18,500 matches
-
și fără nicio bancă”, si este reales .În 1834, Jackson începe retragerea depozitelor guvernamentale din The Second Bank of America în alte bănci americane. Președintele Jackson a reușit să pună capăt băncii Second Bank of the United States, a cărui privilegiu nu a mai fost reînnoit . Nu va mai fi înființată nicio banca centrală până în 1913, când se va înființa Federal Reserve. La începutul anilor 1830, aproape 125.000 de americani nativi au trăit pe milioane de hectare de teren în
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
ordinului. Din acest motiv, Murad I este cel care a poruncit ridicarea unui mausoleu la mormântul sfântului, informație coroborată de cele două cronici hagiografice: "Vilăyetnăme" și "Menăkibnăme". Conform cronicarului otoman Oruc, Ali Pașa, fratele sultanului Orhan a renunțat la toate privilegiile de conducere pentru a deveni derviș Bektași. Tot el a fost cel care a propus trecerea corpului de armată al ienicerilor sub protecția ordinului. În această împrejurare, sultanul Orhan apelează la Ḥağğ Bektaš pentru a obține „cartea de învestitură” ("icăzet
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Congresul a adoptat una dintre noile sale programele legislative cele mai importante din istoria americană. Prima sarcină a fost revizuirea tarifelor. ""Taxele tarifare trebuie să fie modificate"", a spus Wilson. "Noi trebuie să eliminăm tot ceea ce poartă o aparentă de privilegiu." Tariful Underwood în 1913 a dus la reduceri substanțiale asupra cursului de materii prime importate și a produselor alimentare, bumbac și produse din lână, fier și oțel, si a eliminat taxele asupra mai multor produse. Deși actul a păstrat multe
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
episcopilor din Cracovia, care au predat satul mănăstirii Norbertine de lângă Hebdów. La data de 06 octombrie 1279, a devenit un oraș, și primul său wójt (primar) cunoscut a fost Gotfryd, fiul lui Arnold din Ślesin, Polonia Mare. Din cauza mai multor privilegii, orașul s-a dezvoltat rapid, dar în prima jumătate a secolului al XV-lea a intrat în declin din cauza unei inundații catastrofale a Vistulei (1442). Mai mult, în perioada 1444-1445 a fost jefuit de soldații regali neplătiți, care se întorceau
Nowe Brzesko () [Corola-website/Science/329342_a_330671]
-
I al Poloniei a ordonat autorităților locale să marcheze limitele Nowe Brzesko, și să se creeze o rețea de străzi, împreună cu o piață. Locuitorii orașului au fost în permanent conflict cu stareții de la Hebdów, care au încercat să le ia privilegiile. În secolul al XVI-lea, populația localității Nowe Brzesko a fost de apoximativ 1.000 persoane. Orașul s-a dezvoltat încet, dar războaiele de la mijlocul secolului al XVII-lea (a se vedea invazia suedeză a Poloniei) au distrus complet localitatea
Nowe Brzesko () [Corola-website/Science/329342_a_330671]
-
se destrăma. Glokta ajunge în Dagoska, unde încearcă să dezlege misterul dispariției predecesorului său. El descoperă o conspirație condusă de Ghilda Mirodeniilor și de conducătorii cetății, al cărei scop este predarea fără luptă a orașului în mâinile gurkienilor, pentru păstrarea privilegiilor. Glokta îi pedepsește pe intriganți și, cu mari eforturi, organizează apărarea cetății, prelungind căderea acesteia cu mai bine de două luni, în condițiile în care Imperiul Gurkian o atacă cu toate forțele de care dispune. Glokta este chemat înapoi din
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
arabe în Egipt. Rifă‘a Răf‘i aț-Țahțăwī s-a născut în Țahță, un sat din Egiptul de Sus, la 15 octombrie 1801. Întrucât provenea dintr-o familie nobilă și înstărită, în copilărie Rifă‘a s-a bucurat de numeroase privilegii, inclusiv sprijin financiar. La vârsta de 12 ani, se mută împreună cu familia din Tahta în Gerga, Qena and Farshoot. Între timp, Rifă‘a a învățat scrierea și citirea și a memorat Coranul. După moartea tatălui a revenit la Tahta, unde
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
