184,013 matches
-
urmare a rezultatului alegerilor, protestele organizate de susținătorii candidatului învins Levon Ter-Petrossian au început în Piața Libertății din Erevan și au fost însoțite de tulburări în masă. Pe 1 martie, demonstranții au fost dispersați în mod legal de către poliție și forțele militare. Zece persoane au fost ucise în ciocniri le dintre poliție și mulțimea agresivă, iar președintele Kocharyan a declarat o stare de urgență de 20 de zile. Aceasta a fost urmată de arestări în masă și de anchetarea membrilor proeminenți
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
statutului provinciei Nagorno-Karabah cu președintele azer Ilham Aliyev. Discuțiile dintre Aliyev și Kocharyan au avut loc în septembrie 2004, la Astana, Kazahstan, în cadrul întâlnirii șefilor de stat din Comunitatea Statelor Independente (CSI). Potrivit surselor, una dintre sugestii a fost retragerea forțelor armene din teritoriile azere adiacente provinciei Nagorno-Karabah, precum și desfășurarea unor referendumuri (plebiscite) în Nagorno-Karabah și în Azerbaidjan cu privire la viitorul statut al regiunii. În perioada 10-11 februarie 2006 Kocharyan și Aliyev s-a întâlnit la Rambouillet, Franța, pentru a discuta principiile
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
a terenurilor... convertirea forțată a femeilor și a copiilor, incendieri, șantaj pentru plata unor taxe de protecție, viol și crimă". Patriarhul Nerses Varjabedyan i-a convins pe ruși să introducă Articolul 16 al Tratatului de la San Stefano, care stipula că forțele ruse care ocupau provinciile populate cu armeni din estul Imperiului Otoman să se retragă numai după punerea integrală în aplicare a reformelor. Deși nu la fel de explicit, articolul 16 din Tratatul de la San Stefano prevedea: În iunie 1878, Marea Britanie, cu toate
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
de militari voluntari și participarea acestora la acțiunile de luptă. Pe acest fundal, voluntariatul românesc a fost asemănător celui prezent în cadrul altor națiuni. În fapt, acest tip de voluntariat a fost o expresie a voinței politice și militare a unor forțe ale națiunilor discriminate - doritoare de a se implica sub această formă în cadrul trupelor propriei națiuni, sau prin dezertare și trecere la inamic - alături de trupele fostului adversar, în lupta împotriva armatelor în care se aflau concentrați membrii națiunilor dominante. Apărute într-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fideli jurământului față de împărat, cât și din faptul că majoritatea prizonierilor nu au fost conștienți de cauza pe care erau chemați să o apere și au crezut că participând la întrunirile organizate de comisiile de recrutare, vor fi recrutați cu forța. De asemenea, situația prizonierilor care trăiau în gospodăriile țărănești era destul de comodă și nu mulți dintre aceștia erau dispuși să-și asume riscurile înrolării. Funcționând până în luna noiembrie, respectivele comisii au reușit totuși să trimită pe teritoriul românesc 374 de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de a menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari (câte unul din fiecare regiment de voluntari din jurul Hârlăului), alături de efective de grăniceri, constituind, în total, o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pașnice în Basarabia, evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind, însă, acela de a întări forța voluntarilor ardeleni veniți de le Kiev pentru a fi puși la dispoziția guvernului basarabean și de a le aduce armamentul și muniția necesare. Cu o zi înainte de incidentul de la Chișinău trupele au pornit organizate pe 3 eșaloane, 2 dintre acestea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați în 1918 următoarele forțe: 30.000 de japonezi comandați de generalul Oi (1 divizie rămasă în 1919), 8.000 de americani conduși de generalul Graves (2 batalioane rămase în 1919), 50.000 de cehoslovaci, 3.000 de italieni, 12.000 de polonezi (în jur
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
militar ofițeri - în cazul în care românii nu ar fi avut suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă grijă de unitățile tehnice auxiliare și să acopere cheltuielile de propagandă și . Ambele părți urmau însă să-și pună forțele la dispoziția Aliaților din vest, pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918 - sub conducerea lui Voicu Nițescu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
început operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o victorie consemnată asupra trupelor lui Grișa Bezrukii. În total românii au efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate toate unitățile Legiunii, pe teritoriul siberian. Sprijinind forțele cehoslovace și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ 500 de kilometri ce a cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu întîlnirea la Kucerovo a unei forțe de 800 de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
rus un total de circa 23.000-24.00 de persoane, din care au fost peste 20.500 de ardeleni, 2.400 de bucovineni și câteva sute de persoane - membri ai familiilor de ofițeri, basarabeni, precum și alții. Generalul Janin care comanda forța expediționară aliată antibolșevică din Siberia a estimat în martie 1919, un număr de 10.000 de prizonieri de origine română încă prezenți în arealul siberian (incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea Română"). Cifra luată în calcul de către Guvernul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
V. Buhvalov, a fost distins cu Premiul de Stat în anul 1952. După trecerea testelor în teren (în anii 1949, 1950) a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice și a fost folosit pe scară largă în Trupele de Apărare Antiaeriană, Forțele Aeriene și în unitățile de coastă de Apărare Antiaeriană ale Marinei Militare. Radarul a fost folosit pentru cercetarea circulară a spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene de zbor și transmiterea coordonatelor acestora unităților și formațiunilor militare beneficiare. P-8
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
în prefața lui la "Huolongjing Quanzhi", scrisă în 1412 AD, a susținut că al 3-lea Cancelar Zhuge Liang a Regatului Shu, nu a folosit numai "arme de foc", ci și mine de teren în Bătălia de la Hulugu Valea împotriva forțelor Sima Yi și fiul lui Sima Zhao din Regatul Wei. Această afirmație este dubioasă, deoarece praful de pușcă pentru război nu s-a dezvoltat în China până la apariția aruncătorului de flăcări (Pen Huo Qi) în secolul al 10-lea, în timp ce
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
ale munților Nemira. iar între 3 și 10 septembrie s-a avansat până la aliniamentul : Sândominic - 4 km vest Miercurea Ciuc - intrarea în trecătoarea Ciba-Vlăhița. La 8 septembrie) a fost ocupat orașul Miercurea Ciuc printr-o dublă învăluire, la care au participat și forțele Brigăzii 13 Infanterie. Între 11 - 26 septembrie trupele diviziei au ocupat localitățile Vlăhița și Odorheiu Secuiesc (18 septembrie). Ulterior trupele regimentului au participat la prima și a doua bătălie de la Oituz. În luna noiembrie 1916 a luat parte la Bătălia
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
austro-ungare, constituită în Viena în data de 31 octombrie 1918, cu scopul concentrării, organizării și transportării spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială. Organizarea sa a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central. Stabilit în Viena, unde Iuliu Maniu împreună cu numeroși ofițeri care l-au avut în frunte pe generalul de divizie Ioan Boeriu și-au stabilit centrul de activitate politică și
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
noului guvern revoluționar vienez, Senatului și trupelor acestuia li s-au pus la dispoziție locații și resurse financiare, cu condiția de a asigura paza orașului, ordinea și liniștea publică, într-un context în care acest organism a dispus de singura forță militară regulată din zonă. Din 7 noiembrie în subordinea sa a intrat și Legiunea Română din Praga, prin intrmediul căreia a îndeplinit și în viitoare capitală a Cehoslovaciei aceeași misiune. Pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar în toamna anului 1918, Armata Austro-Ungară
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
