18,601 matches
-
să lucreze în cadrul treatului pe care-l patrona. Aici, Vrubel a creat o serie de decoruri pentru scenă și costume pentru soția sa care a interpretat operele lui Rimski-Korsakov. Mihail Vrubel nu a fost doar pictor, el a fost un maestru creator al obiectelor din faianță din epoca Renașterii italiene denumite majolícă. Astfel, el a creat o friză majolică pentru Hotelul Metropol din Moscova. Pictorul a făcut parte din cercul de artiști care se întâlneau în tabăra de creație de la Abramțevo
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
Vekșteyn. În anul 1985, cântăreața audiții pentru un loc al viitorului grup "Aria". El a efectuat mai multe cântece pentru filmul " Insula navelor pierdute" în 1987. Din 1987, a lucrat în «Gorky Park» grup că un cântăreț și compozitor. Împreună cu maeștrii rock Jon Bon Jovi și Klaus Meine (Scorpions), în anii 1989 și 1990, respectiv, el a înregistrat un duet cântec. Cântec «Bang» clasat pe primul loc în topurile de pe posturile de radio din SUA și în Scandinavia, a recunoscut cântecul
Nikolai Noskov () [Corola-website/Science/336637_a_337966]
-
K. Krupskaia” din Moscova unde studiază teoria muzicii și armonia. 1957-1959: activează în calitate de instrumentist, apoi dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălți; 1960-1961: este angajat ca acordeonist la Casa de cultură din Lipcani 1961-1964: vine la Chișinău și activează în calitate de maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare „Joc”, condus de Vladimir Curbet 1962-1965: acordeonist și naist în Ansamblul de tineret din Chișinău; 1967-1985: fondator și prim-dirijor al orchestrei de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău 1985-1994: colaborator al
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]
-
1915 a solicitat punerea în aplicare a Legii Tehcir (Legea Deportării Temporare); aceste evenimente au reprezentat începutul Genocidului Armean. Talaat este considerat principalul autor al Genocidului. El a fost unul dintre liderii mișcării politice a Junilor Turci și primul Mare Maestru turc al Francmasoneriei, potrivit Marii Loje a Masonilor Liberi și Acceptați din Turcia. În noaptea de 2-3 noiembrie 1918 și cu ajutorul lui Ahmed Izzet Pașa, Talaat Pașa și Ismail Enver Pașa (cei doi principali autori ai Genocidului) au părăsit Imperiul
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Astfel, Uhde a părăsit rândurile armatei pentru a urma o carieră în domeniul picturii. S-a mutat la München și a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din localitate. În capitala Bavariei, a venit în principal pentru a studia operele maeștrilor olandezi printre care avea o admirație specială pentru de Rembrandt. Deoarece nu a reușit să fie admis pentru a studia în atelierele lui Karl von Piloty, Wilhelm von Lindenschmit der Jüngere sau Wilhelm von Diez, Uhde a plecat la Paris
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
Sud", cartea "Spiritualité hindoue", preluând coordonarea colecției Spiritualités vivantes. În 1960, la cererea guvernului Japoniei, a scris o carte despre shintoism (unul dintre cele patru cărți care vor fi premiate de Academia Franceză).. A tradus și editat scrierile mai multor maeștri spirituali hinduși printre care Shri Aurobindo, Râmana Maharshi, Gandhi, Vivekânanda, Ma Ananda Moyî, Râmdâs și Râmakrishna. Jean Herbert a murit în 1980, la vârsta de 84 de ani. Scriitorul grec Nikos Kazantzakis i-a dedicat versiunea franceză a romanului "Zorba
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
fost cândva studenți la școlile religioase sau chiar profesori la acele școli. Cuvântul otoman افندي "efendi", în turca modernă "efendi", este un împrumut lingvistic al termenului grec medieval "afendēs", ce provine la rândul său din greaca veche "authentēs", ce înseamnă „maestru” sau „autoritate”. Acest cuvânt a fost utilizat pe scară largă ca un titlu de adresare pentru nobilii bizantini până prin 1465, așa cum arată scrisorile cardinalului Visarion cu privire la copiii lui Toma Paleologul.
