19,897 matches
-
sale despre această regiune în jurnalul său. În marele cutremur din Chile din 1960, orașul Castro a suferit pagube însemnate, iar catedrala din Ancud a fost complet distrusă. În 1982, Castro a redevenit capitala provinciei. Conform recensământului din 2002, populația provinciei Chiloé era de 154,775 persoane, din care majoritatea locuiau pe insula principală. Principalele orașe de pe insulă sunt Castro, Ancud (care este și sediul diocezei romano-catolice locale) în colțul nord-vestic al insulei, și Quellón, Dalcahue și Chonchi pe coasta de
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
de pe insulă sunt Castro, Ancud (care este și sediul diocezei romano-catolice locale) în colțul nord-vestic al insulei, și Quellón, Dalcahue și Chonchi pe coasta de est. Pe insulă se află parțial sau integral 7 din cele 10 comune care alcătuiesc provincia Chiloé: Mitologia locuitorilor din insula Chiloé se bazează pe un amestec de credințe religioase indigene și legende și superstiții aduse de spanioli. Folclorul chilot este bogat în animale mitologice și spirite ("Caleuche", "Trauco", "Pincoya", "Invunche" etc.). Ca urmare a relativei
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
-lea și al VIII-lea, studiul serios al budismului a început și în Japonia. Aceste 6 școli au fost: În Perioada Nara (710-794), în special sub protecția Împăratului Shōmu (724-749), budismul a fost promovat ca religie de stat. În fiecare provincie au fost construite așa-numitele „temple provinciale” ("kokubunji"), iar la Nara se afla templul Tōdai-ji , templul principal , cu un "Daibutsu" (Marele Buddha) înalt de 15 metri . Cu trecerea timpului au fost create birourile pentru "sozu" (episcop budist) și "sojo" (arhiepiscop
Budismul în Japonia () [Corola-website/Science/316896_a_318225]
-
iezuitul Alessandro Valignano a venit să inspecteze pentru prima dată (din cele trei dăți) misiunea. Când s-a întors în 1582 la Roma, a fost acompaniat de 4 băieți japonezi care constituiau o misiune la Roma a domnitorului creștin al provinciei Kyūshū. Unificatorul provinciilor japoneze, Nobunaga Oda, i-a favorizat pe misionarii creștini, iar succesorul său, Hideyoshi Toyotomi, a continuat această politică până în 1587, când dându-și seama de extinderea la care ajunsese influența creștină în Kyūshū, a dat ordin ca
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
a venit să inspecteze pentru prima dată (din cele trei dăți) misiunea. Când s-a întors în 1582 la Roma, a fost acompaniat de 4 băieți japonezi care constituiau o misiune la Roma a domnitorului creștin al provinciei Kyūshū. Unificatorul provinciilor japoneze, Nobunaga Oda, i-a favorizat pe misionarii creștini, iar succesorul său, Hideyoshi Toyotomi, a continuat această politică până în 1587, când dându-și seama de extinderea la care ajunsese influența creștină în Kyūshū, a dat ordin ca misionarii să fie
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
o familie rabinică celebră. Stabilit la Iași, a devenit unul dintre principalii lingviști români. În anul 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Heimann Tiktin s-a născut la 9 august 1850 în orașul Breslau, din Silezia, atunci provincie a regatului Prusia (astăzi orașul Wrocław) într-o veche familie rabinică de notorietate, care își trăgea numele de la orășelul Tyktin, Polonia. Heimann Tiktin era fiu al rabinului Abraham ben Gedalia Tiktin (n. 1820). Bunicul său, Gedalia Tiktin (Gedaliah ben Solomon
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
veche familie rabinică de notorietate, care își trăgea numele de la orășelul Tyktin, Polonia. Heimann Tiktin era fiu al rabinului Abraham ben Gedalia Tiktin (n. 1820). Bunicul său, Gedalia Tiktin (Gedaliah ben Solomon Tiktin, 1810-1886), a fost mare rabin regal al provinciei prusace Silezia (), iar doi unchi au fost marii rabini Abraham Tiktin (Abraham ben Gedaliah Tiktin, 1764-1820, rabinul șef al districtului Breslau ) și Salomo Tiktin (Solomon ben Abraham Tiktin, 1791-1843, ). Destinat unei cariere rabinice, Heimann Tiktin a studiat în paralel cu
Heimann Hariton Tiktin () [Corola-website/Science/316926_a_318255]
-
încărcătură în valoare de un milion de lire sterline. Construirea și echiparea navelor precum și alcătuirea echipajelor ce aveau să constituie viitoarea "Armada" a necesitat un uriaș efort financiar, chiar pentru o țară bogată cum era Spania sfârșitului de secol XVI. Provinciile sale au fost supuse la plata unor importante contribuții. Cortesurile au votat opt milioane de ducați, sumă ce trebuia strânsă din diferite taxe. Filip al II-lea a apelat la renumiții bancheri Fugger, de la care a primit un masiv ajutor
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
