184,013 matches
-
general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații era acela de a asigura libertatea de acțiune a forțelor principale ale Armatei României care operau în Transilvania. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca o înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
care prevedea o acțiune ofensivă în sud, și se decisese adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în principal
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
război modern, conducere politică și militară a țării nefiind pregătită să accepte riscuri, chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii, care încă luptau conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii, care încă luptau conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la Salonic. La 15 septembrie 1916, regele convoacă
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
conform doctrinei apărării terenului cu orice preț si nu anihilării forțelor vii ale inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la Salonic. La 15 septembrie 1916, regele convoacă la Periș un Consiliu de Război la care participă primul ministru, locțiitorul șefului Marelui Cartier General - generalul
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
inamicului, nu vor accepta o amenințare directă asupra Capitalei, în spatele forțelor din Transilvania, amenințare care nu era serioasă în fapt, armata bulgară neavând capacitatea de a angaja forțe semnificative la nord de Dunăre, în condițiile în care avea masat grosul forțelor pe frontul de la Salonic. La 15 septembrie 1916, regele convoacă la Periș un Consiliu de Război la care participă primul ministru, locțiitorul șefului Marelui Cartier General - generalul Dumitru Iliescu, și comandanții de armate, generalii Ioan Culcer, Alexandru Averescu si Constantin
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
artizan, generalul Averescu, care arăta că: Operația de la Flămânda s-a desfășurat între 23 septembrie - 6 octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea la sud de Dunăre a două divizii în data de 1 octombrie 1916, operația a fost anulată în ziua următoare, din cauza ruperii podului și inundării sectorului
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
că: Operația de la Flămânda s-a desfășurat între 23 septembrie - 6 octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea la sud de Dunăre a două divizii în data de 1 octombrie 1916, operația a fost anulată în ziua următoare, din cauza ruperii podului și inundării sectorului de trecere în urma unor ploi
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de la Flămânda a suferit o oareșicare întârziere."” Șirul deciziilor pripite începute cu Turtucaia și continuate cu „Manevra de la Flămânda“ a dus la oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
fost niciodată pus în scris și nu conținea un termen-limită formal, unii istorici i-au subestimat importanța, descriindu-l ca un „set de cerințe”. Cu toate acestea, era clar că dacă Lituania se va opune, se va face uz de forță, și a existat și avertismentul de a nu cere ajutor de la alte țări. Deși nu s-a dat un termen-limită, Lituaniei i s-a spus să ia rapid decizia și că orice violențe și orice victime germane ar apărea vor
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
chirurgie din Innsbruck. În 1919, dr. Budisavljević a fost numit profesor de chirurgie la , și cei doi s-au mutat la Zagreb, la acea vreme în Regatul Iugoslaviei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a fost invadată de forțele Axei în aprilie 1941 și Statul Independent al Croației a declanșat o campanie genocidară împotriva sârbilor, evreilor și romilor, amenajând numeroase lagăre de concentrare în Croația. După ce a aflat despre copiii ținuți în lagărul de la Lobor-Grad, în octombrie 1941, împreună cu
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
fost reanexată de Germania Nazistă în 1939, casa lui a fost confiscată la inițiativa lui Hermann Göring și a servit drept casă de recreere pentru ofițeri ai "Luftwaffe". Populația germană a fost expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea toponimelor germane istorice cu altele rusești în toată porțiunea cordonului litoral
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
În România, drepturile omului sunt în general respectate de autorități. Totuși, există îngrijorări în ceea ce privește abuzurile din partea forțelor de ordine, discriminarea minorității rrome și a minorităților sexuale, corupția guvernamentală, condițiile precare din închisori și independența judiciară compromisă. România s-a clasat pe locul 59 din 167 de țări într-un studiu al revistei financiare "The Economist" privind starea
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
de Brandenburg. În 1670 Frederic s-a recăsătorit cu nepoata Electorului, Prințesa Luise Elisabeth von Kurland, după ce s-a convertit de la luteranism la biserica reformată și a intrat în serviciul Brandenburg ca general. În 1672 el a primit comanda tuturor forțelor din Brandenburg. În 1672 și 1674 a luptat în Războiul olandez. În calitate de comandant al cavaleriei Brandenburg, în timpul invaziei suedeze, la 28 iunie 1675 în Bătălia de la Fehrbellin, el a atacat armata suedeză fără ordin de a face acest lucru, producându
