18,699 matches
-
în sud și în nord. Astfel, trupele rusești victorioase au rămas izolate într-un ieșind, dar au reușit să se retragă pe noi linii către est. În acest moment, bătălia a luat o turnură decisivă în favoarea germanilor. La 11 septembrie, rușii fuseseră respinși până la o linie de la Insterburg la Angerburg în nord, germanii dezvoltând o uriașă manevră de flancare dinspre sud. În acest moment, pericolul încercuirii a devenit posibil. Rennenkampf a ordonat o retragere generală către granița ruso-germană, care a avut
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
din capcana pe care le-o întindea Hindenburg. Comandantul german ordonase flancurilor sale să-și grăbească marșul pe cât posibil, dar un accident trivial — zvonul unui contraatac rusesc — i-a costat pe germani o jumătate de zi de marș, permițându-le rușilor să scape către est. Aceștia au ajuns a doua zi la a doua zi, și la pe 13. Resturile Armatei I s-au retras în siguranța fortificațiilor de pe teritoriul rusesc. Similar, Armata a X-a a fost obligată să reintre
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
pune într-o poziție mai sigură de a hărțui rămășițele împrăștiate ale Armatei a II-a, în timp ce mult spre sud-vest, se forma noua Armată a IX-a Germană. Nu avea să dureze mult până când ar fi putut să lupte cu rușii de pe poziții superioare numeric. Acest avantaj a avut însă și un cost: corpurile nou-sosite fuseseră trimise de pe Frontul de Vest și absența lor avea să se simtă în . Mai mult, deși aceste victorii germane aveau importanța lor strategică, alte bătălii
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
a germanilor pe Frontul de Est, în condițiile în care pe Frontul de Vest, Franța era presată din ce în ce mai mult de o invazie germană. Deși superioară numeric de mai mult de trei ori (250.000 de germani contra 800.000 de ruși) invazia s-a încheiat cu o înfrângere grea pentru armata rusă, ale cărei pierderi au fost de 9 ori mai mari ca ale germanilor. Germanii plănuiau la început să aibă în această zonă doar , întrucât se așteptau la o mobilizare
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
a încheiat cu o înfrângere grea pentru armata rusă, ale cărei pierderi au fost de 9 ori mai mari ca ale germanilor. Germanii plănuiau la început să aibă în această zonă doar , întrucât se așteptau la o mobilizare lentă a rușilor, ceea ce ar fi permis Germaniei să învingă Franța în câteva săptămâni, permițând trupelor germane victorioase și deja întărite în luptă, să se transfere prin superioara rețea germană de transport pe Frontul de Est, unde să lupte cu rușii. Această concepție
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
lentă a rușilor, ceea ce ar fi permis Germaniei să învingă Franța în câteva săptămâni, permițând trupelor germane victorioase și deja întărite în luptă, să se transfere prin superioara rețea germană de transport pe Frontul de Est, unde să lupte cu rușii. Această concepție a stat la baza . Destul de rapid însă, Rusia a reușit să se mobilizeze pentru o invazie în Prusia Orientală. Orice invazie a Prusiei ar fi fost o importantă lovitură dată moralului germanilor, dar și un progres în situația
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
dat fiind că Prusia (inclusiv zona sa de est) fuseseră inima istorică a Imperiului German. Desfășurarea de trupe a germanilor la izbucnirea războiului lăsase doar cele 10 divizii ale Armatei a VIII-a, condusă de generalul în Prusia Orientală, în timp ce rușii au reușit să mobilizeze , condusă de generalul și Armata a II-a, condusă de generalul . Ele au pătruns în Prusia Orientală în zilele de 7-9 august. , dată între armatele rusă și germană la 17 august 1914, a fost prima bătălie
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
7-9 august. , dată între armatele rusă și germană la 17 august 1914, a fost prima bătălie a Primului Război Mondial de pe Frontul de Est. Ea s-a soldat cu un succes german minor, dar nu a avut prea mult efect asupra efortului rușilor. , declanșată de germani la 20 august 1914 a fost prima ofensivă majoră a Frontului de Est. Din cauza atacului german efectuat în grabă, armata rusă a ieșit victorioasă. Germanii au fost obligați să se retragă, probabil cu intenția de a încerca
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
