184,013 matches
-
perimetrului, iar Brigada I de parașutiști avea ca sarcină zona de sud a podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau să fie reaprovizionate pe calea aerului de Grupurile RA 38 și 46 , prima parașutare de provizii urmând să fie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
tancurilor după executarea unor zboruri de recunoaștere pe care le-a ordonat. Browning nu a apreciat la adevărata valoare aceste informații și a ordonat medicului șef să îl trimită pe Urquhart în concediu medical. De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
podurilor. Lathbury și cartierul său general se deplasa în spatele soldaților lui Frost pe ruta „Lion”. Deși în timpul aterizării planoarelor, unele dintre mașinile de teren Willys MB ale companiei de recunoaștere au fost distruse, militarii acesteia au reușit să își concentreze forțele și au început deplasarea pe ruta „Leopard”. Germanii nu erau pregătiți pentru respingerea planoarelor și au fost luați prin surprindere la început. Model, care a considerat în mod greșit că parașutiștii au venit să îl ia prizonier, și-a părăsit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
zilei fiind petrecute în lupte de hărțuire. Batalionul al 3-lea a încercat să se deplaseze spre sud în timpul nopții, dar a fost oprit la Oosterbeek, iar Batalionul 1 a încercat să înainteze spre nord, unde a fost întâmpinat de forțele lui Spindler, nereușind să ajungă la șoseaua Arnhem-Ede de pe ruta „Leopard”. În schimb, Dobie a decis să abandoneze planul inițial și să îl ajute pe Frost, care ataca podul, și a ordonat batalionului său săse deplaseze spre sud în timpul nopții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
doua zile, 18 septembrie, unitățile Diviziei a 9-a SS blindate au continuat să întărească linia defensivă. Unitatea lui Krafft s-a retras în timpul nopții și s-a alăturat liniei comandate de Spindler, sub comanda căruia au trecut toți militarii. Forța unității lui Spindler a continuat să crească în timp ce noi subunități soseau pe noua linie a frontului, care s-au despărțit până la urmă în două grupuri: „Kampfgruppe” Allworden și „Kampfgruppe” Harder. Linia defensivă asigura acum apărarea întregului flanc vestic al Arnhemului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
s-a deplasat înapoi spre Arnhem dinspre sudul râului, după ce comandanții au constatat că nu este nevoie de prezența militarilor acestuia la Nijmegen. Deși au identificat pozițiile britanicilor de la capul de pod, germanii au încercat totuși să îl traverseze în forța. După o încleștare de două ore, în timpul căreia a suferit pierderi grele, batalionul SS a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
SS a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al diviziei de la Hotelul Hartenstein din Oosterbeek. Odată ajuns aici, Urquhart a fost pus la curent cu situația din teren și a aflat care sunt cu adevărat forțele germane din regiune. Întăririle care trebuiau decoleze din Anglia au fost din nou întârziate de ceața de la sol. Treizeci și cinci de planoare ale celui de-al treilea val, în cadrul căruia urmau să fie transportați militarii polonezi, au fost trebuit să își
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru reaprovizionare, a fost tot timpul în mâinile germanilor, iar la Londra nu a fost trimis nici un mesaj care să avertizeze despre acest fapt. Pe pod, forțele comandate de Frost au reușit să reziste, dar în condițiile în care nu soseau provizii și întăriri, pozițiile lor erau din ce în ce mai greu de apărat. Germanii, pe de altă parte, dându-și seama că atacurile de infanterie nu sunt suficiente pentru
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Lonsdale a preluat comanda asupra unităților periferice, care se retrăseseră din Arnhem cu o zi mai înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și avea să rămână în continuare principala linie defensivă la sud-estul perimetrului de apărare. Regimentul de grăniceri apăra cea mai mare parte a laturii de vest a orașului, cu subunități mici deplasate în apărarea breșelor din nord. Cum spre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
germani au eliminat ultimele cuiburi de rezistență a supraviețuitorilor care se mai aflau în zona podului. După mai multe ore în care s-a lucrat la eliberarea de dărâmături și resturi, tancurile germane au reușit să traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult pentru ca parașutiștii din Regimentul 82 și din cadrul diviziei blindate să cucerească podul din Nijmegen După ce au înfrânt rezistența britanicilor la Arnhem, germanii au avut mai mulți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Polonezii săpaseră tranșee la Driel, iar tancurile germane nu au reușit să manevreze în așa fel încât să îi atace. Speranțele polonezilor au crescut când trei blindate ale Corpului XXX au reușit să ocolească defensiva germană și să se alăture forțelor lui Sosabowski. În cursul nopții, în sprijinul polonezilor au venit tancurile Regimentului de dragoni regali și infanteriștii Batalionului al 5-lea al Regimentului de infanterie ușoară „Duke of Cornwall”. Aceștia erau urmați la o oarecare distanță de restul Diviziei a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au reușit să își atingă scopul, deși asalturile de infanterie și bombardamentele neîntrerupte au slăbit continuu pozițiile defensive ale britanicilor. Îmbunătățirea condițiilor meteo a permis în sfârșit RAF să execute misiuni de luptă împotriva forțelor germane care încercuiau soldații aliați. Avioanele de vânătoare Hawker Typhoon și Republic P-47 Thunderbolt au mitraliat în timpul zilei pozițiile germane angajându-se și în mai multe dueluri aeriene cu piloții Luftwaffe. Avioanele de transport RAF au executat de pe aeroporturile
