18,380 matches
-
pentru cei săraci și goi, pentru toți / și-ai despicat în două istoria, -/ țăran de cremene / cum n-a fost altul să-ți semene,/ Horia!” Energice linii finale actualizează, în fapt, un simbol, fraza având un aer encomiastic vaticinar: Horia „uriaș domn”, Horia în „cămașă-nsângerată”, Horia statuie de piatră, Horia pedepsind „mișelnici tâlhari” , un Horia innumerabil, „însutit” și „înmiit”, multiplicat în suflete de iobagi, un Horia biruind pe Iosif-împăratul; iată reliefuri complementare, chipuri de inspirat poliptic narativ. Din tot ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Autorul Desperado a înțeles de la Modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să treacă prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway era o adiere de emoții și amintiri. Lanark (Alasdair Gray) consemnează un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lipsirea de libertate, robia coșmarului, spulberarea nădejdii de evadare. * Vizitatorul occidental e uluit de pervertirea limbajului, gândirii, libertății, omeniei în comunism: nu-i vine să creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin aici occidentalii merg la esență. Comunismul e o uriașă minciună și, spre deosebire de cei implicați, vesticii văd minciuna și trag semnalul de alarmă explicit. Comunismul încetează să mai fie utopie (până și Lessing e decepționată de el) și rămâne un neadevăr tragic. * Majoritatea occidentalilor își scriu distopiile ori le citesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tonifiant asupra lectorului vestic. Cititorul occidental are un complex de superioritate în acest spectacol, în care marioneta se luptă cu omul pentru întâietate. Esticul este ori pare o marionetă legată de mâini și de picioare, dar o marionetă cu o uriașă resursă de energie pe nume disidență, ceea ce vrea să spună că el își creează lumea lui alta decât cea oficială, general acceptată pe măsură ce inventează fiecare gest cu aparență umană. Iată deci că epoca Desperado are două laturi politice, la dreapta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
face părtași la contopirea albului cu negrul, a zilei cu noaptea, a binelui cu răul, rațiunii cu neînțelegerea, a detectivului cu criminalul. Suntem în mare criză de valori, de judecăți, ne pierdem puterea de a gândi. Suntem incluși într-un uriaș semn de întrebare, în nerostit și mai ales în inexprimabil. Textul clar, pe care-l citim fără să înțelegem tot, e ocultat de un sentiment al simultaneității universale. 2.2. Peter Ackroyd: Lirism înainte de toate În 1987, Peter Ackroyd publică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu schimbă faptul că Amis a decis să scrie o carte care refuză iubirea ca temă. Un refuz tipic Desperado. În parte, Săgeata timpului e scris în tradiția americană a romanelor conversaționale. Lui Amis îi place narațiunea vorbită. O cantitatea uriașă de vorbe învăluie sensul, impunând o lectură răbdătoare, o relectură. Atunci când comicul nu mai amuză ci îngrozește, romanul lui Amis și-a atins țelul. Istoria însăși e grotescă. Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
episoadelor e la început amețitoare. Amestecul e elaborat și merge chiar mult mai departe decât mergeau procedeele Fluxului conștiinței. Atmosfera e mai presus decât intriga. Povestirea se împarte în mici fragmente impecabile, care pot părea minuscule, dar au o semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce ne împinge să facem drumul înapoi pe bâjbâite pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oricăruia dintre romanele ei, lectorul caută certitudini și se înneacă în întrebări. Nu contează că intriga e neîncheiată; aceasta e deja o invenție depășită. Ne copleșește capacitatea romancierei de a ne popula mintea cu posibilități, cu idei neterminate, cu dorința uriașă de a continua să explorăm. Pofta de a gândi și a scrie a lui Doris Lessing e vitală și debordantă. Ea scrie tot timpul, fără oprire: Sunt obsedată. E o psihoză. Termin o carte. Ce eliberare superbă a plecat, s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
