184,013 matches
-
diferite ar fi fost cei care l-au ucis. Între acestea s-au numărat și , care ulterior au devenit secretar-general al și, respectiv, președinte al Italiei. Mai mulți autori cred că moartea lui Mussolini a survenit în urma unei operațiuni a forțelor speciale britanice. Scopul acestei operațiuni ar fi fost obținerea de „acorduri secrete” compromițătoare și a unei presupuse corespondențe cu Winston Churchill pe care Mussolini ar fi purtat-o puțin înainte și la momentul capturării sale. Cu toate acestea, explicația „oficială
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Naziste în iunie 1940. După , în iulie 1943, Mussolini a fost demis și arestat; Italia a schimbat apoi tabăra și s-a alăturat Aliaților. Ulterior în același an, el a fost salvat de la închisoare prin raidul de la Gran Sasso de către forțele speciale germane și Hitler l-a instalat ca lider al Republicii Sociale Italiene, un stat-marionetă al Germaniei, care a funcționat în Italia de nord, cu capitala în orașul Salò din apropierea Lacului Garda. Până în 1944, „Republica de la Salò”, așa cum a ajuns
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
iminentă. De la mijlocul lunii aprilie, Mussolini și-a mutat cartierul general la Milano, el și guvernul său avându-și sediul la Prefectura orașului. La sfârșitul lunii, conducerea partizanilor, "" (CLNAI), a declarat insurecția generală în principalele orașe din nord după retragerea forțelor germane. După ce CLNAI a preluat controlul în Milano și cum armata germană din nordul Italiei era pe cale să capituleze, Mussolini a fugit din oraș pe 25 aprilie și a încercat să meargă spre nord în Elveția. În aceeași zi în
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
țări sunt membre a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) care a creat acorduri comerciale multilaterale. Cu toate acestea, cele mai multe guverne încă impun politici protecționiste ce presupun tarife de import sau subvenții de export, care sunt destinate pentru a sprijini ocuparea forței de muncă locale. De asemenea, guvernele de multe ori limitează schimbul liber pentru exporturile de resurse naturale. Alte bariere ce pot împiedica comerțul liber includ taxele și cotele de import sau reglementările legislației. Comerțul liber are, în general, următoarele caracteristici
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
un sondaj al economiștilor de top, toți au fost de acord cu ideea că "comerțul liber îmbunătățește eficiența productivă și oferă consumatorilor produse mai bune, iar pe termen lung aceste câștiguri sunt mult mai mari decât orice efecte privind ocuparea forței de muncă." De la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, partial din cauza dimensiunilor industriale și debutului Războiului Rece, Statele Unite ale Americii a fost de multe ori un susținător al reducerii tarifelor și barierelor de import și export. SUA a ajutat
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
col. Timoleon Vassos în apropierea orașului Chania. Pe 2 februarie, în ciuda garanțiilor date de Marile Puteri cu privire la suveranitatea otomană asupra insulei, Vassos a proclamat unilateral unirea Cretei cu Grecia. Marile Puteri au reacționat, cerându-i lui Deligiannis să retragă imediat forțele grecești din insulă în schimbul acordării unui statut de autonomie. Cererea a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc prima bătălie importantă între greci și turci, atunci când forța expediționară greacă din Creta a învins armata otomană de 4.000
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Marile Puteri au reacționat, cerându-i lui Deligiannis să retragă imediat forțele grecești din insulă în schimbul acordării unui statut de autonomie. Cererea a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc prima bătălie importantă între greci și turci, atunci când forța expediționară greacă din Creta a învins armata otomană de 4.000 de militari în Bătălia de Livadeia, Creta. Armata greacă era formată din trei divizii, două dintre ele luând poziții de luptă în Tesalia și cea de-a treia în
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Bătălia de Livadeia, Creta. Armata greacă era formată din trei divizii, două dintre ele luând poziții de luptă în Tesalia și cea de-a treia în Arta, Epir. Prințul Constantin era singurul general al armatei grecești. El a preluat comanda forțelor pe 25 martie. Armata greacă din Tesalia era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată din opt