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de luat, Urquhart era conștient de situația gravă în care se aflau militarii din subordinea sa a cerut prin radio la ora 08:00 lui Thomas să aprobe planul, a cărui execuție urma să înceapă în acea noapte. Între timp, forțele aeropurtate mai trebuiau să reziste încă o zi pe poziții. Răniții au fost evacuați din posturile de prim ajutor din prima linie, dar cum nu a existat nicio perioadă oficială de încetare a focului, transportul lor s-a făcut uneori
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas și Waal au fost folosite ca baze de plecare pentru acțiunile viitoare ale aliaților printre care și Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari consideră că eșecul operațiunilor de la Arnhem nu se datorează comportamentului forțelor aeropurtate (care au rezistat pe poziții cu mult peste ceea ce fusese planificat), ci a fost un rezultat al proastei planificări și executări a operațiunii militare ca întreg. John Frost avea să noteze că „de departe, cea mai mare greșeală a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a afirmat că „Aliații au fost opriți în sud chiar la nord de Nijmegen - din acest motiv Arnhem sa evoluat așa cum a făcut-o”. Chiar Gavin a comentat că, dacă a fost vorba de un eșec, acela a fost al forțelor terestre, care nu au reușit să ajungă la timp în zonă pentru ca să exploateze avantajele inițiale asigurate de acțiunea trupelor aeropurtate. Planificarea operațiunilor aeriene a fost una dintre cele mai mari slăbiciuni ale acțiuniilor de la Arnhem. Middlebrook consideră că refuzul planificatorilor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
factorul surpriză. La rândul lui, Frost consideră că distanța prea mare dintre zonele de parașutare și pod, precum și drumul prea lung pe care trebuiau să îl străbată parașutiștii a fost o piedică mult prea mare în calea succesului, iar refuzul forțelor aeriene de executare a mai mult de o misiune de transport pe zi a fost unul dintre factorii hotărâtori care au redus dramatic șansele de succes ale operațiunii. Eșecul operațiunii de preluare a controlului asupra podului de peste cursul inferior al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
casele lor fără să aibă un permis, iar cei mai mulți nu au revenit până la sfârșitul războiului. Casele olandezilor au fost jefuite în mod sistematic, bunurile furate fiind trimise ca ajutoare victimelor bombardamentelor aliate din Germania. Germanii au continuat să lupte cu forțele aliate pe câmpurile dintre Arnhem și Nijmegen, iar podul pentru care parașutiștii britanici au luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
din Arnhem au fost bombardate intensiv de artileria aliată în lunile care au urmat și au suferit noi distrugeri când orașul a fost în cele din urmă eliberat în aprilie 1945. În ciuda faptului că a fost un mare eșec al forțelor britanice, Arnhem a devenit un simbol al spiritului de luptă al poporului britanic și un exemplu de dârzenie pentru parașutiști. Montgomery a declarat că „în anii care vor veni va fi un lucru mare pentru un bărbat să spună: Am
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
s-au mai întors în patrie a fost publicată de abia în septembrie 1945. Cinci dintre participanții britanici la luptele de la Arnhem au primit cea mai înaltă distincție militară pentru vitejie - Crucea Victoria. Patru dintre ei au fost membri ai forțelor aeropurtate, iar unul al RAF. Drapelele de luptă a șase unități militare britanice au fost decorate pentru participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul unor ceremonii din anii 1956, 1957 și 1958. După eliberarea Olandei, funcționarii Armatei a 2-a au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de poduri prefabricate până când a fost reconstruit în aceeași formă cu originalul. Podul a fost rebotezat în cinstea lui John Frost pe 17 decembrie 1977. Pe 31 mai 2006, regina Beatrix a Țărilor de Jos a conferit două ordine militare forțelor poloneze care au participat la bătălia de Arnhem. Brigada I independentă de parașutiști a primit Ordinul militar Willem, iar Stanisław Sosabowski a fost decorat post-mortem cu Leul de Bronz. În februarie 2006 a fost lansată o inițiativă publică pentru strângerea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
dezvelite câteva memoriale în Arnhem și Oosterbeek, iar în zonă este organizată anual o paradă militară. Pe unul dintre monumente se poate citi: „Oamenilor din Gelderland; acum 50 de ani, soldații aeropurtați britanici și polonezei au luptat aici împotriva unor forțe copleșitoare ca să deschidă o cale spre Germania și să termine războiul mai repede. În loc de acestea, noi am adus moarte și distrugere pentru care nju ne-ați făcut niciodată vinovați. Această piatră este mărturia admirației noaste pentru marele dumneavoastră curaj, amintind
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
comanda ei. Pe 13 martie 1821 Bouboulina a arborat pe catargul navei "Agamemnon" propriul ei steag grecesc, bazat pe steagul împăraților bizantini din dinastia Comnenilor. Populația insulei Spetses s-a revoltat pe 3 aprilie și mai târziu și-a unit forțele cu marinarii de pe navele ce proveneau de pe alte insule grecești. Bouboulina a navigat cu opt nave la Nafplion și a început o blocadă navală. Mai târziu, ea a luat parte la blocada navală și la eliberarea orașelor Monemvasia și Pylos
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
conducător de tanc din unitatea sa de armată. Între timp, apar zvonuri despre un tanc invincibil nazist, care apare, aparent din senin, distrugând zeci de tancuri sovietice, și dispare la fel de repede. Acest misterios tanc inamic este poreclit "Tigrul alb" de către forțele sovietice. Naideonov consideră că acest tanc este acela care aproape l-a omorât, și el este gata de răzbunare. Având în vedere abilitățile sale, Naideonov este recomandat și selectat în echipa formată pentru a distruge Tigrul alb. Naideonov este convins
Tigrul alb (film din 2012) () [Corola-website/Science/336744_a_338073]