19,688 matches
-
Ștefănescu Gheorghe str. Maior Sanatescu 21 28. Luca Elisabeta str. Maior Zorileanu 78 29. Popescu Elenă, str. Maior Sontu 8 30. Tănăsescu Ștefan, str. Maior Sontu 12 31. Necunoscut, str. Maior Al. Câmpeanu 54 32. Dumitrescu Maaria, str. Mașină de Pâine 21 33. Necunoscut, str. Maica Domnului 13 34. Necunoscut, str. Mierlei 26 35. Necunoscut, str. Paris 26 36. Necunoscut str. Paris 51 37. Col. Samoilescu Gheorghe, str. Paharnicului 5 38. Nanu Gheorghe, str. Porf. dr. Cantacuzino 8 39. Necunoscut, str.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
pensiune agroturistică ● aspectul foarte bun al construcțiilor │ 5 ● aspectul foarte bun al anexelor gospodărești │ 5 - bibliotecă (cărți, reviste, ziare, albume etc.) │ 5 - mașină automată de spălat rufe │ 5 ● cuptor cu microunde │ 6 ● mașină de spălat vase │ 10 ● toaster (prăjitor de pâine) │ 3 5. Protecția turiștilor Anexa 1.5.1 a fost înlocuită cu anexa din ORDINUL nr. 221 din 7 iulie 2015 , publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 561 din 28 iulie 2015, potrivit pct. 4 al art. I din același act
EUR-Lex () [Corola-website/Law/263781_a_265110]
-
nordul Dunării, unde s-au instalat, dar, în secolul al VII-lea (după 602), o mare parte a lor trec Dunărea, ca și goții odinioară (secolul IV-378). Slavii au trecut Dunărea, în sud, "nu în căutare de aur, ci de pâine" (Panaitescu)-în nordul Dunării, pământurile nu erau încă desțelenite, de aceea, în Dacia, nu s-a putut închega un regat barbar, iar slavii s-au așezat în sud. Colonizarea slavilor în sudul Dunării a avut urmări însemnate pentru soarta romanității
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
persicus), nucul (nux-cis), alunul (aluna), gutuiul (cutoneus), corn (cornus), pomăt (pometum). Alți termeni: moară (mola), a pisa (pinsare), piuă (piela), făină (farina), a cerne (cernere), ciur (cibrum), apă (aqua), aluat (allevatum), cârpător (crepatorium) sau țest (testum), coacere (coquere), cuptor (coctorium), pâinea (panis-em), plăcintă (placenta), vărzare (viridiaria), păsat (quassatum). Păstorit și creșterea animalelor: oaie (ovem), miel (agnellus), berbece (vervecem), arete (arietem), capră (capra), ied (haedus), bou (bovis), vacă (vacca), vițel (vitellus), taur (taurus), cal (caballus), turmă (turma), păcurar (pecorarius), păstor (pastor), staul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Argeș), Radovanu (jud. Călărași), Dinogetia-Garvăn (jud. Tulcea), Capidava (jud. Constanța), Dragosloveni (jud. Vrancea), Grumezoaia (jud. Vaslui), Dăbâca (jud. Cluj), Șelimbăr (jud. Sibiu). S-au aflat, apoi, gropi-depozite de cereale, pietre de râșniță, tăvi de lut pentru uscarea grâului, cuptoare de pâine. De pildă, groapa-depozit de la Epureni (jud. Vaslui), care putea înmagazina 1500 kg și gropi-hambar la Bârdad. Dintre cereale se cultivau grâu, secară, orz, ovăz terminologia agrară era, bineînțeles, latină.6 Creșterea animalelor era a doua ocupație fundamentală a economiei românești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei. La Muntele Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare foloseau grâul și secara. Ei (vlahii) practicau agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe paie, în vreme ce un bou și un măgar se odihneau în spatele unei despărțituri joase.22 În privința alimentației, aceasta depindea de anotimp și era firește limitată foarte mult de ceea ce putea cultiva familia respectivă. Alimentele de bază pe parcursul întregului an erau pîinea, mămăliga, fasolea, ceapa, usturoiul, ardeii și varza. La acestea se adăugau produsele livezilor și grădinilor din preajmă, în care intrau diverse legume și fructe ca mere, pere, piersici, cireșe și prune. Din prune, care erau deosebit de prețuite, se făcea șliboviță
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că a crește fii care să trîndăvească acasă atunci cînd nu era destulă mîncare ca să o poată scoate la capăt era ceva inacceptabil atît pentru cei vîrstnici cît și pentru tineri. Era de așteptat ca tinerii să-și cîștige singuri pîinea cea de toate zilele... Intrarea în rîndurile unui detașament înarmat era practic o variantă simplă a acestei structuri sociale străvechi. Căci, în momentul în care era imposibil să găsești o muncă pașnică cum era cu siguranță cazul în intervalul 1941-44