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
artist al poporului din URSS (1976), laureat al premiului de Stat al URSS (1979). Este unul dintre cei mai populari actori ai Uniunii Sovietice, avînd la activ peste o sută de roluri în teatru și film. Este cel mai mare maestru a genurilor comedie ("Гусарская баллада", "Ivan Vasilievici își schimbă profesia", " Ironia sorții, sau bucurați-vă De baie!", "Kin-dza-dza") și dramă ("Idiotul", "viraj Periculos", "Любовь земная"). A fost principalul artist al teatrului Vahtangov în perioada lui de glorie. S-a născut
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
fost înființat în anul 2011, la Sala cu Orgă, fiind conceput ca un omagiu și un tribut adus marelui Bach, o figură cardinală în evoluția muzicii tuturor timpurilor. Ideea creării la Chișinău a unui festival dedicat lui Bach îi aparține maestrului Cristian Florea, prim-dirijor al Orchestrei Naționale de Cameră. Din start, această inițiativă a fost îmbrățișată cu entuziasm și de Sanda Diviricean, sub patronajul căreia s-au desfășurat primele trei ediții ale festivalului. Din 2014, evenimentul este organizat de Sala
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
The School of the Wolf"), și își începe noua viață, alături de un cal numit Roach (Plotka în poloneză). În ciuda numelui, Geralt nu este originar din Rivia (în ciuda faptului că a învățat să imite accentul rivian). Tinerii candidați erau sfătuiți de către Maestrul Vesemir să-și aleagă un pseudonim, pentru a câștiga încrederea potențialilor clienți. Numele ales inițial de acesta este Geralt Roger Eric du Haute-Bellegarde, care însă a fost considerat prea pretențios și caraghios de către Vesemir. Ghidându-se după Codul Witcherilor, Geralt
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
poțiuni magice, precum și de alchimie. Fiind un witcher, Geralt a învățat folosirea unor vrăji specifice, numite "semne": Deși solitar prin natura ocupației, Geralt interacționază cu o serie de personaje pe parcursul misiunilor sale. În este înfățișat luptând alături de alți witcheri precum Maestrul Vesemir, Lambert sau Eskel. În misiunile sale, Geralt colaborează cu alte personaje precum: Yennefer, Triss Merigold, Zoltan Chivay, bardul Dandelion, Sigismund Dijkstra, Vernon Roche, Crach an Craite, Avallac'h, Elihal, etc. În seria de jocuri video, în funcție de alegerile jucătorului, Geralt
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
Sabah Fakhri își bazează creația muzicală pe muzică tradițională din Alep, pe poeziile arabe și tradiționale ca cele ale lui Abu Firas Al Hamdani, Al Mutannabi dar și mulți alți compozitori atât tradiționali cât și contemporani. Se numără printre ultimii maeștri ai muzicii tradiționale din Alep, numită koudoud halabiyya. Sabah Fakhry și -a făcut debutul în cinematografie alături de celebra cântăreața Warda Al Jazairia în filmul Al Wadi Al Kabir. Mai apoi, a filmat pentru Nagham al Nas și celebrul film Asmaa
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
de Guilhade (22), Juiăo Bolseiro (15), Johan Baveca (13), Pedr' Amigo de Sevilha (10), Joăo Zorro (10), Pero Meogo (9), Bernal de Bonaval (8), Martim Codax (7). Chiar și Mendinho, autor al unui singur cântec, a fost aclamat ca un maestru poet. Se spune că" " au caracteristici în comun cu Mozarabic "kharajat" dar, pot fi doar o coincidență, de interlocutori de sex feminin și teme erotice. Mai jos sunt două "cantigas d'amigo" de Bernal de Bonaval (text de la Cohen, 2003
Cantiga de amigo () [Corola-website/Science/337061_a_338390]
-
A fost profesor vreme de 30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmăo mulțime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea către arhitectură s-a produs în urma întâlnirii cu maestrul G. Mirea, director al Școlii de Belle Arte, căruia Gheorghe Simotta îi prezintă o serie de desene în tus. Sfatul maestrului este să se îndrepte către gravura, însă, nestăpânind această tehnică Simotta se prezintă la examenul de admitere la Scoala
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea către arhitectură s-a produs în urma întâlnirii cu maestrul G. Mirea, director al Școlii de Belle Arte, căruia Gheorghe Simotta îi prezintă o serie de desene în tus. Sfatul maestrului este să se îndrepte către gravura, însă, nestăpânind această tehnică Simotta se prezintă la examenul de admitere la Scoala Superioară de Arhitectură. Oscilațiile legate de vocația să reală (arhitectură versus artă) îl urmăresc pe Gheorghe Simotta de-a lungul vieții
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
însă de scarlatină, pierzându-și auzul în mare parte și rămâne cu un picior mai scurt. În fața acestei situații se va îndepărta de muzică și se va preocupa de desen. La Viena, unde era dus pentru tratament, copiază asiduu tablourile maeștrilor aflați în muzee. La 15 ani învață la Școala de arte decorative din Budapesta. Nu termină școala, dar pleacă la München la Academie, urmând a picta apoi la școala particulară a pictorului Raup. Se întoarce la Budapesta și se înscrie
Alexandru Ziffer () [Corola-website/Science/337191_a_338520]
-