în anul 1003; nepotul său Gerard al III-lea a început să se autointituleze conte de Jülich în 1081. Wilhelm al IV-lea, conte începând din 1219, a extins în mod semnificativ teritoriul, iar în 1234 a acordat orașului Jülich privilegii cetățenești, provocându-l pe electorul de Köln, arhiepiscopul Conrad de Hochstaden, ale cărui trupe au devastat orașul după cinci ani. Fiul lui Wilhelm al IV-lea, Waleram de Jülich (conte între 1278 și 1297) a rămas un dârz oponent al
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
încearcă să afle detalii despre acest traseu din frânturile de legendă pe care le cunoaște Sirce. Unele dintre sursele la care vor să apele sunt reduse la tăcere de agenții Maeștrilor Vorbelor, care nu doresc renașterea vechilor tradiții și pierderea privilegiilor lor actuale. Totuși, informațiile culese le sunt suficiente pentru a găsi punctul de plecare al pelerinajului: Orașul Serbărilor. Aici, în vremurile de demult, pelerinii primeau binecuvântarea poporului aerului și poporului apei înainte de a porni la drum. Se dovedește că serbările
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
Ludovic, devenit împărat, în 1314. El a continuat neîncetatele dispute dintre casa de Berg și arhiepiscopii de Köln. În 1327/1328, el s-a alăturat lui Ludovic de Bavaria în călătoria acestuia la Roma, în vederea încoronării imperiale. Adolf a primit privilegiul de a bate monede de argint, ceea ce el deja efectua la Wipperfürth. În 1337 Adolf s-a raliat alianței anglo-germane care a cauzat începerea Războiului de 100 de ani. În 1312, Adolf s-a căsătorit cu Agnes de Cleves (n.
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
cancerul la sân. Unii doctori și oameni de știință, afirmă, așa cum o face și Michael Messner, că acestea sunt costurile grele plătite de bărbați pentru conformarea cu definițiile mai înguste ale masculinității ce le promit să le ofere statut și privilegiu. În această accepție, și conform cu Michael Flood, sănătatea bărbaților ar putea fi îmbunătățită de abordarea noțiunilor distructive de bărbăție, un sistem economic ce prețuiește profitul și productivitatea în defavoarea sănătății lucrătorilor, și ignoranța furnizorilor de servicii, în loc de a blama o mișcare
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
devine văduvă, divorțează sau se separă de un soț sau de concubin. Această dispoziție este valabilă doar pentru femei și nu pentru bărbații aflați în aceeași situație. Un argument al mișcării pentru drepturile bărbaților este acela că nu mai există privilegii pentru bărbați. Cei ce susțin această idee sunt împărțiți în două: cei ce spun că sexismul îi afectează acum atât pe bărbați cât și pe femei în mod egal și cei ce spun că acum trăim într-o eră în
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
este copleșită de numeroșii inamici. Domnitorul fuge în străinătate cu puținii slujitori credincioși rămași, dar Tudor Șoimaru hotărăște să se întoarcă în satul părintesc. Alexandru Movilă, un al fiu al Doamnei Elisabeta, este înscăunat ca domnitor. Stroie Orheianu își recapătă privilegiile deținute anterior și se întoarce la curtea boierească de la Murgeni. Șoimaru îi anunță pe răzeși să fie pregătiți și înarmați pentru a-și apăra pământurile atunci când boierul va veni în sat. Magda, care se măritase între timp cu șleahticul Anton
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
a fost închis în Amasya și i s-au scos ochii la 8 mai 1441. În conformitate cu „Monumenta Serbica Spectantia Historiam Serbiae, Bosniae, Răgușii” (1858) de Frânc Miklošič, Grgur și frații săi au cosemnat o carta prin care Durad a confirmat privilegiile Republicii Ragusa. Carta a fost datata în 17 septembrie 1445. Potrivit lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
Baiazid al II-lea. Călugării mănăstirii Rila au rugat-o să le transfere moaștele sfanțului Ioan de la Rila de la Veliko Tarnovo la Mănăstirea Rila și datorită ei dorința lor a fost îndeplinită în 1469. Datorită influenței ei, au fost oferite privilegii speciale creștinilor ortodocși greci din Ierusalim, extinse ulterior și la comunitatea din Mănăstirii Athos. După Bătălia pierdută de la Vaslui (Moldova, 1475), Mara a remarcat că aceasta a fost cea mai grea înfrângere a Imperiului Otoman.