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de președintele Nikita Hrusciov. Părinții „unchiului Mihail”, septuagenari, s-au pierdut pe rând: tatăl, „destul de repede, răpus de condițiile extreme de muncă și climat”, iar mama, respectiv bunica viitorului istoric, s-a sinucis pentru a nu consuma din porția de pâine a fiului și a-i asigura astfel supraviețuirea! Al patrulea membru al aceleiași familii, Parascheva Verejanu, sora lui Mihail, „scăpase” de deportare pentru că avusese „norocul” de a fi arestată de NKVD-iști cu doar o săptămână înainte de trimiterea în exilul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înseamnă că prețul transportului reprezenta 1/4, 1/3 și mai bine de 1/2 din prețul de cost al celor trei categorii de cereale-marfă, care au fost indicate, fără a se face o distincție între ele, sub denumirea de „pâinea”. Cu alte cuvinte, pentru transportul cerealelor mai sus arătate, de la Tecuci la Brețcul, aproximativ 125 km, s-a plătit 1 leu de kilă pe 9 km, un preț mult prea ridicat. La acest preț de cost mai trebuie adăugate „angăriile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sus arătate, de la Tecuci la Brețcul, aproximativ 125 km, s-a plătit 1 leu de kilă pe 9 km, un preț mult prea ridicat. La acest preț de cost mai trebuie adăugate „angăriile”, căci negustorii au mai plătit „înlesnitorilor trecerii pîinii”: 2.750 lei „omului gospod”, 2.050 lei la doi căpitani, 820 lei vameșului, „omului gospod” încă 1.190 lei pentru al doilea și al treilea transport, câte 1 400 lei primului și celui de al doilea ispravnic, 140 lei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care ar pute răspunde la trebuința ce avem și așa m-am și apucat a dura niște vasă cu carele prin cercare ci însuși am făcut am dovedit că nu numai pe apa Siretului se poate coborî cu de-ale pâinii la Galați, după chipul cu carele le-am făcut, dar și pe alte mai mici pâraie la vreme de sloată se poate coborî precum mai sus zic am dovedit. Dar fiindcă cu prilejul cercării ce am făcut însumi, coborându-mă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și comp. „a deschis” la Iași, „în mahalaua feredeului turcesc, de vale de curtea domnului Mihai Sturdza, o fabrică pentru mașini agronomice, în care fabrică se pot pregăti - spune proprietarul ei - felurite mașini precum: mașini mici și mari pentru treierat pâine albă la 40 și cea a doua până la 80 de merțe, mașini de desfăcat păpușoi, care dau pe zi iarăși cel puțin 200 merțe, apoi mașini de curățit și altele. Totodată, recomandează că poate repara sau și a preface mașinile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Moldova procedee mecanice și în alte ramuri în afara producției de alcool. Ca urmare a creșterii numărului de locuitori orășeni care s-au rupt sau care erau pe cale de a se rupe total de agricultură, se dezvolta producția mecanică a pâinii. În aceste împrejurări, în 1859 a intrat în funcțiune, în mahalaua Păcurari din Iași, prima fabrică de pâine. Ea a fost înființată de către francezul Bourquet. Acesta, adresându-se, la 14/26 iulie 1858, căimăcămiei Moldovei, arăta că „de câtăva vreme
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
locuitori orășeni care s-au rupt sau care erau pe cale de a se rupe total de agricultură, se dezvolta producția mecanică a pâinii. În aceste împrejurări, în 1859 a intrat în funcțiune, în mahalaua Păcurari din Iași, prima fabrică de pâine. Ea a fost înființată de către francezul Bourquet. Acesta, adresându-se, la 14/26 iulie 1858, căimăcămiei Moldovei, arăta că „de câtăva vreme eu am intenția de a introduce în orașul Iași fabricarea pâinii prin procedee mecanice, care se folosesc în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mahalaua Păcurari din Iași, prima fabrică de pâine. Ea a fost înființată de către francezul Bourquet. Acesta, adresându-se, la 14/26 iulie 1858, căimăcămiei Moldovei, arăta că „de câtăva vreme eu am intenția de a introduce în orașul Iași fabricarea pâinii prin procedee mecanice, care se folosesc în Franța și mai ales în orașul Paris”. Scoțând în evidență superioritatea pâinii fabricate față de cea făcută manual, Bourquet înștiința pe caimacam că mașinile vor fi aduse din Franța. Pentru construcția fabricii și funcționarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
