19,809 matches
-
bras dessous bras dessous“ - și inclusese o schiță cu cei doi, braț la braț, Înghesuită printre rândurile epistolei. Întreba dacă Henry auzise istoria cu episcopul care Îi făcuse o vizită dnei Gladstone. „Dna G.: Părinte, se duce țara de râpă. Episcopul: Ah, credeți-mă, e deasupra noastră Cineva care va pune ordine În lucruri. Dna G.: Da, coboară și el imediat.“ Citind-o, Henry izbucni În râs pentru prima dată după multe zile, dorindu-și mai acut ca niciodată ca prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția avea forță și umor. Intitulat Adevărata smerenie, el prezenta un tânăr diacon, luând micul dejun cu episcopul și familia lui. Legenda era următoarea: „Episcopul Host: Mă tem că ați dat peste un ou stricat, domnule Jones! Diaconul: Vai, nu. Doamne, vă asigur că, În parte, este excelent!“ Henry nu mai „lua“ Punch - nu-l mai cumpărase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția avea forță și umor. Intitulat Adevărata smerenie, el prezenta un tânăr diacon, luând micul dejun cu episcopul și familia lui. Legenda era următoarea: „Episcopul Host: Mă tem că ați dat peste un ou stricat, domnule Jones! Diaconul: Vai, nu. Doamne, vă asigur că, În parte, este excelent!“ Henry nu mai „lua“ Punch - nu-l mai cumpărase de ani de zile -, ci miza pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uscat pe obraz cam În același timp cu privirea lui Chris, care mi se Înfige ca un harpon Între umeri. În partea cealaltă a biroului, Îl văd pe Robin Cooper-Clark apropiindu-se cu un zâmbet amuzat, de parcă el ar fi episcopul, iar eu un tânăr și grozav ajutor de paroh. —Iar În a treia zi a Înviat, Îmi spune Robin. Măi, măi, măi, doamnă Reddy, cine zice că Paștele și-a pierdut complet semnificația? Știe. Știe. Sigur că știe, cum naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bănuielile oamenilor din oraș. A doua zi de dimineață, ei se înfățișară la turnul Comarilor, unde Boabdil le-a încredințat cheile fortăreței. Curând sosiră, tot pe același drum ascuns, câteva sute de soldați castilieni care puseră stăpânire pe metereze. Un episcop a înălțat crucea pe turnul de pază, iar soldații au aclamat-o strigând de trei ori „Castilia“, „Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nopții, iar eu puteam circula în voie prin incinta castelului. Când l-am revăzut pe papă, o săptămână mai târziu, pregătise pentru mine un program în toată regula: aveam să-mi împart de acum timpul între studiu și predare. Un episcop urma să mă învețe latina, un altul catehismul, un al treilea Evanghelia și ebraica; un preot armean avea să-mi predea în fiecare dimineață un curs de limbă turcă. La rândul meu, trebuia să-i învăț limba arabă pe șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Leone, cât și numele prestigioasei sale familii, Medici, totul cu mare pompă și solemnitate, pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au dat năvală în Piața Sfântul Petru, zbierând: — Luther papă! Luther papă! Clement al VII-lea ae afla în capela sa, nerealizând încă pericolul. Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate! Sosesc! Au să vă ucidă! Papa era îngenuncheat. S-a ridicat și a început să alerge spre coridorul care duce la Sant’Angelo, episcopul ținându-i poala robei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sa, nerealizând încă pericolul. Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate! Sosesc! Au să vă ucidă! Papa era îngenuncheat. S-a ridicat și a început să alerge spre coridorul care duce la Sant’Angelo, episcopul ținându-i poala robei ca să nu se împiedice. În goana sa, a trecut prin dreptul unei ferestre, iar un soldat imperial a trimis o salvă în direcția lui, fără ca totuși să-l nimerească. — Veșmântul Vostru alb e prea vizibil, Sanctitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere, duce de Urbino, nu erau departe de Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse Alpii cu șaizeci de mii de oameni și că avea să-i atace pe imperiali din spate. Știrea nu s-a confirmat, iar oastea Ligii n-a cutezat să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Rennes-le-Château sare În ochii superiorilor săi eclaziastici, care Îi cer să justifice proveniența banilor, acuzându-l de trafic cu slujbe religioase plătite. Acuzație Întemeiată, de altfel, Între noi fie vorba. În chip uimitor, modestul preot de țară Îl sfidează pe episcop, nu se prezintă la chemarea În fața autorității bisericești Întrunite pentru a-i judeca faptele, ba, mai mult decât atât, refuză În termeni impertinenți să se conformeze sancțiunii de a părăsi parohia, pe care o compromisese prin comportamentul său. Ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger Saunière n-au dat cine știe ce rezultate: preotul era sărac și curat, cel puțin În scripte. În schimb, Marie Dénarnaud devenise subit o mare proprietăreasă - Înțelegeți mișcarea, nu? Rolul ei nu se reduce Însă la prestarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
singura reală și semnificativă - este a acestui Dumnezeu amnezic și Îndobitocit de propria-I sisifică predestinare. Ultimele cuvinte ale Textului vor fi Dezlegarea și Izbăvirea Sa. L-am parcurs destul de nedumerit, recunosc. Astea sunt vorbe de teolog cum sunt eu episcop de Canterburry! 20 Dacă aș fi fost cinstit cu mine Însumi, ar fi trebuit să recunosc că eu, care solicitam obstinat dovezi că Pământul este o planetă construită de niște extratereștri interesați de viitorul lor ca oricare alți oameni, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