iar 1996 titlul științific de doctor în muzicologie, sub îndrumarea distinsului profesor universitar doctor "Victor Giuleanu". Imediat după absolventa a continuat pregătirea profesională abordând domenii noi, insuficient sau chiar deloc studiate în anii studenției, dirijatul de orchestră și compoziția, cu maeștrii remarcabili ai muzicii românești precum compozitorii: "Ștefan Niculescu, Miryam Marbe, Constantin Simionescu" și dirijorii: "Paul Staicu, Constantin Rădulescu și Constantin Bugeanu". A desfășurat timp de 39 de ani o activitate intensă pedagogica, artistică și științifică. În domeniul pedagogiei muzicale o
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
perioadele de creație atât că violonist solist cât și ca membru în diferite formații camerale (trio de coarde, trio cu pian, cvartet de coarde) și orchestrale în calitate de "concert-maestru" și "dirijor". Între 1969 și 1978 a fost violonist solist și concert - maestru al orchestrei Camerata condusă de "Dumitru Pop" și "Paul Staicu". A fost violonistul trioului cu pian Academic, împreună cu "Irina Staicu" și "Vasile Țugui". Violist în cvartetului de coarde "Forum, împreună cu "Petre Lefterescu", "Octavian Rațiu", "Ladislau Csendes" și "Vasile Țugui". Ocazional
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
la Belgrad, într-o prestigioasa competiție. Între 1999 și 2002 a dirijat Corul Național de Cameră Madrigal, formație celebra în peisajul cultural românesc și internațional unde a experimentat potențialul tehnic și expresiv al corului de cameră creat de un mare maestru care este "Marin Constantin". A dirijat orchestre și ansambluri profesioniste din țară și internaționale precum: "orchestră de cameră a filarmonicii ”George Enescu”", "orchestră de cameră Radio", orchestre filarmonice din Arad, Constantă, Ploiești, Târgu - Mureș, orchestră de cameră din Cork (Irlanda
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
rusești au fost învinse în , când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania din nou în 1519 prădând Orša, Moghilău, Minsk, Vitebsk și Polock. Până în 1521, Sigismund îl învinsese pe marele maestru și se aliase cu hoardele tătărești din Crimeea și de la Kazan împotriva Moscovei. În 1521, hanul crimeean a condus un atac devastatori asupra cnezatului moscovit, soldat cu un angajament din partea cneazului de a plăti tribut. Trupele lituaniene conduse de Dașkovici
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
apucat de scrimă la vârsta de cinci ani sub conducerea mamei ei, Henda Zaouali, o fostă scrimeră de performanță care a participat la probele de floretă și de spadă la Jocurile Olimpice de vară din 1996. Apoi a fost pregătită de maestrul rus Serhei Tihonov. La vârsta de 19 ani a mers in Franța, unde s-a legitimat la Bourg-la-Reine, în regiunea pariziană. S-a pregătit și cu lotul națională al Franței din cadrul lui INSEP. În anul 2007 a fost laureată cu
Inès Boubakri () [Corola-website/Science/335883_a_337212]
-
Bosatsu, sau bodhisattva Samantabhadra. Clădirea este folosită pentru practicarea tehnicii Hokke-zanmai („meditație prin recitirea Sutrei Lotosului”) de către călugării școlii Tendai. a fost construit la începutul perioadei Edo. Clădirea este dedicată venerării călugărului Eryō (800-859), din curentul lui Ennin, cunoscut ca maestru în practici budiste ezoterice și exoterice („maestru a două învățături”) și ca fondator al templului în Kyōtō. este cea mai veche clădire a mănăstirii Enryaku-ji și unica, dintre cele existente în prezent, care a nu a fost distrusă de armata
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
pentru practicarea tehnicii Hokke-zanmai („meditație prin recitirea Sutrei Lotosului”) de către călugării școlii Tendai. a fost construit la începutul perioadei Edo. Clădirea este dedicată venerării călugărului Eryō (800-859), din curentul lui Ennin, cunoscut ca maestru în practici budiste ezoterice și exoterice („maestru a două învățături”) și ca fondator al templului în Kyōtō. este cea mai veche clădire a mănăstirii Enryaku-ji și unica, dintre cele existente în prezent, care a nu a fost distrusă de armata lui Oda Nobunaga în 1571. Anul construirii
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
François, Duce de Montmorency (17 iunie 1530 - 6 mai 1579) a fost fiul cel mare al primului Duce de Montmorency, Anne. El a fost Duce de Montmorency, Conte de Dammartin, Baron de Chateaubriant, Senior de L'Isle-Adam, Mare Maestru al Franței și pair al Franței. La opt ani după nașterea sa, tatăl său, Anne de Montmorency, a devenit conetabil al Franței (1538-1567). François l-a însoțit pe regele Henric al II-lea la granița cu Germania și a fost
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
a trimis cu o ambasadă la regina Elisabeta I a Angliei, pentru a obține de la ea angajamentul de a respecta tratatul de pace de la Cateau-Cambrésis. Odată cu moartea regelui Henric al II-lea, el a trebuit să cedeze titlul de Mare Maestru, moștenit de la tatăl său, Ducelui de Guise. Apoi regele i-a dat poziția de mareșal al Franței în 1559. S-a căsătorit împotiva dorinței sale, în 1557, cu Diane de Franța, fiica nelegitimă a regelui Henric al II-lea. În
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]