19,957 matches
-
Nu cunosc termenii... ― Mai reflectați. Știți ce aș face eu în locul dumneavoastră? M-aș sfătui cu Melania Lupu și domnul Popa. Adăugă zîmbind: Sânt plini de idei... Au plecat? se interesă Grigore Popa în șoaptă. Bătrâna înclină capul. Privea în gol cu mâinile inerte căzute în poală. Celălalt se apropie. ― Unde-i ticălosul? Doru Matei deschise ușa cu piciorul. Ținea în brațe o pernă și un pled. ― Bănuiesc că e vorba de mine... Aici, mon cher! Apropo, revizuiește-ți, te rog
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ore înainte de a muri. Se uită triumfător la bătrân. Melania Lupu întrebă încet: ― Și? ― În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat? E un truc... ― De unde ai aflat povestea? ― N-are importanță! ― Pentru mine, da. ― În orice caz
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este strimt De-a ei patimă - nfocată. Ea plângea, râdea de-odată, Cu-a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în ochi-ți văd amorul, Ah, arată-mi-te goală. Atunci ea roșind se pleacă Și sta piepții să-și disfacă Și din sponci desprinde haina Și în lună se desbracă, Desvelind taină cu taină. 81 {EminescuOpVI 82} Ce frumoasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
însurat În grea boală m-am băgat, În boală grea, vie foarte, Și n-oi scăpa pân la moarte. Știe singur Dumnezeu Gândul și necazul meu, Că copiii m-or umplut - Lucru scârnav și urât; Unul zice că mi-s gol, Mi-i rușine să mă scol; Unul bine nu adoarme, Unul zice că: mi-i foame, Unul zice că și eu, Altul zice: dă-mi să beu. Când îi văd pe toți în vatră Inima în mine-i moartă, Păru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în ele. Este aidoma îndrăgostirii, căreia i te livrezi gol, pentru a te umple apoi de reziduul a ceea ce trăiești. * După Hristos, pariul pascalian e tot ce a putut gândi omul mai înalt despre sine însuși. * Crize de contemplare în gol și tot mai dese. Viața curge lent prin tine, ca un râu de miere fără gust, trupul îți funcționează cu minimum de nevoi, să vedem dacă ieși în lumină astfel, dacă nu cumva rețetele înțelepților sunt rețetele disperării... Și Berdiaev
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un phainomenon. Răspunsul la celebra întrebare a lui Heidegger este următorul: existență nu capătă decât ceea ce se manifestă în ordin material; fenomenul spiritual nu are și nu poate avea existență. * Ca să înțeleg ce anume trebuie să scriu, întotdeauna întreb în gol - singura bibliotecă în care îți afli răspunsurile. * Lecția pe care ne-o dă asasinul, orice asasin, este simplă și rezumă răspunsurile la multe din întrebările esențiale pe care ni le punem: un gest ucigaș, un asasinat, stă la originea înlăturării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ca specie, o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la noi. * Câte revelații căutând zădărnicia. * Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt a scris șase sute treizeci și șase de studii, articole și tratate, uneori tomuri voluminoase însumând sute de pagini
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o vom face pentru ca lehamitea să nu își arate îndreptățirea. Vom crea principii și concepte pentru orice neghiobie, capriciu sau viciu, vom merge până la capăt în a ne confirma pe noi înșine. Ne vom investi astfel gândirea în gol până când golul va deveni divinitate, un zeu care știe totul de la noi. * Câte revelații căutând zădărnicia. * Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt a scris șase sute treizeci și șase de studii, articole și tratate, uneori tomuri voluminoase însumând sute de pagini. Căutând, bunăoară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un om care nu vrea să piardă nimic, să dăruiască nimic, convins că definitivul spiritual pe care și l-a construit e suficient ca să demonstreze veșnicia unui adevăr. * „Era greu să fii discipol al lui Hristos. Era o fidelitate în gol. Cu mult mai ușor era să-i fii fidel până la moarte lui Napoleon. Și mai ușor a fost, pentru martirii de mai târziu, să fie fideli, pentru că deja exista Biserica, putere a unor promisiuni temporale. Murim pentru ceva puternic, nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
putere a unor promisiuni temporale. Murim pentru ceva puternic, nu pentru lucrul slab - sau cel puțin pentru ceea ce, pe moment arătând slăbiciune, încă păstrează un nimb de putere. Fidelitatea față de Napoleon, în insula Sfânta Elena, nu era o fidelitate în gol. Să mori pentru ceva puternic împinge moartea să-și piardă amărăciunea - și în același timp prețul.“ (Simone Weil, Caiete, V.) * ...omul viu care va depăși stadiul spiritual specific acestei lumi, care va părăsi viu acest univers, spre a deveni ființa
