18,578 matches
-
În locul guvernului conservator s-a format un guvern național având ca prim-ministru pe Winston Churchill. În finalul "primei cărți" din volumul I al operei sale Al doilea război mondial el scrie: " În noaptea de 10 mai, la începutul marii bătălii, eu am căpătat principala putere în stat, pe care am deținut-o în măsură tot mai mare în cei cinci ani și trei luni de război, la sfârșitul cărora toți dușmanii noștri s-au predat necondiționat sau erau gata s-
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
de-a lungul frontierei franceze și frontierei belgiene Belgia fiind atunci categoric aliată și să aștepte acolo ofensiva inamicului [8, p. 10]. Cât despre mijloace: tancuri, avioane, tunuri cu tracțiune mecanică și cu câmp de tragere circulară, care în ultimele bătălii ale războiului mondial arătaseră că ofereau posibilitatea de a da lovituri prin surprindere și de a rupe frontul, și a căror putere crescuse de atunci, nu se intenționa să fie folosite decât pentru întărirea apărării și, la nevoie, pentru restabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
lichidat, l-a redus pe trei sferturi. Pierderile au fost grele, dar mai mici decât ale adversarilor. Au fost făcuți 500 de prizonieri germani și a fost capturată o mare cantitate de arme și material de război. "A fost o bătălie bine organizată și victorioasă. Era o atmosferă de victorie. Toată lumea mergea cu fruntea sus. Răniții erau cu surâsul pe buze." Istoricul diviziei germane Blumm, divizie care apăra capul de pod, descrie aspecte ale înfrângerii suferite, spaima teribilă de tancuri care
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
prefera oferta de pace a Marii Britanii. Întrucât aceasta nu putea veni, deoarece Marea Britanie era decisă să lupte până la sfârșit împreună cu Aliații pentru valorile civilizației, Hitler și comandanții militari germani au continuat elaborarea diferitelor variante de debarcare, totul fiind subordonat câștigării bătăliei aeriene care deja începuse. Hitler a amânat de mai multe ori începerea invaziei deoarece condiția asigurării unei superiorități aeriene categorice asupra Canalului nu a fost realizată. De asemenea, diferitele compartimente militare care concurau pentru debarcare își făceau reproșuri reciproce și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
spirit era corespunzătoare. Asumarea luptei împotriva invadatorilor s-a făcut pe baza unei solide pregătiri pentru misiune și cu deplina înțelegere a nevoilor tehnice ale unor asemenea vaste acțiuni [1, p. 335]. Lupta împotriva invaziei germane era de fapt o "bătălie pentru Britania" [1, p. 337]. Britanicii percepeau și ei că soarta lor depindea de victoria în văzduh, de câștigarea supremației aeriene deasupra Canalului și a locurilor alese pentru debarcare. După mai multe întreruperi, Forțele aeriene germane au reînviat și la
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
celui mai mare oraș al lumii în confuzie și paralizie se considera o reușită. Până la urmă, invazia a fost iar amânată. Opțiunea rămasă era aceea a bombardării continue a Londrei și a centrelor de producție industrială. Churchill selectează dintre multiplele bătălii aeriene pe cea din ziua de 15 septembrie, pe care o consideră ca o dată culminantă. Ea a fost ziua hotărâtoare a bătăliei pentru Britania, a fost ziua decesului "Leului de Mare". Victoria aeriană fusese a aviației britanice. S-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
rămasă era aceea a bombardării continue a Londrei și a centrelor de producție industrială. Churchill selectează dintre multiplele bătălii aeriene pe cea din ziua de 15 septembrie, pe care o consideră ca o dată culminantă. Ea a fost ziua hotărâtoare a bătăliei pentru Britania, a fost ziua decesului "Leului de Mare". Victoria aeriană fusese a aviației britanice. S-a spus că au fost doborâte 153 aparate germane și sub patruzeci britanice. Datele precise aflate după război arată că pierderile germane au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
fost aprobat un plan general al operațiunii care urma să fie efectuată. Acest plan conținea, sub formă imperativă, acțiunile pe care urmau să le întreprindă ofițerii și ostașii din trupele aliate: "Debarcați pe Coasta Normandiei. Concentrați resursele necesare pentru o bătălie decisivă în zona Normandia-Bretania și rupeți dispozitivul de încercuire al inamicului. Urmăriți inamicul pe un front larg, cu două grupuri de armate, punând accent pe flancul stâng, pentru a ocupa porturile necesare, a ajunge la granițele Germaniei și a ține