pe ultima pagină a numărului 6 fusese publicată poezia lui George Coșbuc: ”Noi vrem pământ”. De abia în 1906 a fost autorizat primul ziar „în moldovenește” dar imprimat cu niște caractere rusești, apărut în Basarabia 10. Nicolae Iorga vizitând aceasta provincie pierdută, a avut impresia că se întoarce în timp cu câteva secole în urmă deoarece în Basarabia comunicațiile erau puține, orașele erau pline de ghetouri, satele erau izolate, retrase în tradițiile lor seculare, în plan religios existau tensiuni care alternau
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
după ce i se recunoscuseră printr-un tratat semnat de reprezentanții Rusiei, Franței, Angliei și Italiei, revendicările sale naționale în Bucovina, Transilvania și în Banat. Despre Basarabia care aparținea unui stat aliat nu putea fi vorba și totuși prin întoarcerea acestei provincii, doi ani mai târziu, unitatea României devenea o realizare 12. Trezirea unei conștiințe naționale la românii din Basarabia și dorința lor de a se uni cu România au fost rezultatele războiului și al revoltei rusești. Soldatul moldovean făcuse deja destule
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Serbiei. În doar câteva zile conflictul s-a extins la scara întregii lumi. Teritoriile locuite în marea lor majoritate de populație românească se găseau incorporate în Imperiu ce aparțineau blocurilor politico-militare în conflict.Transilvania, Banatul și Bucovina se aflau printre provinciile Austro-Ungariei, în timp ce Rusia stăpânea ținutul cuprins între Nistru și Prut. De aici și dilema în care se afla I.C. Brătianu, primul ministrul al României din acel timp. Atunci orice politică bazată pe sentiment și nu pe rațiune era total exclusă
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
România trecea întâi, Aliații veneau abia pe urmă17. Ministrul de externe rus Sazonov, la sfârșitul lunii septembrie 1914 împreună cu ambasadorul roman Diamandi au elaborat proiectul unei înțelegeri ruso-romane prin care Rusia se angaja „să recunoască dreptul României de a anexa provinciile Austro-Ungariei a căror populație este romanească”. Garantând o neutralitate binevoitoare față de Rusia, guvernul de la București urma să acționeze la momentul oportun. La rândul său, Ion I.C. Brătianu a cerut introducerea unor precizări în textul înțelegerii și anume: În primăvara anului
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
care l-au răspândit în rândurile militarilor români basarabeni frați, în număr mare în garnizoana Odessa 27. Pe de alta parte la Kiev, studenții moldoveni și-au elaborat un „program care cuprindea ca punct de plecare Unirea Basarabiei cu toate provinciile românești”28. La 18 aprilie 1917, în Odessa s-a organizat un mare miting al ostașilor români basarabeni din garnizoană, la care au participat aproape 10.000 de oameni. Acest miting a fost condus de căpitanul Emanuel Catelli, Pantelimon Halippa
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
unde locuia în gazdă. Sora cea mare, Iulia (Adela Mărculescu), era medic și „om de omenie” și-i tratează rana sabotorului fără a-i pune prea multe întrebări. Cele trei surori Boga duceau un trai liniștit în orașul lor de provincie. Iulia era la o vârstă aproape tomnatică și trăia cu suferința unui eșec sentimental, fiind părăsită cu ani în urmă de logodnicul Ghighi Mirescu (Dorin Varga) care plecase din țară, pierzându-și averea ca urmare a unor investiții falimentare. Sora
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
al lui Orelsan a beneficiat la data de 16 februarie 2009, în aceeași zi cu apariția sa, de articole promoționale și comparații măgulitoare in „L’Express” și „Libération”. Potrivit impresarului său, statutul său (un alb din clasa mijlocie, originar din provincie) îl face să fie autoironic, astfel, practicând stilul provocator cu minuțiozitate, folosindu-se de punchline-uri, mici fraze usturătoare. El știe de asemenea și cum să folosească un ton serios: depresia și sentimentul de insatisfacție întâlnită la tânăra generație reprezintă temele
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
cursul secolelor următoare, deși un număr important de locuitori slavi au rămas în regiuni precum Silezia Superioară. În Polonia Mare și Pomerania răsăriteană, coloniștii germani au rămas o minoritate de-a lungul timpului. În ciuda pierderilor de facto a mai multor provincii, juriștii medievali din Regatul Poloniei au pus bazele juridice ale unei revendicări asupra fostelor provincii care nu se mai aflau la începutul secolului al XIV-lea sub controlul polonez. Revendicarea se baza pe principiul conform căruia "Corona Regni Poloniae" și
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Silezia Superioară. În Polonia Mare și Pomerania răsăriteană, coloniștii germani au rămas o minoritate de-a lungul timpului. În ciuda pierderilor de facto a mai multor provincii, juriștii medievali din Regatul Poloniei au pus bazele juridice ale unei revendicări asupra fostelor provincii care nu se mai aflau la începutul secolului al XIV-lea sub controlul polonez. Revendicarea se baza pe principiul conform căruia "Corona Regni Poloniae" și interesele statului polonez nu erau legate în mod strict de persoana monarhulu. Din această supoziție