încerca oprirea înaintării rusești în Mazuria, sau chiar de a se retrage până pe Vistula, ceea ce ar fi însemnat abandonarea ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar fi potrivit cu planurile dinaintea izbucnirii războiului, ca pe pozițiile acestea să se retragă germanii dacă rușii sunt mai puternici. Indiferent de pregătiri, germanii nu puteau însă lăsa capitala prusacă, Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar major) a orașului însemna că pierderea lui ar duce la un
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
ieșindului Prusiei Orientale. Aceasta s-ar fi potrivit cu planurile dinaintea izbucnirii războiului, ca pe pozițiile acestea să se retragă germanii dacă rușii sunt mai puternici. Indiferent de pregătiri, germanii nu puteau însă lăsa capitala prusacă, Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar major) a orașului însemna că pierderea lui ar duce la un dezastru pe plan intern, în afara ramificațiilor strategice. De asemenea, era foarte probabil ca rușii să folosească avansul astfel câștigat
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Königsberg, să cadă în mâinile rușilor. Valoarea morală, simbolică și militară (întrucât era un nod militar major) a orașului însemna că pierderea lui ar duce la un dezastru pe plan intern, în afara ramificațiilor strategice. De asemenea, era foarte probabil ca rușii să folosească avansul astfel câștigat pentru a copleși apărarea germană statică. Pe scurt, germanii trebuia să replice imediat și să-i îndepărteze pe ruși din Prusia Orientală. , șeful Statului Major german între 1906 și 1914 l-a înlocuit pe Prittwitz
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
duce la un dezastru pe plan intern, în afara ramificațiilor strategice. De asemenea, era foarte probabil ca rușii să folosească avansul astfel câștigat pentru a copleși apărarea germană statică. Pe scurt, germanii trebuia să replice imediat și să-i îndepărteze pe ruși din Prusia Orientală. , șeful Statului Major german între 1906 și 1914 l-a înlocuit pe Prittwitz cu Paul von Hindenburg (revenit de la pensie) la 22 august. Hindenburg, împreună cu șeful său de stat major, formidabilul Ludendorff, au abordat criza din Prusia
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
l-a înlocuit pe Prittwitz cu Paul von Hindenburg (revenit de la pensie) la 22 august. Hindenburg, împreună cu șeful său de stat major, formidabilul Ludendorff, au abordat criza din Prusia Orientală foarte diferit de Prittwitz, care a intrat în panică atunci când rușii au pătruns în Prusia Orientală. Spre deosebire de Prittwitz, Hindenburg și Ludendorff au hotărât să treacă în ofensivă și să încercuiască una dintre armatele inamice. După planurile colonelului , șeful adjunct de operațiuni al lui Prittwitz, ei au ales să trimită opt divizii
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
de prizonieri și 70.000 de morți și răniți. Armata a II-a a fost distrusă și Samsonov s-a împușcat. În , germanii au obligat Armata I să se retragă din Prusia Orientală. Invazia a fost un greu eșec pentru ruși, eșec urmat de considerabila în anul următor, inclusiv capturarea Varșoviei. Criza produsă în Înaltul Comandament German de neașteptata înaintare rusească a obligat însă la trimiterea a două corpuri de armată și a unei divizii de cavalerie de pe Frontul de Vest
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Varșoviei. Criza produsă în Înaltul Comandament German de neașteptata înaintare rusească a obligat însă la trimiterea a două corpuri de armată și a unei divizii de cavalerie de pe Frontul de Vest ca parte a noii pentru a susține atacul asupra rușilor. Aceste forțe suplimentare nu au ajuns la timp pentru cele două bătălii, așa cum prezisese Ludendorff și, dacă ar fi intrat în Franța după cum se intenționa la început, ar fi ameliorat mult situația precară din vest. După cum spunea șeful serviciului francez
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
prezisese Ludendorff și, dacă ar fi intrat în Franța după cum se intenționa la început, ar fi ameliorat mult situația precară din vest. După cum spunea șeful serviciului francez de informații, colonelul Dupont, „dezastrul lor a fost unul dintre elementele victoriei noastre.” Rușii aveau la început două armate (I și a II-a, cu 19 divizii de infanterie și 8 de cavalerie - 400.000 de soldați plus 30.000 de sabreri, în total 430.000 de oameni) contra Armatei a VIII-a germană
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
