18,930 matches
-
moral, de fapt, un întreg popor, ale cărui tradiții populare istorico-politice ne place, nu ne place s-o recunoaștem, dar aceasta a fost realitatea erau predominant externe. Ordinele au venit, totdeauna la noi, în trecut, de la împărăție, de la turci, de la ruși, de la Viena, apoi de la marile puteri occidentale, de la Paris etc. Am așteptat totdeauna un ajutor, o soluție, o idee, din afară, adesea în spirit mesianic. Horia, când a plecat la Viena, la împărat, era de perfectă bună credință. Generalul Rădescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
politici cu mare experiență. S-au înșelat (p. 338). Rezultatul este că Don Quijote pășește în această zonă pe un teren labil, nesigur, etern oscilant, de o ambiguitate fundamentală. Vântul bate când într-un sens, când în altul. Pleacă un general rus și vine un U.S.S., în scopuri turistico-demonstrative, la Constanța. Jocul acesta de balanță, de operetă politică, de fapt (spunem ca ei și facem ca noi), continuă și va mai continua mult timp. Ne aflăm în zona duplicității fundamentale, congenitale și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înfruntării spirituale, competiție de întrebări enigmatice și răspunsuri înțelepte, între un suveran și slujitorul său. Arhetipul, aflat într-un text arameic, Solomon și Așmedai, inclus și în Talmud, se va transmite, prin intermediare bizantine la slavii de sud și la ruși, iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
în care se amestecă agresivitatea și dragostea față de lumea exterioară și față de el însuși (Pagano, 1985, apud Hoeksema, S.N., 1998)169. 8.6.3. Modele cognitiv-comportamentale asupra depresiei Teoriile comportamentale asupra depresiei își au punctul de plecare în cercetările psihofiziologului rus Pavlov asupra condiționării răspunsurilor. Condiționarea clasică este o formă de învățare în care asocierea unui stimul neutru cu un stimul care declanșează un anumit tip de răspuns determină ca și stimulul neutru să dobândească această proprietate, adică să declanșeze reacția
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
studii de istorie, altele de literatură, versuri și notițe critice. Mai colaborează Gh. Tăutu cu o dramă istorică în versuri și G.-R. Melidon cu poezii. Din Gogol, A. D. Holban traduce Scrisorile unui nebun, prima versiune românească din opera scriitorului rus. După cum se specifică pe coperta revistei, toate articolele nesemnate îi aparțin lui Hasdeu. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287065_a_288394]
-
1882; Constantin Brâncoveanu, București, 1885; Fata de la Cozia, București, 1887; Santinela de la Grivița, București, 1889; Căpitan Buzdugan, București, 1890; Primul rănit, București, 1890; Botezul de sânge, București, 1892; Maria Putoianca, Brașov, 1892; Peneș Curcanul, București, 1892; Războiul dintre haiduci și ruși, București, 1892; Sora de caritate, București, 1892; Radu Anghel, I-II, București, 1893; Bătălia de la Călugăreni, București, 1894; Junețea lui Mihai Viteazul, București, 1895; Mihai Viteazul și călăul, I, București, 1895; Isprăvile tâlhărești ale lui Nicolae Grozea, Dumitru Lungu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru Covalciuc și Z. A. Istrati, apare și studiul Reminiscențe ale poeziei populare românești la ucrainieni și ruși de Grigore C. Bostan. Probleme de lingvistică, etimologie etc. intră în secțiunea „Graiul neamului”, numită ulterior „Filologie”: Descrierea situației lingvistice din actuala regiune Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice - până în 1992 (Ion Popescu), Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul (Gheorghe Jernovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
și patriarhului Ioachim, dovadă că el intervine, cu prestigiul erudiției, în polemica dogmatică ce împărțea la acea dată cercurile ortodoxe de la Kiev și Moscova în reprezentanți ai curentului latin și ai celui grec, tradiționalist. În 1693 oferea, de asemenea, țarilor ruși Ioan și Petru Alekseevici, într-o antologie intitulată Despre prefacerea sfintelor taine, câteva traduceri din clasici ai literaturii patristice, ca Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Atanasie Sinaitul, în speranța că ele ar putea fi tipărite. În Polonia traduce și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