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată din opt divizii de infanterie și una de cavalerie. Forțele dizlocate în Tesalia aveau 95.500 de militari, 1.300 de cai și 186 de tunuri, în timp ce trupele din Epir cuprindeau 26.000 de militari și 29 de tunuri. În plus, armata otomană se afla sub îndrumarea unui misiuni militare
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
calitatea armamentului. Armata Otomană era deja echipată cu puști cu două focuri cu praf de pușcă fără fum (modele Mauser 1890 și 1893), în timp ce grecii erau echipați cu puști Gras cu un singur foc. Existau diferențe și între cele două forțe navale. În 1897 Marina Elenă era formată din trei nave de luptă mici din clasa "Hydra", un crucișător, "Miaoulis", și mai multe vedete vechi. Navele grecești au bombardat fortificațiile turcești și au escortat transporturile de trupe, dar nu a fost
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
2.600 de voluntari înarmați au trecut frontiera Greciei în Macedonia otomană, cu scopul de a provoca dezordine în spatele liniilor inamice prin ridicarea la luptă a localnicilor împotriva administrației otomane. Ca urmare, pe 6 aprilie, Edhem Pașa și-a mobilizat forțele militare. Planul lui era să prindă în încercuire trupele grecești și să le împingă înapoi în Grecia centrală prin utilizarea râului Pineios ca o barieră naturală. Cu toate acestea, ariergarda sa a fost oprită din înaintare, în timp ce forțele sale centrale au
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
și-a mobilizat forțele militare. Planul lui era să prindă în încercuire trupele grecești și să le împingă înapoi în Grecia centrală prin utilizarea râului Pineios ca o barieră naturală. Cu toate acestea, ariergarda sa a fost oprită din înaintare, în timp ce forțele sale centrale au câștigat teren, ceea ce a dus la modificarea planului inițial. Planul grec urmărea realizarea unei confruntări pe un teren de luptă vast, făcându-i pe greci să sufere pierderi grele împotriva unui adversar deja superior. Războiul a fost
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Atena, Asim Bey, s-a întâlnit cu ministrul grec de externe și l-a anunțat că relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte. Lupte grele au avut loc între 21 și 22 aprilie în afara orașului Tyrnavos, dar când forțele otomane superioare numeric s-au aliniat și au început ofensiva, Statul Major Grec a ordonat retragerea, răspândind panică în rândul militarilor și deopotrivă a civililor. Orașul Larisa a fost ocupat pe 27 aprilie, în timp ce frontul grec a fost reorganizată la
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
deopotrivă a civililor. Orașul Larisa a fost ocupat pe 27 aprilie, în timp ce frontul grec a fost reorganizată la Farsala, în spatele liniilor strategice din Velestino. Cu toate acestea, unei divizii i s-a comandat să se deplaseze la Velestino, împărțind astfel forțele grecești în două, la o distanță de 60 km una de alta. În perioada 27-30 aprilie, armatele grecești aflate sub comanda col. Konstantinos Smolenskis au oprit înaintarea otomană. Pe 5 mai, trei divizii otomane au atacat Farsala, determinând retragerea ordonată
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
în două, la o distanță de 60 km una de alta. În perioada 27-30 aprilie, armatele grecești aflate sub comanda col. Konstantinos Smolenskis au oprit înaintarea otomană. Pe 5 mai, trei divizii otomane au atacat Farsala, determinând retragerea ordonată a forțelor grecești către Domokos, în timp ce în ajunul acestor evenimente Smolenskis s-a retras din nou-cuceritul oraș Velestino către Almyros. Volos a căzut în mâinile otomanilor la 8 mai. La Domokos grecii au adunat 40.000 de oameni într-o puternică poziție
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
a învins flancul drept al grecilor. Trupele otomane au spart apărarea grecilor, forțând o nouă retragere. Smolenskis a primit ordinul să apere trecătoarea de la Termopile, dar pe 20 mai a intrat în vigoare o încetare a focului. Pe 18 aprilie, forțele otomane conduse de Ahmed Hifzi Pașa au atacat podul din Arta, dar au fost nevoite să se retragă și să se reorganizeze în jurul localității Pente Pigadia. Cinci zile mai târziu, colonelul Manos a capturat Pente Pigadia, dar înaintarea greacă a
