confederației Rinului" ("Rheinbundakte"), au cedat acest oraș Bavariei, care a fost ridicată apoi la rangul de regat
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Social Democrat din Germania (SPD). El a îndeplinit funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut pe 9 iulie 1868 în Brandenburg an der Havel, Prusia. El era fiul țesătorului Karl Noske (n. 1838) și al muncitoarei Emma Noske (născută Herwig
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]