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
în subordinea episcopiei de Magdenburg. Voievodatul Lubusz al zilelor noastre cuprinde cea mai mare parte a Lubuszului medieval de la răsărit de Oder. O parte a Teritoriilor Recuperate la est de Regiunea Lubusz a făcut parte la un moment dat din provinciile poloneze Pomerielia și Polonia Mare, fiind pierdută în favoarea Prusiei în timpul primei împărțiri a Poloniei (partea Pomereliană) și cu ocazia celei de-a doua împărțiri (restul teritoriului). În timpul perioadei napoleoniene, teritoriile Poloniei Mari au făcut parte din Ducatul Varșoviei dar, după
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
de-a doua împărțiri (restul teritoriului). În timpul perioadei napoleoniene, teritoriile Poloniei Mari au făcut parte din Ducatul Varșoviei dar, după Congresul de la Viena, acestea au fost reocupate de Prusie, devenind parte a Marelui Ducat al Posenului, mai apoi transformată în Provincia Posen. După al doilea război mondial, părțile din Provincia Posen și Prusia Apuseană care nu au fost retrocedate celei de-a doua Republici Poloneze au fost administrate ca „Grenzmark Posen-Westpreußen” a Republicii de la Weimar până în 1938. Silezia a continuat să
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
teritoriile Poloniei Mari au făcut parte din Ducatul Varșoviei dar, după Congresul de la Viena, acestea au fost reocupate de Prusie, devenind parte a Marelui Ducat al Posenului, mai apoi transformată în Provincia Posen. După al doilea război mondial, părțile din Provincia Posen și Prusia Apuseană care nu au fost retrocedate celei de-a doua Republici Poloneze au fost administrate ca „Grenzmark Posen-Westpreußen” a Republicii de la Weimar până în 1938. Silezia a continuat să fie domnită de ducii Piasti de-a lungul secolului
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
și Mijlocie, care a fost descrisă până la sfârșitul secolului al XIX-lea drept „partea poloneză’’ au fost supuse unui proces intens de germanizare în secolele al XVIII-lea și al XIX-leam cu excepția unor regiuni de frontieră înguste din partea de nord-est. Provincia a devenit parte a Regatului Boemiei în secolul al XIV-lea. Silezia a trecut sub controlul habsburgilor austrieci în 1526. Silezia a fost cucerită de Frederic cel Mare al Prusiei în 1742. O parte a Sileziei Superioare a devenit Poloniei
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
apropriere de Antiohia, opunând armata romană condusă de împăratul Aurelian și cea palmireză în fruntea căreia se afla regina Zenobia și generalul acesteia, Zabdas. În timpul crizei din secolul al III-lea, Roma și-a pierdut capacitatea de a-și apăra provinciile sale estice de invaziile sasanide. Septimius Odenatus, o căpetenie din Palmira, a creat o armată care s-a dovedit un mare succes în respingerea atacurilor sasanide. El a avut atât de mult succes încât Galienus l-a numit rege și
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
atacurilor sasanide. El a avut atât de mult succes încât Galienus l-a numit rege și protector al Imperiului de Est. După moartea lui, soția sa regina Zenobia a preluat controlul direct prin fiul său a Imperiului Roman de Răsărit, provincii care erau sub protecția Palmirei. Prin diplomație vicleană, ea a reușit să-și extindă conducerea în Egipt și mare parte din Asia Mică. Public a menținut fațada unui parteneriat cu Roma, introducându-l pe fiul ei în poziție de subordonare
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
menținut fațada unui parteneriat cu Roma, introducându-l pe fiul ei în poziție de subordonare față de Aurelian, în toate documentele oficiale, cu antet, și monede care au fost bătute. În ochii lui Aurelian intrarea ei în Egipt, considerat încă o provincie strict personală a împăratului, a fost o declarație de război. Aurelian a fost în măsură să conteste în mod direct acțiunile ei din cauza invaziei constantă de către triburile germanice. În cele din urmă, după victorii răsunătoare asupra alemanilor, întărind zidurile orașelor
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
împăratului, a fost o declarație de război. Aurelian a fost în măsură să conteste în mod direct acțiunile ei din cauza invaziei constantă de către triburile germanice. În cele din urmă, după victorii răsunătoare asupra alemanilor, întărind zidurile orașelor, și renunțând la provincia Dacia. Roma s-a considerat în stare să pornească o campanie în est. Dându-și seama ca armata sa era mult prea greoaie pentru a invada Egiptul eficient, Aurelian și-a trimis unul dintre generalii săi cu o flotă pentru
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]