preoții militari oficiind zilnic un serviciu religios ce semnifica sfârșitul loialismului față de dinastie. Dat fiind că în capitala Austriei în luna noiembrie izbucnise revoluția, la câteva zile după negocierile purtate de delegația Senatului cu Ministrul de Război, în oraș singura forță armată disciplinată și ordonată care a mai existat a fost reprezentată de cele câteva regimente românești, constituite ca urmare a acțiunii Senatului Militar Român Central. Într-un context în care atât suburbiile cât și centrul orașului începuseră să fie prădate
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
după 1939 limitase foarte mult imigrația evreiască în Palestina, împiedica astfel salvarea a sute de mii de evrei amenințați de regimul hitlerist,și tindea să favorizeze, în schimb, revendicările naționaliștilor arabi. Lehi și-a propus să combată cu mijloace violente forțele de ocupație britanică, pentru a obține încetarea prezenței britanice și a Mandatului britanic în Palestina, imigrația fără restricții a evreilor în Palestina și constituirea unui stat național evreiesc pe tot cuprinsul Palestinei și în Transiordania. Lehi s-a opus conducerii
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
represiune și ostilitate fără precedent, până la genocid, față de evrei și, alături de regimul Mussolini, a arătat mai degrabă simpatie și sprijin față de cauza naționalistă arabă (în Irak, Palestina, Egipt etc). Între 1941-1948 organizația a comis atentate și actiuni de sabotaj contra forței de ocupație britanice, a unor ofițeri și instalații strategice ale armatei britanice în Palestina. Grupul difuza emisiuni radio, afișe și manifeste propagandistice, și a tipărit două gazete periodice clandestine „Bahazit” (Pe front) și „Hamáas” ( Acțiunea) Autoritățile britanice foloseau pentru organizația
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
de la Moscova l-a adus în contact cu comuniștii sovietici și cu metodele de multe ori brutale pe care aceștia le foloseau pentru menținerea disciplinei de partid. În 1943 fiica minoră a lui Slánský, Naďa (Nadia) a fost răpită cu forța din căruciorul ei de către o femeie în timp ce fratele ei de opt ani, Rudolf, a opus rezistență. Femeia știa detalii despre doamna Slánský, inclusiv activitatea ei de la Radio Moscova. Nici Nadia, nici răpitorii nu au fost găsiți vreodată. Văduva lui Slánský
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
din sudul Slovaciei este numit după Gabčík, iar unul dintre cele mai mari baraje de pe Dunăre din apropierea sa este numit după sat. Numele lui Jozef Gabčík a fost dat, de asemenea, unității militare 5. pluk špeciálneho určenia (Regimentul 5 de forțe speciale "Jozef Gabčík"), parte componentă a Forțelor Armate ale Republicii Slovace, cu sediul în Žilina. Cu scopul de a-i comemora pe eroii Rezistenței Cehe și Slovace, Muzeul Național Slovac a deschis în mai 2007 o expoziție care prezintă una
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
iar unul dintre cele mai mari baraje de pe Dunăre din apropierea sa este numit după sat. Numele lui Jozef Gabčík a fost dat, de asemenea, unității militare 5. pluk špeciálneho určenia (Regimentul 5 de forțe speciale "Jozef Gabčík"), parte componentă a Forțelor Armate ale Republicii Slovace, cu sediul în Žilina. Cu scopul de a-i comemora pe eroii Rezistenței Cehe și Slovace, Muzeul Național Slovac a deschis în mai 2007 o expoziție care prezintă una dintre cele mai importante acțiuni de rezistență
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
ridicat la statutul de regat înainte de Războaiele Napoleoniene. Motivul acestei modificări de statut a fost puterea: de îndată ce conflictele civile din Boemia au fost înăbușite, ducele ceh a devenit principalul aliat al oricărui candidat pentru tronul imperial. Împăratul putea, astfel, utiliza forțele boeme pentru a-i pedepsi pe rebelii care erau vecinii cehilor, efectuând raiduri pe pământurile lor. Acest lucru a fost ilustrat prin numirea, de către împăratul Sfântului Imperiu Roman, Henric al IV-lea, a prințului Vratislau al II-lea al Boemiei
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
rusă ”Енисей”, index GRAU 1RL14, după clasificarea NATO ”Spoon Rest”) a fost o stație de radiolocație sovietică, mobilă care lucra în gama de unde metrice, pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Prototipul radarului P-12 l-a constituit radarul P-10
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]