cele germane 16.000. Din cauza sistemului feroviar inferior și a necesității schimbării vagoanelor pe liniile de ecartament diferit din Germania, mobilizarea rusă a fost totuși lentă, dar a adunat treptat un considerabil surplus de forță umană. Până la începutul lui septembrie, rușii strânseseră o rezervă considerabilă din influxul de noi divizii și corpuri adus pe calea ferată. În același timp, armata germană primise de pe Frontul de Vest doar două corpuri slăbite de armată (4 divizii de infanterie) și o divizie de cavalerie
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
și cu întăriri și cu tot cu unitățile de suport, germanii nu aveau mai mult de 250.000 de soldați. În ciuda distrugerii totale a Armatei a II-a, înainte de prima bătălie de pe Lacurile Mazurice din septembrie, contra Armatei a VIII-a germane, rușii aveau un minimum de 428 de batalioane de infanterie, adică echivalentul a 27 de divizii de infanterie peste 560.000 de soldați, plus peste 250 de escadrile de cavalerie; un număr mare de unități de suport în general mult peste
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
a suveranului. Mai târziu, acesta a transformat-o în capitală a Poloniei. După moartea sa, urmare a luptelor dintre ulteriorii pretendenți ai coroanei, de la mijlocul secolului al XVII-lea, orașul a fost distrus de suedezi până la temelii. În anul 1794, rușii și austriecii l-au bombardat timp de două luni. După cea de-a treia divizare a țării, Varșovia a devenit capitala micului comitat ce purta același nume. Apoi devine centru al mișcării naționale de rezistență din anul 1830-1831, aici concentrându
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de căpitanul de lefegii Văcărescu, pentru a fi aflate numele altor conspiratori. Proroceanul a fost spânzurat de Văcărescu la Rușii de Vede, iar Staico a fost spânzurat la Târgul-de-Afară al Bucureștilor, ambii în zile de târg. Când Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul pentru a-l întâlni pe sultan în 1695, la Dimirikapi, Târgoviștea a fost lăsat în paza
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Aleksei Nikolaevici Haruzin (în ; n. 29 februarie 1864 - d. 8 mai 1932) a fost un om de stat, antropolog și etnograf rus, guvernator al Basarabiei între anii 1904 - 1908. Haruzin sa născut în Reval (în prezent Tallinn, Estonia) într-o familie de comercianți ruși. Între 1873 și 1883, a studiat la gimnaziul din Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică și
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
guvernatorului de Vilno. Între 1904 și 1908, a ocupat postul de guvernator al Basarabiei, iar mai târziu a fost director al Departamentului pentru Afaceri Religioase ale credințelor străine. În 1911, a devenit ministru-adjunct al Afacerilor Interne ale imperiului. Spre deosebire de mulți ruși de rang înalt, Haruzin nu a ales să emigreze după Revoluția din Octombrie din 1917. El a lucrat la baza agricolă Șatilov pe care a creat-o lângă Tver. În 1924, sa întors la Moscova, unde a fost angajat ca
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
mai mare parte a moștenirii ei au trecut la fratele mai mic al Ducelui Georg Alexander, Karl Michael și a surorii lor Elena. Palatul a fost cumpărat de către împăratul Nicolae al II-lea în 1895 pentru a găzdui colecția Muzeului Rus, numit în onoarea împăratului Alexandru al III-lea. Georg Alexander s-a mutat cu familia la propria sa reședință situată la nr 46 terasament Fontanka. Casa a fost proiectată cu propriile sale planuri personale și a devenit imediat un centru
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de Dessau a fost unul dintre membrii cei mai influenți ai cercului de guvernare prusac. Deși Prusia a fost ostilă Suediei, prusacii au fost reticenți în a participa la Marele Război al Nordului. Numai după ce rușii au distrus cea mai mare parte din armata suedeză Prusia a intrat în război în 1715. Leopold l-a însoțit pe rege pe front, comandând o armată de 40.000 de oameni și învingând forțele mult mai mici ale lui
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
Ivan L'vovici Blok (în ; n. 1858 - d. 1906) a fost un om de stat rus, viceguvernator al guberniilor Basarabia și Ufa, ulterior, guvernator al guberniilor Grodno și Samara. A fost unchiul celebrului poet rus Aleksandr Blok. În anii 1870, Ivan a locuit cu părinții săi în Sankt Petersburg, în apropiere de Podul Palatului. Și-a început cariera de funcționar public la 16 mai 1880, în următorii 10 ani, însă, nu se cunoaște cu exactitate
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]