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
a căpătat forme violente (de exemplu, călugării unei denominații opunându-se numirii starețului provenit din cealaltă denominație). Deși autoritatea de a numi stareți aparținea împăratului, unele numiri au cauzat proteste. Actele de nesupunere deseori aveau formă de „parade” (demonstrații de forță) petrecute la capitală cu scop de a manifesta dezacordul cu deciziile curții imperiale. Treptat, Enryaku-ji a evoluat într-un centru monastic budist, care a produs numeroși călugări de renume, fondatori de școli proprii, așa ca: Hōnen (școala Jōdo-shū), Eisai (școala
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Enryaku-ji, au fost puse bazele armatei de călugări-războinici, . Inițial reprezentând un grup de mercenari, angajați temporar să apere templul, ei treptat s-au transformat într-o armată permanentă, alcătuită din călugări. Către sfârșitul secolulu X, Enryaku-ji a devenit o importantă forță militară și, datorită faptului că stareții deseori aveau origine nobilă (unii făcând parte din familia imperială), o forță politică. Sōhei de la Enryaku-ji au participat în lupte cu alte templuri și în conflicte feudale. Puterea politică și militară a templului coate
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
templul, ei treptat s-au transformat într-o armată permanentă, alcătuită din călugări. Către sfârșitul secolulu X, Enryaku-ji a devenit o importantă forță militară și, datorită faptului că stareții deseori aveau origine nobilă (unii făcând parte din familia imperială), o forță politică. Sōhei de la Enryaku-ji au participat în lupte cu alte templuri și în conflicte feudale. Puterea politică și militară a templului coate fi ilustrată prin următorul citat, atribuit (1053-1129): Pe parcursul perioadelor Kamakura și Muromachi, templul și-a menținut importanța de
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Sub domnia lui Nabucodonosor al II-lea Imperiul babilonian a cucerit regatul Iudeea (Iuda), iar in anul 586 î.Hr. cuceritorii au distrus Templul evreiesc din Ierusalim, cunoscut ca cel Dintâi Templu. În aceste împrejurări mulți iudei au fost transferați cu forța în Țara Babilonului, ceea ce este cunoscut in istorie ca „Exilul babilonian”. După câteva decenii, prin 539 î.Hr regele persan Cirus cel Mare, care a cucerit Regatul babilonian, le-a permis evreilor exilați printr-un edict, să se întoarcă în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
500 evrei pe zi. La 18 septembrie 1950 Nuri al-Said a chemat un reprezentant al obstii evreiești, a acuzat Israelul ca tărăgănează intenționat emigrația și a amenințat că îi va transporta pe evrei la graniță și îi va expulza cu forța. Legea emigrației urma să expire în martie 1951, dar în cele din urmă, a fost extinsă după ce guvernul irakian a blocat bunurile evreilor în curs de plecare, și ale celor deja plecați. În anul 1952 Irakul a interzis din nou
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și Marinei, și s-a produs în cantități semnificative în varianta auto (P-3A) și fixă. Mai târziu tehnologia de fabricare a fost transferată Uzinei V.I. Lenin din orașul Gorki pentru producția de serie. În anul 1947 a fost introdusă
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
Unternehmen Paula () este numele de cod al unei ofensive al "Luftwaffe" din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut ca obiectiv distrugerea ultimelor unități ale "Armée de l'Air" (ALA - Forțele Aeriene Franceze), pentru asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
ofensive al "Luftwaffe" din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut ca obiectiv distrugerea ultimelor unități ale "Armée de l'Air" (ALA - Forțele Aeriene Franceze), pentru asigurarea victoriei în Bătălia Franței din 1940. Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda și Belgia au capitulat, iar cea mai mare parte a forțelor terestre franceze fusese distrusă
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Pe 10 mai 1940, forțele terestre germane ("Wehrmacht") au declanșat invazia în Europa Occidentală. Până pe 3 iunie, Corpul Expediționar Britanic (BEF) a fost evacuat prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo, Olanda și Belgia au capitulat, iar cea mai mare parte a forțelor terestre franceze fusese distrusă - soldații fuseseră uciși sau căzuseră prizonieri. În vederea desăvârșirii înfrângerii Franței, comandanții germani au organizat o a doua fază a operațiunilor militare - "Fall Rot" - în cursul căreia trebuiau cucerite ultimele regiuni rămase sub controlul francezilor. Pentru asigurarea
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Franței, comandanții germani au organizat o a doua fază a operațiunilor militare - "Fall Rot" - în cursul căreia trebuiau cucerite ultimele regiuni rămase sub controlul francezilor. Pentru asigurarea succesului operațiunii, era necesară obținerea superiorității aeriene. "Luftwaffe" a primit sarcina să distrugă Forțele Aeriene Franceze și să asigure în același timp sprijinul aerian al forțelor terestre proprii. Efectivele repartizate operațiunii au fost cinci corpuri aeriene, cu un efectiv de 1.100 de aparate de zbor. Operațiunea a fost lansată pe 3 iunie 1940
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]