nu mai sunt walone, nu mai există scriitori romanzi, în Canada nu se mai scrie o literatură quebecoază, creația caraibeană nu e nici creolă, nici anglofonă, nici hispanofonă, personaje precum Cioran sau Makine nu mai sunt considerați scriitor român, respectiv rus, de expresie franceză, căci toate acestea se adună mîndru sub cupola francofoniei. Nu realitatea de fapt pune probleme, ci cuvîntul însuși și destinul său puțin confuz sau ambiguu. În plus, raportul cu această entitate complexă care este limba franceză nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să le exteriorizeze prin limba franceză. Violențele, fanatismul, machismul, teroarea, nedreptatea devin teme privile giate, iar francofonia face să sufle asupra scriitoarelor din Liban un vînt de libertate. În acest caz cum e și cel al unor numeroși scriitori români, ruși, cehi, albanezi etc. spațiul identitar e construit pe o dilemă. Căci un francofon e cineva care a făcut o alegere aceea de a-și defini identitatea culturală optînd pentru franceză ca limbă de expre sie și de creație -, îndreptîndu-se astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că acțiunea se petrece în mod evident în zona de influență sovietică, dacă nu chiar acasă la mama Rusie, dat fiind numele slav al personajului principal, Ivan Zamiatin, dar și porecla marelui păpușar, Vojd, sau cele evocatoare de mari scriitori ruși ale prietenilor de tinerețe ai lui Ivan Goncearov, Dosto, Turghi. Celor de "dincolo" însă le sună familiar ambianța, ierarhia, intrigile, lupta pentru putere și mult cultivata fraternitate din sînul unei mari societăți multinaționale. De fapt, ambele tabere au dreptate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au organizat și participat în zilele acelea la manifestații neautorizate la Moscova și Sankt Petersburg, pentru a cere demisia premierului Putin, s-a aflat și Limonov, opozant și scriitor controversat, arestat de poliție... Fascinația exercitată de acest (anti-)erou contemporan rus asupra lui Carrère a atras atenția lumii întregi asupra sa. Aventurier cinic și insolent, rocambolesc, talentat și odios în egală măsură, Limonov este un amestec de Jack London, Che Guevara și Jean-Edern Hallier (cu care, de altfel, a fost prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de roman un bad guy, un mercenar roșu-brun, care nu e fictiv
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului rus. Un trup de citit Ea își alesese rozul, albastrul a fost însă ultima ei culoare. Albastrul cețos al girofarurilor ce luminau cu flash-uri întreaga scenografie a accidentului; albastrul regulamentar al uniformelor; albastrul me talic al Buick-ului; albastrul de lagună
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Aliide, sfîrșesc prin se îmblînzi reciproc și a-și împărtăși violențele cărora le-au fost victime și care le-au condus la o rușine dureroasă de propriul corp. Ne aflăm în Estonia, în 1992. Uniunea Sovietică nu mai există, iar rușii părăsesc rînd pe rînd țara pe care o ocupau din 1940. Într-un colț pierdut de lume, bătrîna Aliide, care a cunoscut și ocupația nazistă și pe cea rusească, se ascunde într-o veche fermă părăginită. Într-o dimineață, o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în sfera semantică a culpabilității și ispășirii. În plan simbolic, romanul se dorește a fi o dublă curățire: la nivel național, e vorba de onoarea pierdută a micuțelor țări baltice, ocupate succesiv de Armata roșie, de nemți și iarăși de ruși, privite cu ostilitate de Moscova și neglijate de Europa de Vest după eliberare. În scopul unei cît mai precise redări a faptelor și atmosferei, Sofi Oksanen a cercetat arhivele unor foști ofițeri KGB, care nu apucaseră să le distrugă, rezultatul fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a distruge limbajul natural și a impune un limbaj ideologic. Investigând nașterea limbii de lemn, în special în spațiul sovietic, Thom constată că, înaintea instituirii limbajului idelologic în acest spațiu, limbajul natural suferă un șoc provocat de admirația tinerilor intelectuali ruși pentru filosofia germană și mai ales pentru Hegel, admirație care se lasă în primul rând cu consecințe lingvistice dar și intelectuale. Datorită caracterului hiperabstract al jargonului filosofic hegelian, “limba de lemn se introduce prin fisura dintre limbaj și realitate provocată
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a tradus cu talent din literatura rusă, dar performanța sa în acest domeniu rămâne versiunea românească a poeziei lui Serghei Esenin. Ediția Ceaslovul satelor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor) este până astăzi cea mai cuprinzătoare selecție în românește din lirica poetului rus. Mult mai exactă decât tălmăcirile anterioare, transpunerea lui O. evită tot ce era infidelitate la George Lesnea și imprecizie la Zaharia Stancu, emanând totodată autenticitatea unei poezii scrise parcă dintru început în românește. SCRIERI: [Versuri], în Sburătorul. Balade culte românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