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Ruhrului. Pe flancul drept, efectuați joncțiunea cu forțele debarcate în sudul Franței. Concentrați noi forțe de-a lungul frontierei occidentale a Germaniei, cucerind porturile necesare în Belgia și Bretania, precum și în bazinul mediteranean. Pe timpul acțiunii de concentrare a forțelor pentru bătălia finală, mențineți-vă într-o permanentă stare de ofensivă, în limita posibilităților existente, atât pentru a uza forțele inamice, cât și pentru a dobândi avantaje în vederea ultimelor lupte. Desăvârșiți lichidarea forțelor inamice la vest de Rin, căutând între timp să
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
iunie, a ajuns la cantonamentul Diviziei 101 aeropurtate americane, al cărei comandant avusese rezerve în legătură cu debarcarea. Soldații se aflau într-o formă excelentă și l-au asigurat pe Eisenhower că totul va merge strună [2, p. 344]. Începerea operațiunii "Overlord". Bătălia capului de pod din Normandia Primele lucrări care trebuiau executate în vederea debarcării reveneau dragoarelor de mine, care au curățat 10 coridoare prin câmpurile de mine din Canalul Mânecii, la fel și bombardierelor, care au atacat coasta de nord a Franței. Operațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
p. 345]. În următoarele zile, au fost aduse întăriri pentru consolidarea capului de pod. "Intervalul dintre 6 iunie și 25 iulie, când am rupt frontul inamic, scrie Eisenhower, a constituit o etapă bine precizată a operațiunii "Overlord", cunoscută sub numele "Bătălia Capului de Pod"" [2, p. 347]. "Bătălia Capului de Pod" a fost o perioadă de lupte cu inamicul în cursul căreia s-au pus bazele eliberării Franței și Belgiei. Pe 26 iunie a fost ocupat Cherbourgul. Localitatea Caen nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
aduse întăriri pentru consolidarea capului de pod. "Intervalul dintre 6 iunie și 25 iulie, când am rupt frontul inamic, scrie Eisenhower, a constituit o etapă bine precizată a operațiunii "Overlord", cunoscută sub numele "Bătălia Capului de Pod"" [2, p. 347]. "Bătălia Capului de Pod" a fost o perioadă de lupte cu inamicul în cursul căreia s-au pus bazele eliberării Franței și Belgiei. Pe 26 iunie a fost ocupat Cherbourgul. Localitatea Caen nu a fost cucerită din prima lovitură, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
în partea de vest în suficientă măsură pentru a lansa atacul final și coordonat de rupere a liniilor inamice. Dobândirea unui spațiu de mișcare suficient este condiția sine qua non pentru aducerea de întăriri și materiale de aprovizionare necesare unei bătălii mobile și decisive [2, p. 357]. La 12 iunie 1944, V1 a lovit Londra, iar V2 la începutul lui august. Aceste arme noi au creat o anume panică și îngrijorare în Anglia. Eisenhower considera că, dacă germanii puneau la punct
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și una canadiană. În această perioadă au fost aduse 566.648 de tone de materiale de aprovizionare și 171.532 de vehicule. Aceste eforturi materiale au fost extrem de utile atunci când au fost aruncate în lupta contra inamicului toate forțele. În "Bătălia capului de pod" au ieșit în evidență progresele în utilizarea forțelor aeriene ca sprijin direct al trupelor de uscat angajate în luptă. Este însă foarte dificil a se atinge perfecțiunea pe tărâmul coordonării sol-aer. Dintre metodele utilizate, importantă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
certă [2, p. 378]. Succesele obținute de armatele aliate trebuia să producă satisfacție, dar nu relaxare, nu slăbirea eforturilor pe frontul militar sau pe frontul producției. Eisenhower a ținut o conferință de presă în acest sens, atrăgând atenția asupra unor bătălii viitoare încrâncenate, între care anihilarea armatelor germane pe aliniamentul general Rin-Siegfried. Trebuia să se țină seama și de fanatismul unei însemnate părți din armata nazistă [2, p. 379]. Lupta pentru înfrângerea finală a Germaniei, prin înaintarea rapidă contra inamicului, impunea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
situației din sud [2, p. 462]. Churchill i-a comunicat lui Eisenhower că va pune imediat rezerva armată britanică la dispoziția comandamentului trupelor aliate. El a mai subliniat că "trupele britanice se vor socoti totdeauna onorate să participe la o bătălie cot la cot cu prietenii americani" [2, p. 463]. Soluția comandamentului unic a fost benefică, însă un incident de presă a produs multă amărăciune și resentimente comandanților americani. Este vorba despre un interviu al feldmareșalului Montgomery, care sugera că intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