superificial, mai ales viața publică. Nu mai înțelegi de ce, cum de te-ai lăsat antrenat. Tot mai des rămâi mut, fiindcă ceea ce ai de spus e mult prea dezagreabil. Între slăbiciune și forță, romanele lui Lessing se constituie într-o uriașă autobiografie. Pentru ea "literatura este analiza post-factum a incidentului" și suspansul întregii ei opere vine din mobilitatea inteligenței ei, care schimbă neîncetat "perspectiva" autoarei asupra propriei vieți. Prezentul e un amestec mereu efervescent de trecut și viitor. Pofta de istorie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
constrângere. Țara tuturor posibilităților inundă o Germanie sărăcită și mânjită cu sânge. Se confruntă două feluri de copilărie, două maniere de educație, două moduri de viață: Tim, copilul european cu frica lui Dumnezeu, și Kate, femeia eliberată. Se declanșează un uriaș val de emigrație către America, datorat religiei, războiului, sărăciei. La capătul șederii ei în Europa postbelică, Kate însăși emigrează. La sfârșitul romanului, Tim și familia lui o vizitează în America, cu ocazia unei "burse". Tim e acum ieșit cu totul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ochii lui (O, dulcele meu, nu te stinge, Ceva...), e ca "un al treilea" ("la al treilea / nimic nu va mai fi sigur", la al treilea...), în vreme ce poetul se pierde în "sminteala răcoritoare" eliotiană (sminteală), care e de fapt o uriașă nedumerire, o incapacitate dar și un refuz de a pricepe toate câte sunt. În ciuda acestor lucruri, autorul are mereu mai multe viziuni, se folosește de imaginație pentru a extinde viața: văd sub tălpi lumină iar trupul mi-e imponderabil (odaia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând imaginea nefamiliară, cu pânze negre", care "trage în urmă / O uriașă tăcere fără de păsări". Această corabie e ziua când nu mai există "următoarea, vă rog", ziua cea din urmă. Rima nu implică ironie, recâștigându-și ceva din forța lirică pe care o pierduse. Nu mai găsim refrenele distrugătoare din Eliot. Familiar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent. Țările comuniste erau cândva uriașe ospicii, iar George Szirtes le descrie ca pe un loc unde puțin a lipsit să nu se găsească el însuși prizonier. Are o imensă simpatie pentru cei prinși în capcana lor, ba am putea chiar spune că nu-i vine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când eram tânăr, citeam romane de Thomas Hardy ori George Eliot, intram în lumea lor și eram fericit. Acum caut folosirea dialectului. Caut doar chestiunile tehnice. Student: Care e rolul imaginației, dacă în The Plato Papers descrieți resurse de imaginație uriașe, și totuși cartea nu duce nicăieri? PA: N-am niciun răspuns la întrebarea ta. Nici nu prea știu eu ce e imaginația. Niciodată n-am înțeles prea bine. Student: Din experiența Dvs, care cărți plac mai mult cititorului, cele mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vine vorba de clasificări. S-a spus despre mine că aș fi "Post-Movement", ceea ce include poeții influențați de "Movement" în poezia britanică a anilor 1950. Era vorba de o influență asupra atitudinii și formei poetice, dar diferențele între grupări erau uriașe. Când privesc în oglinda mea poetică, încerc să văd dacă, în ce am scris până acum, am înțeles exact ce fac, și am sentimentul că văd ceva de genul "preocupare morală", "grijă pentru detaliu", "nevoie de adevăr", "ironie" și "comic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru ochelari. Copiii au luat tubul și i-au fixat la capete două lentile bine șlefuite, au pus pe rând tubul la ochi uitându-se la filele unei cărți aflate pe masă. Uimiți au văzut cum literele cărții capătă dimensiuni uriașe, iar pulberea de sticlă, rămasă de la șlefuirea lentilelor, arăta de parcă ar fi fost formată din grăunțe de sticlă. Tubul era de-a dreptul miraculos: mărea puternic toate obiectele privite prin el. La întoarcerea tatălui copiii i-au povestit despre descoperirea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
unghi fiind cunoscut acum sub numele de declinare. Constructorii de busole au rotit cadranele ca să compenseze acestă discrepanță, astfel încât o busolă utilizată (de exemplu) în Marea Baltică era calibrată în mod diferit față de o busolă utilizată în Marea Mediterană. Pământul - un magnet uriaș Aceasta este conjunctura în care William Gilbert (1544 -1603) a început studiul magnetismului. Doctor distins, președintele Colegiului Regal al Medicilor, Gilbert a început în jurul anului 1581 să caute tot ce se găsea în cărți relativ la magnetism: teorii, experimente și observații
