19,622 matches
-
și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția lui, un funcționar guvernamental cu nevasta, sora dnei Strickland și soțul ei, colonelul MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părăsi capitala și amândoi eram transpirați și obosiți. I-am propus să mergem cu toții să mâncăm o înghețată în parc. Cred că dna Strickland era bucuroasă de prilejul de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei și eu eram pus să traduc. — Vrea să te duci cu ea acasă. — N-am nevoie de așa ceva, a răspuns el. Am căutat ca traducerea răspunsului să sune cât mai delicat. Mi se părea puțin nepoliticos să refuze o invitație de genul ăsta și am pus refuzul lui pe seama lipsei de bani. Dar spune-i că-mi place. Spune-i că e pe gratis. Doar din dragoste. Când i-am tradus asta, Strickland a dat enervat din umeri: — Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uită la tablouri, dar vedeam bine că toate gândurile îi sunt numai la nevastă-sa. L-am silit să mănânce și după prânz l-am convins să se întindă, însă n-a putut să doarmă. A acceptat cu dragă inimă invitația de a rămâne câteva zile în apartamentul meu. I-am dat cărți să citească, dar după o pagină sau două lăsa jos cartea și privea disperat în gol. Seara am jucat nenumărate partide de pichet și cu mult curaj, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tăcere și apoi am ajuns la o intersecție. M-am oprit la marginea trotuarului: — Încotro mergi? l-am întrebat. — Cu tine, mi-a zâmbit. — Mă duc acasă. Vin la tine să fumez o pipă. — Ai fi putut să aștepți o invitație, i-am replicat cu răceală. Aș aștepta-o dacă ar fi vreo șansă să mi se adreseze. — Vezi peretele ăla din fața ta? l-am întrebat arătându-i-l cu degetul. — Da. — În cazul ăsta credeam că poți să vezi tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi înțeles ceea ce-i ceream. Răspunsul ei ne inundă cu un val de bucurie. La rîndu-i Mihaela îi adresă altă întrebare: ― Spune, pasăre măiastră, Vei veni la nunta noastră? Cinteza: cirip! cirip! de două ori... Draga de ea, primea invitația, iar eu, chiar dacă n-aveam de gând să mă însor, tot trebuia să fac nunta măcar de hatârul acestei minunate păsăruici. Pe când duceam la gură un pahar de vin m-ai pomenit că-mi pică drept pe vârful nasului ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
suplă, părea neverosimil de frumoasă. (Fotografia ei apăru în ziare și pe coperta unei reviste ilustrate.) Am poftit și pe Alexa la nuntă. (Să nu pară cuiva ciudat faptul, dar nu concepeam această nuntă fără prezența Alexei.) I-am trimis invitația prin curier special, ca să am siguranța că a primit-o. Și cu toate astea n-a venit. Degeaba căutam s-o descopăr prin furnicarul nuntașilor. Această căutare insistentă (nu reușeam să mă împac cu absența Alexei) atrase oarecum atenția unor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am lacrimi. Odată, sânt mulți ani de-atunci, o țărancă octogenară mi-a spus: domnișoară frumoasă, să te păzească Dumnezeu și Maica Precista de dragostea neagră. La vârsta aceea n-am înțeles despre ce era vorba. Acuma știu prea bine. Invitația ta la vals n-a fost decât actul de naștere al acelei iubiri negre care sfârșește cu moarte. Sânt sigură că nu te-ai așteptat la un asemenea deznodământ, dar tot pe atât de adevărat că nici nu l-ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în gesturi ale mele pedantă, să mă descopăr în cele mai ascunse cotloane din tine unde bate tăcut și o urechiușă a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la țară ca să serbeze nunta cu căruța plină de bomboane și găteli, și și-a găsit mireasa, însă la brațul altui mire (pe atunci nu erau atâtea formalități), care n-a mai crezut necesar să schimbe ziua anunțată, să contramandeze invitațiile, să mai complice socotelile, și chiar a făcut uz de pachetele aduse de primul candidat. Și Garabet adăuga, consolîndu-se: "Dar cel puțin tot eu am jucat cu ea cel dintîi!" Ce mult s-a râs și am râs de aceasta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
priceput ceva! Nu-i ceream însă nimic, căci știam că ar fi promis imediat și apoi și-ar fi uitat promisiunea. Nici măcar nu-l invitam la mine, căci s-ar fi plictisit în sihăstria mea sau și-ar fi uitat invitația. Venea după gustul lui, câteodată mai des și alteori mai rar, la ore întîmplătoare. Rămânea și la mine tot așa de superficial. Îmi vorbea de sporturi, de femei, de succese, cu toate că nu-l ascultam decât pe jumătate. De data aceasta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