și defensive în afacerile externe. Pare ca și cum el ar fi interpretat politica externă sovietică ca o reacție la acțiunile antisovietice ale Aliaților, pornite începînd cu 1917. Erau multe astfel de acțiuni. În primul rînd, intervenția militară aliată în războiul civil rus de la sfîrșitul primului război mondial, menită să anihileze revoluția comunistă; apoi instalarea acelui cordon sanitaire (zonă tampon) în Europa Centrală; în al treilea rînd, politica occidentală a izolării diplomatice a diplomației sovietice în anii '30; în al patrulea rînd, îndelungatul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
găsi un fundament geopolitic al înțelegerii comportamentului sovietic în politica externă, Kennan privește spre trecut. În viziunea lui, Rusia a fost întotdeauna o țară a orizonturilor deschise, expusă la multiple invazii din partea vecinilor ostili. Aceasta a creat în psihicul omului rus, mai tîrziu sovietic, o amintire colectivă a unei lumi prin tradiție străine și ostile, precum și un sentiment instinctiv de acută insecuritate. Kennan considera că ideologia sovietică nu are o importanță prea mare în explicarea comportamentului efectiv al sovieticilor în afacerile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se alesese Ipsilant. Judecătorii "au pravili cu foile de piele, și încotro voiește într-acolo o întinde să iasă banii". Moruzi era "străcurînd țințariul și înghițînd cămila". Cronicarul e curios și a aflat de fabricația "secreturilor" cu "putoare iute" ale rușilor, încărcate cu "otrăvuri foarte iuți și scumpe foarte, de pe la spițeriile împărătești de la Hindiea". O întîmplare de mare comedie, care a atras atenția lui Caragiale, este aceea cu Căpitan-pașa căruia i s-a năzărit la București să cheltuiască cu jupânesele și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primavara ș.c.l. Pentru cel ce nu cunoaște limba latinească este înzadar oricum vor fi scrise zicerile..." În privința neologismelor, viitorul i-a consfințit dreapta și larga vedere. Un deceniu mai târziu Eliade era de nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că va sluji patriei înlăturînd tot ce e vestigiu slav. În privința caracterelor tipografice avea firește dreptate. Dar ortografia lui etimologică și limba pestriță italo-romînă sunt ridicule: Quînd va resbumba ultima trumbî
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se înregistra un grav deficit"321. Ieșirea din criza bugetară se realizează odată cu intrarea României în războiul ruso-turc, ca urmare a ajutoarelor financiare, destul de restrânse, venite din Rusia, dar și a achiziționării produselor agricole și a plății transporturilor acestora de către ruși. d. Demografia. În 1871, populația țării era destul de redusă, unele surse indicând o densitate de 41 de locuitori pe kilometru pătrat, iar altele chiar mai puțin. În absența unui recensământ general, care va avea loc abia în 1899, datele despre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
realizare a pamfletului eminescian, Cornel Munteanu precizează: "Repartizate după ipostaza polemismului, pamfletele eminesciene pot fi grupate în pamflete ad-personam, uzând de portretul satiric colectiv ori individual (ca în cazul lui C.A. Rosetti, I. Brătianu, V.A. Urechia, ori al rușilor, maghiarilor, evreilor, liberalilor, dascălilor din universități, parlamentarilor) și pamflete ad-rem, bazate pe argumente solide care să susțină o idee sau alta, spațiu care antrenează o multitudine de mijloace pamfletare"348. În ce privește prima categorie, pamfletul își trage sevele din parodie, din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mireasa. Narațiunea poetică se încheie cu o parte umoristică. Vorniceii intervin cu o avalanșă de glume la adresa nuntașilor, amplificând astfel atmosfera de petrecere. Motivul mirelui-împărat plecat la vânătoare pe o urmă de căprioară se găsește și în folclorul albanezilor, sârbilor, rușilor și al altor popoare. O. de colăcărie are un caracter conservator; cel care o recită nu-și permite să improvizeze decât foarte rar și totdeauna în partea finală, unde nota șăgalnică poate fi mai mult sau mai puțin accentuată. O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]