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
criză financiară a cauzat falimentul mai multor bănci, printre care și instituții de credit de prim rang la nivel mondial. Persoanele care dețineau în antichitate averi, în special alimente, mai mult decât era posibil să le consume ei înșiși, aveau privilegiul de a fi în postura de a putea oferi aceste bunuri unor persoane care aveau o lipsă. Sclavagismul are ca trăsătură definitorie însușirea întregului produs al muncii sclavilor de minoritatea dominatoare a societății, aristocrația, preoții și suveranul. Averea era depozitată
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
Mustafa, nu reușise să îl zăpăcească așa pe sultan. în final, Hŭrrem îi răpește nu numai statutul de primă-cadână a sultanului, ci chiar dreptul de a rămâne în harem, Gülbehar fiind exilata (fără însă să i se retragă averea și privilegiile). Prin intrigă, Hŭrrem care avea mulți "aliați" și "obligați" (cei mai multi ajutând-o pentru că ea știa foarte multe despre ei) obținea aproape tot ce dorea. Ea știa să găsească și să exploateze slăbiciunile oricui (și în cazul Sultanului, a dat roade
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
primelor imagini, observării și publicării diferă între ele), fiind identificate prin diversele lor denumiri (inclusiv sistemele temporare și permanente) și enumerarea descoperitorilor. Istoric, denumirea sateliților nu corespunde întotdeauna timpului când au fost descoperiți. În mod tradițional, descoperitorul se bucură de privilegiul de a da o denumire noului obiect; cu toate acestea, unii au neglijat să facă acest lucru (E. E. Barnard a declarat că „amână orice sugestie cu privire la o denumire "[pentru Amalthea]" până la o dată ulterioară” dar nu a ales niciuna din
Cronologia descoperirilor planetelor și sateliților naturali din sistemul solar () [Corola-website/Science/328836_a_330165]
-
apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Este menționat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu grecii - de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezența civilizației Sântana de Mureș, continuată cu o așezare medievală din secolele X-XI. Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila ca așezare importantă a Țării Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
sărbătoarea (îyd). Și de acolo a pornit spre Adrianopol”. Izvoarele diplomatice din cancelaria Țării Românești își încep activitatea din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, din punct de vedere intern, cel mai vechi document cunoscut până acum este privilegiul acordat negustorilor brașoveni și din Țara Bârsei de Vladislav I Vlaicu la 20 ianuarie 1368. El constituie totodată și cea mai veche dovadă a existenței Brăilei ca așezare a Țării Românești. Pentru secolul al XVI-lea putem aminti încă două
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
deveniseră în două ultimele decenii aliații naturali ai Likudului, de asemenea a obținut o platformă de guvernare care include reforme ale învățământului, ale recrutării în armată, încurajarea emancipării economice a evreilor ultraortodocși și arabilor,construirea de locuințe publice, restrângeri ale privilegiilor oligarhilor și ale unor mari sindicate. În negocierile pentru formarea guvernului Lapid a fost aliat temporar cu noul și energicul lider al fracțiunii național-religioase Bayit Yehudi („Vatra evreiască”), Naftali Bennet. În cele din urmă s-au ivit numeroase divergențe între
Yair Lapid () [Corola-website/Science/328879_a_330208]
-
Devine centralizat, se întreține din donații, iar administratorii fundațiilor pioase își impun influența. Ordinul își pierde din caracterul popular pentru a deveni din ce în ce mai aristrocratic; astfel se împotrivește spiritului în care a fost gândit acesta de către întemeietorul ei. continuă să primescă privilegii din ce în ce mai mari din partea sultanilor care îi considerau un aliat împotriva mișcărilor eretice. Din secolul al XVIII-lea,devine o instituție de stat,însă restângerea treptată a Imperiului,duce la închiderea treptată a centrelor mawlawite din afara Asiei Mici,apoi chiar a
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
terenului. Profilul final al drumului era bombat, permițându-se astfel scurgerea cu ușurință a apei de ploaie spre șanțurile de drenaj situate de fiecare parte a drumului. Aceste șanțuri serveau uneori drept sursă de materiale de întreținere. Drumul fiind un privilegiu al trupelor, căruțelor și vehiculelor pentru transportul persoanelor, existau, adesea, căi paralele destinate pietonilor și călăreților. Finanțarea construcției drumurilor a fost responsabilitatea guvernului, în timp ce întreținerea a fost în general delegată provinciei. Ofițerii care au avut sarcina de colectare a fondurilor
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Dorestad a devenit capitala regatului viking a Dorestadului, care a durat între 850 și 885. Dorestad a început să decadă în jurul anului 850, devenind o așezare agricolă mică. Cu toate acestea, în 896, regele Zwentibold de Lotharingia menționează drepturile și privilegiile locuitorilor într-un document.
Dorestad () [Corola-website/Science/329471_a_330800]