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
nevoite să se retragă și să se reorganizeze în jurul localității Pente Pigadia. Cinci zile mai târziu, colonelul Manos a capturat Pente Pigadia, dar înaintarea greacă a fost oprită din cauza lipsei de întăriri împotriva unui inamic superior numeric. Pe 12 mai, forțele grecești și voluntarii epiroți au încercat să izoleze orașul Preveza, dar au fost forțați să se retragă cu pierderi grele. Între cele două părți a fost semnat un tratat de pace la 20 septembrie 1897. Grecia a fost forțată să
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Regulus. În acel an, când boii, insubrii și tauriscii din Galia Cisalpină i-au angajat pe mercenarii Gaesatae împotriva Romei, Papus era staționat la Ariminum (în prezent Rimini). Armata lui Regulus era în Sardinia pentru a înăbuși o revoltă. O forță mai mică de aliați romani conduși de un pretor au fost staționați pe graniță în Etruria, care vor fi primii înfrânți de gali în bătălia de la Faesulae. Sosirea lui Papus i-a obligat pe gali să se retragă de-a
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]
-
fost împărțită între Bulgaria și Albania (aceasta din urmă sub ocupație italiană). A 5-a Armată Bulgară, bazată în Skopje, a fost responsabilă de deportarea a peste 7.000 de evrei din Skopje și Bitola. Faptul că erau oprimați de forțele ocupatoare, i-a determinat pe mulți macedoneni să sprijine partizanii comuniști și mișcarea de rezistență a lui Josip Broz Tito, ceea ce a cauzat Războiul de Eliberare Națională a Macedoniei. În 1944, Adunarea Anti-Fascistă pentru Eliberarea Națională a Macedoniei (ASNOM) a
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
pentru zonele din Republica Macedonia locuite de albanezi. Războiul civil dintre guvern și albanezii insurgenți a avut loc între martie și iunie 2001, mai mult în partea de nord și de vest a țării. Războiul s-a încheiat după intervenția forțelor NATO de monitorizare a armistițiului. În cadrul Acordului Ohrid, guvernul a fost de acord să acorde mai multă putere politică, și să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
să respecte cultura minorității albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunțe la dorințele separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, conform acestui acord, radicalii albanezi trebuiau să renunțe la armele lor, și să le predea forțelor NATO.
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
Tanganyika a fost un teritoriu administrat de Marea Britanie din 1916 până în 1961. Britanicii au administrat inițial acest teritoriu ca o forță de ocupație după ce Royal Navy și infanteria indiană britanică i-au alungat pe germani în 1916. La 20 iulie 1922 administrația britanică a fost oficializată în Tanganyika prin mandatul Ligii Națiunilor. Începând din 1946 el a fost administrat de Marea Britanie
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
magice numite mutageni, prin care obține abilitățiile sale specifice. Geralt este expert în folosirea spadei, arcului, precum și în modalități de ucidere a monștrilor. Geralt este unul dintre puținii witcheri ce au fost supuși mai multor procese de mutație, obținănd astfel forță, viteză și rezistență fizică superioară omului de rând. În schimb, aceste mutații i-au deteminat depigmentarea părului, infertilitatea și încetinirea procesului de îmbătrânire. Geralt este fiul vrăjitoarei Visenna și probabil al războinicului Korin. La scurt timp de la naștere, Geralt a
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
este descrisă ca fiind mult mai umană, Geralt având deseori mustrări de conștiință legate de acțiunile sale. Datorită antrenamentelor intensive din Kaer Morhen, Geralt este expert în mânuirea armelor, în special a săbiilor și arbaletei. în urma mutațiilor suferite, Geralt are forță, viteză și rezistență fizică sporite, precum și abilitatea de a-și dilata pupilele astfel încât să vadă pe timp de noapte. În acțiunile sale el se folosește de două săbii, dintre care una din argint folosită la uciderea monștrilor, precum și de diverse
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
spună care ar trebui să fie relația R. Moldova cu România: să se alăture României sau să se unească cu România”, „prin aceste declarații, din păcate, dl ambasador al SUA a devenit agentul electoral al lui Igor Dodon și al forțelor pro-ruse”.
James Pettit () [Corola-website/Science/336794_a_338123]