14/26 iulie 1858, căimăcămiei Moldovei, arăta că „de câtăva vreme eu am intenția de a introduce în orașul Iași fabricarea pâinii prin procedee mecanice, care se folosesc în Franța și mai ales în orașul Paris”. Scoțând în evidență superioritatea pâinii fabricate față de cea făcută manual, Bourquet înștiința pe caimacam că mașinile vor fi aduse din Franța. Pentru construcția fabricii și funcționarea ei, el cerea un privilegiu exclusiv de fabricare a pâinii în orașul Iași, prin procedee mecanice, pe timp de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai ales în orașul Paris”. Scoțând în evidență superioritatea pâinii fabricate față de cea făcută manual, Bourquet înștiința pe caimacam că mașinile vor fi aduse din Franța. Pentru construcția fabricii și funcționarea ei, el cerea un privilegiu exclusiv de fabricare a pâinii în orașul Iași, prin procedee mecanice, pe timp de 15 ani. Bourquet, sprijinit de către consulul francez V. Place, a obținut ceea ce a dorit. El a pus în funcțiune fabrica, care este menționată, în statistica din 1860-1862, ca acționând cu vapori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de 15 ani. Bourquet, sprijinit de către consulul francez V. Place, a obținut ceea ce a dorit. El a pus în funcțiune fabrica, care este menționată, în statistica din 1860-1862, ca acționând cu vapori. O dată cu intrarea în funcțiune a primei fabrici de pâine din Moldova, a luat ființă și prima fabrică de arpacaș din țară. Fondatorul ei este Matias Nitchmann (Niciman), venit în Moldova în anul 1842. De meserie arhitect și „mehanie”, „cu mici mijloace materiale”, care nu erau „nici cum în proporții
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din domeniul alimentar, reiese că în perioada 1848-1864 au funcționat în Moldova 17 mori cu aburi, instalații mecanice de producere a spirtului, a berii (din care cinci utilizau forța aburului), o instalație mecanică de producerea oțetului, o mică fabrică de pâine, una de arpacaș, două de conserve. Lucrătorii erau salariați, nu însă „proletari”, căci la cele mai multe dintre întreprinderile amintite mai sus ei se angajau vremelnic și nu erau rupți de agricultură. Marea majoritate a acestor instalații mecanice folosea forța aburului. Ele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestor împrejurări se datorește sporirea numărului de mori mecanice de la una existentă până la 1848, la 17 înființate între 1848 și 1864, înființarea câtorva fabrici de proporții reduse de alcool, a câtorva instalații mecanice de preparare a berii, a fabricilor de pâine și arpacaș, a încă două fabrici de luminări de stearină, a celor trei fabrici de postav, a instalației mecanice de preparare a prafului de pușcă, a peste zece rafinării de petrol, a instalației mecanice de reparare și confecționare a uneltelor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
XIX-lea) erau proprietăți particulare, boierești și mănăstirești. Locuitorii lor aveau obligații feudale. Dreptul de a vinde bunurile de primă necesitate era monopol al proprietarilor. Chiar în orașele zise libere, libera concurență era îngrădită; asupra desfacerii bunurilor de primă necesitate (pâine, carne, băuturi, iluminare) era instituit monopolul eforiilor. Imigrarea țăranilor în orașe era împiedicată prin prevederile restrictive ale Regulamentului Organic și, ulterior, prin așezământul din 1851. În pofida principiilor proclamate prin Regulamentul Organic, circulația oamenilor precum și a mărfurilor se lovea de numeroase
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mie acest flirt mi se pare mai odios decât prostituția, care nu face decât să-mi trezească milă. Fetele care fac trotuarul sunt din același aluat, dar adesea acestea sunt mai puțin perverse. Ele se vând pentru o bucată de pâine unor bărbați pe care nu-i iubesc, nu ca domnișoarele X, Y sau Z, care caută contacte ațâțătoare cu tineri pe care nu-i iubesc. Mai mult decât pentru aceste două "specii", fata tânără și semi-virgina, am înțelegere pentru femeia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
destul de umblată, nu pot să-mi închipui că există ființe asemenea acestor Maud sau Antoinette, care se lasă siluite fără să riposteze și care își dăruiesc trupurile unor domni chipeși care le sunt pe plac așa cum dăruiești o bucată de pâine ori o cutie de chibrituri! Dacă va fi existând în Franța vreo semi-virgină, declară tânăra, aceasta nu poate viețui decât în lumea cocotelor". "Oare ce au acești buni domni împotriva noastră, de ne ponegresc în așa hal?" exclamă și una
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acum că era singură, Marcelle putea trăi după cum credea de cuviință. Putea, după propriile ei cuvinte, "s-o țină tot într-un chef", să ducă o viață de femeie liberă. În timpul zilei, tânăra muncește din greu ca "să-și câștige pâinea", mai întâi ca secretară, apoi ca ziaristă. Însă seara, de două sau trei ori pe săptămână, "dansează java", "își roade pingelele" în barurile de noapte din Montparnasse, precum La Boule Blanche, Le Jockey, La Rotonde. "Oh, ce seri am petrecut
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]