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Conrad Roentgen a murit la Munchen de carcinom intestinal și a fost înmormântat alături de soția sa la Giessen. Astfel s-a stins o stea de primă mărime în constelația medicală, care deși nefiind medic de profesie a determinat un salt uriaș în diagnosticul și tratamentul bolilor. El a fost acela care a deschis calea altor cercetători în materie de radiații, ceea ce a dus la obținerea unui însemnat număr de premii Nobel în domeniile respective. De atunci și până astăzi, datorită contribuției
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
a născut Cronos / Timpul. Cronos și-a mutilat tatăl prin castrare, s-au născut titani și titanide (prima generație divină anterioară olimpienilor) și ciclopi (uriași cu un singur ochi). Din sângele lui Cronos au apărut eriniile (ființe răzbunătoare), giganții (monștri uriași) și nimfele. Din unirea Geei cu celălalt fiu, Pontus, s-au născut zeități marine: Keto, Nereus. Din unirea lui Cronos cu Rhea (sora sa) s-au născut mai mulți fii. Tiran și temător că va fi uzurpat, Cronos și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte spectrale, tinde să se transforme la tot pasul într-o uriașă mistificare. Recurgând la procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică și la amestecarea deliberată a ficțiunii în realitate, ca în secvențele în care spațiul real e populat de imagini preluate din cărțile precedente ale scriitorului, Dumitru Țepeneag procedează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
scos dintr-o comedie spaniolă intitulată El Palacio confuso". Cât despre Molière, care fură cu drag de la toți predecesorii săi, el ia parțial de la Lope intriga din Școala soților (L'Ecole des maris 9). Totuși, chiar de la apariția Clasicismului, o uriașă discreditare apasă în Franța asupra operei lui Lope de Vega. Chapelain, care în tinerețe a tradus totuși cu entuziasm unele dintre piesele sale, îl copleșește cu disprețul său în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, în 1638. Boileau, în Arta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
departe de a se slăbi una pe cealaltă, se întăresc reciproc; că ceea ce este elementar hrănește și invers, pentru a deveni sursa reală a unui fel de acțiune ce iradiază." Descoperind utilizarea pe care o dau balinezii marionetelor, măștilor, păpușilor uriașe, Artaud cere ca orice decor să dispară, pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții ciudate vor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a deveni sursa reală a unui fel de acțiune ce iradiază." Descoperind utilizarea pe care o dau balinezii marionetelor, măștilor, păpușilor uriașe, Artaud cere ca orice decor să dispară, pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții ciudate vor apărea la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii având
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alții teoria despre cruzime. Teatrele de improvizație 31, ca Living Theatre al lui Julian Beck32, Odin Theatre al lui Eugenio Barba 33, Open Theatre al lui Joseph Chaikin34recunosc chiar ele importanța datoriei lor față de Artaud. Toți cei care utilizează marionete uriașe, ca Bread and Puppets în Statele Unite prin anii șaizeci, cei care-și fac să vorbească trupul prin mimat, dans, nuditate, ca Jérôme Savary, sunt moștenitorii săi și proslăvesc, ca și el, un spectacol complet. Mișcarea Panique provine direct de la Artaud
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alpine ale regiunii montane, cu precipitații depășind 1000 mm anual și cu soluri scheletice, până la stepa uscată cu cernoziomuri, după ce s-a trecut prin pădurile de conifere la cele de fag și de stejar. Acest Spațiu Carpato-Dunăreano-Pontic apare ca un uriaș organism rotund, de o mare varietate de bogăție, într-o alcătuire unică. Își are oare pereche în lume? ...dar nu a fost dintotdeauna astfel. La finele Erei Terțiare și începutul celei actuale (Cuaternar), în urmă cu 1,85 milioane de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]