pe 28 decembrie, se pregătea să înceapă ofensiva de pe flancul de nord, având ca direcție generală orașul Houffalize, ofensivă care a și început pe 3 ianuarie 1945. În sprijinul apărării au fost aduse trupe importante [2, p. 469]. Spre sfârșitul "Bătăliei Ardenilor", germanii au lansat atacuri în Alsacia. Securitatea Strasbourgului preocupa în mod deosebit pe francezi. A existat o convorbire dură între Eisenhower și De Gaulle. Eisenhower i-a reproșat lui De Gaulle că o asemenea situație nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
aliate, și a distrus numeroase avioane. La rândul său, aviația germană a plătit și ea un tribut însemnat. La 3 ianuarie, mari unități militare aliate au dezlănțuit ofensiva pe flancul drept și orice pericol al marii pătrunderi germane a dispărut. "Bătălia Ardenilor" s-a încheiat cu mari pierderi pe ambele părți, atât umane, cât și materiale. Eisenhower menționează că aliații au avut ceva mai puține pierderi decât germanii. Este posibil, deoarece trupele germane s-au aflat mai mult timp în ofensivă
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
depasional și rece. Un sex al capitalului. Iluzia că prin sex omul sondează adevărul din el se bazează pe o tradiție discursivă istorică, de la vechii greci la omul occidental. Sexul redevine, de la o generație la alta, secretul universal, adevărul suprem, bătălia ultimă pentru satisfacerea voinței de a cunoaște și a dorinței de putere. Gândirea vechilor greci a elaborat practica sexuală în raport cu o cunoaștere a limitei sinelui. Pe baza acestei idei, preluată într-un mod diferit, Occidentul a făcut din sex, limita
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Walter Nowotny, Eu scriu împotriva lupilor, Iași, 1980. Repere bibliografice: I. Sîrbu, „Valea Fierului”, „Iașul nou”, 1953, 3-4; Ion Mihăileanu, „Valea Fierului”, „Almanahul literar”, 1953, 24 decembrie; Georgeta Horodincă, „Valea Fierului”, RMB, 1954, 2 881; Mihai Gafița, Eroii unei mari bătălii, „Tânărul scriitor”, 1954, 1; Mihai Gafița, Oameni care nu se frâng, GL, 1954, 7; Mircea Drăgan, Imaginea cinematografică a scenariului literar, CNT, 1955, 45; Viniciu Gafița, „În munții de miază-noapte”, VR, 1959, 8; Gabriel Dimisianu, O imagine simplificatoare, GL, 1959
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
în Petre Ispirescu, S.T. Kirileanu), de unde episoade de tipul Visul lui Petru Aron, Pe Câmpia Direptății, Dumbrava Roșie. Mostrele inițiale, în hexametri și alexandrini, sunt abandonate în avantajul octosilabului, caracteristic „eroicului romancero spaniol”, zice poetul. Lipsă de tact. Scene grave, bătălii saltă în versuri jucăușe, în contratimp. Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit pentru carne (Num 11,33-34) sau ucigașii osândiți (Dt 21,22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11,15). Chiar și dușmanul escatologic, reprezentat de oștile lui Gog, trebuia îngropat (Ez 39,11-16). A lăsa un mort, chiar dușman fiind, să zacă neîngropat, însemna să atragi blestemul asupra țării (Dt 21,22-23). Importanța deosebită dată îngropării
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este motivul care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
decapitate. În aproape o jumătate din cazuri, ca să despartă capul de trup, au fost necesare două sau mai multe lovituri de sabie sau de secure. Vis à vis de acest subiect, este foarte interesantă descoperirea unei gropi comune lăsată în urma bătăliei sângeroase de la Towton, în Britania din secolul al XV-lea. Deși este vorba de o perioadă mult mai târzie, scheletele rămase sunt, fără doar și poate, destul de grăitoare, deoarece armele utilizate și modul de a lupta erau cam aceleași ca
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu mintea în altă parte. Profund absentă, auzea vorbe cu totul diferite: „Bărbatul acesta cu părul scurt și parcă presărat cu cretă este soțul meu. Nu l-am mai văzut de patru ani. L-au îngropat de două ori - în bătălia pentru Moscova mai întâi, apoi în Ucraina. E aici, s-a întors. Ar trebui să plâng de bucurie. Ar trebui... Are părul cărunt de tot...” Ghicea că și el era cu gândul departe de conversația aceea despre cartele. Se întorsese
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]