definitiv catolicismul..." Și se ține de cuvânt. Dintre toți miniștrii Guvernului provizoriu, Afonso Costa este singurul care realizează o operă revoluționară. Introduce divorțul, stabilește ofițerul stării civile, separă Biserica de Stat, legitimează dreptul la grevă, dă câteva lovituri grele proprietății. Episcopul de Porto îi rezistă și Costa îl cheamă în cabinetul lui de la Ministerul de Justiție ca să-l certe și să-l trimită pentru doi ani peste graniță. Guerra Junqueiro, celălalt mare geniu semit al revoluției, spunea despre Costa: "este un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
colaboreze "cu orice guvern care-i inspiră încredere". Și, într-adevăr, colaborează cu Sidonio, așa cum colabora mai târziu cu guvernele democraticomasone. Atitudinea Centrului provoacă un nesfârșit scandal de presă și aduce după sine ruptura de monarhiști și, îndeosebi, de integraliști. Episcopii înșiși intervin în polemică, apărând hotărârea Centrului Catolic de a nu-și lega soarta de restaurare și de a colabora cu republicanii. Episcopul de Algarve publică o pastorală, în care atacă violent grupările monarhiste. "Eu știu foarte bine ce se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
provoacă un nesfârșit scandal de presă și aduce după sine ruptura de monarhiști și, îndeosebi, de integraliști. Episcopii înșiși intervin în polemică, apărând hotărârea Centrului Catolic de a nu-și lega soarta de restaurare și de a colabora cu republicanii. Episcopul de Algarve publică o pastorală, în care atacă violent grupările monarhiste. "Eu știu foarte bine ce se urmărește: să se evite ca Biserica să se organizeze independent de acțiunea partidelor politice. Se urmărește înfeudarea ei partidului monarhist; întîi, ca să o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ionescu, Constantin Papanace, Destinul unei generații · Florin Stuparu, 1848. Anarhia democratică · Ionel Zeana, Vulturii Pindului - Roman istoric · Florica Elena Laurențiu, Vânătoarea de simboluri · SCARA, revista de oceanografie ortodoxă, Treapta a VIII-a · Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul · Teodorit, Episcop al Kirului, Zece cuvinte despre dumnezeiasca Pronie · Florica Elena Laurențiu, Poveștile Cocostârcului Alb · Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii · Sfântul Ioan Damaschin, Logica (Dialectica) DIFUZARE S.C. SUPERGRAPH S.R.L tel. 336.79.13 e-mail: sophia@fx.ro
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unchi care fusese și el călugăr. A primit parohie la G. și pentru toți era acum popa Sobaru. Își luase numele după cel de fată al preotesei, ea însăși fiică de preot. Al lui, de mirean, Drăcuitu, i-a spus episcopul, nu era recomandat să-l mai țină după hirotonisire. M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai departe de ghișeul de bilete nu am putut să trec. Soseam mereu mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului, popa Țandără (se certase cu episcopul din B. care-i luase cele patru cruci din marmoră de Carrara din cimitirul satului unde slujise până atunci), medicul Pascu (ginecolog, îl prinseseră cu trei avorturi clandestine și l-au trimis să-și ispășească păcatele acolo) și eu, ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintit cum, într-o noapte de vară, condusesem împreună cu Radu Necșoiu o fată pe acolo. Am intrat în curtea bisericii. Zăpada se așezase și o înconjura ca un lințoliu alb. Văzusem, cu ani în urmă, în copilărie, când venise un episcop să sfințească nu știu ce la biserica de la noi din sat, cum îi așternuseră peste tot pe unde avea să pășească, de la poartă până în altar, apoi în jurul bisericii pe care a ocolit-o de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru mine, pentru neputințele mele, pentru bicisnica mea viață în atât de luminoasa multilateral dezvoltată, pentru iertarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele din urmă, creștinismul popular, propagat între alții de însuși Tertulian, al cărui prestigiu la vremea aceea era imens. Iar episcopii și puterea bisericească au uzat de aceleași metode barbare folosite cândva împotriva coreligionarilor lor de către romani. Dacă în luptele acerbe care se dădeau între sinodurile bisericești ar fi triumfat gnosticii (Evanghelia lui Ioan este, în fapt, un text gnostic) ori
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Noului Legământ... Erau însă prea subtili, prea filozofi, prea exigenți și mult apropiați de stilul lui Hristos ca să nu exaspereze populația, turma. Turma avea nevoie de păstori, or Hristos era prea individual și curajos în asumarea păcatelor. Exemplul revanșard al episcopilor a fost preluat la modul energumen de către prostovani. Episodul uciderii Hypatiei, femeie remarcabilă și bucurându-se de un prestigiu de care numai Hannah Arendt s-a mai bucurat, este elocvent și îl are în centru pe sfântul (astăzi) Chiril din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
femeie remarcabilă și bucurându-se de un prestigiu de care numai Hannah Arendt s-a mai bucurat, este elocvent și îl are în centru pe sfântul (astăzi) Chiril din Alexan dria. Noua „intelighenție“ nu era însă mulțumită, zelul militant al episcopilor a fost de nestăvilit, trebuiau să arate lumii că eforturile lor erau încununate de realizări importante. Așa că partidul cel mai bine organizat și cu programul de mântuire cel mai pe placul plebei a triumfat... Și când te gândești câtă artă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se pierduse urma unei icoane făcătoare de minuni, un odor de preț, luat cu vreo zece ani în urmă de la o catedrală din centru, care se dărâmase. Icoana, dacă a înțeles el bine, a fost găzduită o vreme la un episcop, dat jos din funcție cu mare scandal și într-un fel foarte urât, acum un an, acesta o încredințase în taină unui stareț care murise între timp și-apoi i se pierduse pur și simplu urma. Valora enorm din cauză că avea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]