magazii mai apărură câțiva călători: erau cu toții invitați de Viky, fără ca să ne anunțe și pe noi și fără să fi vorbit cu comandantul pentru ei. Și când am certat-o pe Viky explicîndu-i că nu avea dreptul să facă invitații unde era ea însăși invitată, și că aveam teroare văzând străini în tovărășia noastră, a replicat: - N-o să spuie nimeni nimic, lasă că vorbesc eu. Erau două grupe distincte și Viky făcea naveta între ale, la fel de zâmbitoare. Hacik era încurcat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și a constatat pe Viky tot așa de rău, ceea ce se putea constata fără nici o știință specială. Ne-am așezat pe pridvorul casei, eu și Ioana, în voia melancoliei orei, și Hacik, venit să ia informații despre Viky, a acceptat invitația și s-a instalat lângă noi. Îl simțim așa de apropiat, că nu mă sfiesc să-i spun: - Tare suntem necăjiți, Hacik! Această vorbă cuprinde multe dureri fără legături între ele și totuși împletite așa de bine, înlocuindu-se una
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al lui Katsuyori. Fiul lui Nobunaga, Nobutada, ale cărui forțe invadaseră în toată regiunea, estima că șansele unei victorii erau mari. După ce scrise o scrisoare, chemă un arcaș puternic și-l puse să trimită mesajul în castel. Desigur, era o invitație la capitulare. Răspunsul din castel sosi repede. „V-am citit scrisoarea...“ De la primele cuvinte și până la sfârșit, mesajul fusese scris într-un stil extrem de mândru. Oamenii din acest castel vor întoarce, într-o bună zi, generozitatea Seniorului Katsuyori, dăruindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că vestitul poet îl aștepta deja, Mitsuhide exclamă: — Cum? E deja aici? Ei, dar e perfect așa. A adus și alți poeți din capitală? — Se pare că Domnul Shoha a avut foarte puțin timp ca să se pregătească. V-a primit invitația aseară și a constatat că nimeni dintre cei pe care ar fi vrut să-i poftească nu putea veni într-un timp atât de scurt. Împreună cu fiul lui, Shinzen, n-a mai putut aduce decât încă doi: un discipol numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alătura, cu siguranță, taberei noastre. — Dar Ikeda Shonyu? — Ne vom întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a trimis un mesager cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea încredere în aliații săi. Până și Hosokawa Fujitaka refuzase invitația lui Mitsuhide. În schimb, tocmai îi trimisese un vasal lui Hideyoshi, spunându-i că nu avea să-și unească forțele cu un rebel. Triumfător, Hideyoshi sublinie față de cei doi generali că acea loialitate nu reprezenta numai tendința firească a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
problemele clanului. La prima vedere, vasalii clanului Oda rămași în viață, care se adunaseră, susțineau că veniseră să-i prezinte omagiile lor lui Samboshi. Nimeni nu menționa faptul că primise scrisorile lui Shibata Katsuie sau că ar fi venit la invitația lui Hideyoshi. Dar toți știau că, nu peste mult, avea să înceapă o întrunire la castel. Subiectul consfătuirii era, de asemenea, cunoscut tuturor. Nu mai trebuia decât să se anunțe public ziua și ora. După ce vasalii își aduceau omagiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de strânsă. Erau mai mult decât niște simple rude prin alianță. Takigawa Kazumasu participa și el la aceste întâlniri, iar prezența lui părea să aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simple rude prin alianță. Takigawa Kazumasu participa și el la aceste întâlniri, iar prezența lui părea să aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Shinmei. În ochii lui Nomura ardea o expresie întrebătoare, iar tăcerea stranie a nopții îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a nopții îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanul Shibata. Intenționat, Hideyoshi nu se confruntă cu acest om. Numărul armatei sale îi garanta puterea și se hotărî ca, numai prin simpla sa prezență, să-l convingă pe Sassa să-și schimbe poziția. Între timp, abordă clanul Uesugi cu invitația de a încheia o alianță. Uesugi Kagetasu trimise un vasal ca să-l felicite pe Hideyoshi pentru victorie și să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sake. Vasalii superiori se uitară unii la alții, părând cam jenați. Vă împiedică ceva s-o faceți? îi întrebă Nobuo. Unul dintre vasali spuse, ca și cum s-ar fi scuzat: — Adevărul e că nu demult a sosit un mesager cu o invitație de la Seniorul Hideyoshi, iar noi tocmai am venit ca să vă cerem permisiunea. — Ce? V-a invitat Hideyoshi?! Ce-i asta? Iarăși o ceremonie a ceaiului? apăru o umbră pe chipul lui Nobuo. Nu, nu cred că e nimic de soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră singuri cu invitații. Se obișnuia ca Nene să le dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura să le mulțumească pentru serviciile lor și să-i vadă schimbând veseli cești cu sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]