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr, nervos, exasperat și cu un chip foarte expresiv. Întotdeauna mi-am spus că un bărbat nu trebuie să fie frumos, ci expresiv. Se ridică, își golește paharul, meditează câteva minute cu privirea în gol, apoi iese. Îl văd cum dispare pe o străduță în dreapta, imensa lui dezolare transmite însă mersului său aroganța. Gândurile mele sunt atât de neclare, încât simt necesitatea beției. Deodată îmi văd personajul venind apatic spre firma de pompe funebre, unde
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în plus, către descoperiri care pe el nu îl privesc. * Dependența noastră de fericire acuză, până la urmă, fragilitatea ființei. Cu cât suntem mai fericiți, cu atât starea de a fi om se transformă mai mult în nepăsare. * Să implori în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă nebunia. * Că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mai ai ce să investești în naivitatea care face posibilă deschiderea viitorului. O luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite comerțul cu lumea. Viața rămâne închisă în trup ca o bătrână sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar mort, o substanță putredă, pentru care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poker fără să aibă fonduri, se duceau mult la manifestări sportive, în special la fotbal și la baschet, căci sunt cele care agită mai mult tribunele, inițiau discuții cu vecinii, iar în cazul fotbalului, dacă egalitatea era din acelea fără goluri îl numeau, o, îndrăzneală sublimă, cu subînțeles în glas, scor alb, ca să vadă ce iese. Și ceea ce ieșea era egal cu zero. Mai devreme sau mai târziu venea întotdeauna momentul întrebărilor, Vreți să-mi spuneți, vă rog, cu ce partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
faptul că sezonul perilor Înfloriți este de mult trecut În octombrie, ceea ce și reprezenta, de fapt, motivul principal pentru care Alixe voia așa ceva. (Acum că săculețele de mână erau considerate de prost gust, florile umpleau În viața ei locul lăsat gol). Se zvonea că pentru a-și crea propria ei livadă de primăvară ea provocase mai multă distrugere livezilor de peri din Noua Zeelandă decât cauzase vreodată McDonald’s pădurilor tropicale. „Renaștere!“ susținuse Alixe, explicând motivul creării unei livezi În floare toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea, după ce echipa lui pierduse meciul fără drept de apel În fața echipei adverse. Jack Kidd, un jucător englez de vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu o viteză terifiantă pe arena acoperită cu zăpadă, Înscriind toate golurile pentru echipa Cartier. Erou al partidei, fu aclamat câteva minute după aceea, atunci când intră În cort În pași ritmați de dans, plin de noroi și transpirat tot. Echipamentul de polo este conceput pentru a corespunde unui singur țel - acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
intimitate totală. — Ce faceți acolo? Întrebă Tinsley, bănuitoare. O urmă pe Salome În dormitor, Marci se ținu după ea și am rămas, În sfârșit, singură. Am lăsat să cadă la pământ rochia la care lucram și m-am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau foarte superficiale și lipsite de importanță. Cui Îi păsa de niște toalete stupide pentru o petrecere sau dacă pusese ori nu Salome câteva grame la Încheieturi? Cum aveam să supraviețuiesc acestei nebunii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și îmi aduc aminte de Marina Gonzalez, suferind la gândul că n-am să o mai văd niciodată. Sunt tentat să mă masturbez, dar rezist tentației, pentru că nu se poate ca arcurile ruginite ale patului să nu mă dea de gol. Totuși, din când în când îmi strecor mâna pe sub pătură și îmi pipăi mădularul. Doar ca să mă asigur că e acolo, că străvechiul meu prieten e în continuare cu mine. O jumătate de oră mai târziu, aud pași tropăind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea... Sînt în Montparnasse, cunosc locurile, dar îmi este greu să realizez că nu mai sînt la București. Îmi aduc aminte de bancul cu preoții budiști ajunși la New York și care rămîn în aero port cîteva zile cu ochii în gol. Cînd un polițist îi întreabă ce se întîmplă, unul dintre ei îi explică : „Trupurile noastre au venit prea repede, cu avionul ; acum așteptăm să ajungă și sufletele !”. Mă întorc așadar la hotel și mă apuc de lucru. Noaptea, tîrziu, deschid
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de tradiționaliști ca un păcat mortal. Anula rea deosebirilor, restaurarea unei omogenități comunitare, coborîrea în profunzimile vagi ale tradiției sînt tot atîtea lucruri care, slavă Domnului, n-au putut fi puse în practică. Setea noastră de vechi, spaima noastră de gol, dorința de a da glas anonimilor, toate acestea sînt împotriva tradiției. De la bolnavul vindecat prin descîntec pînă la omul colindei, îmbrăcat cu soarele și luna, nu veți întîlni nicăieri, într-o oralitate aristocratică prin excelență, cumințenia nevăzută a omului de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am vrut să mă scol s-o iau. M-am clătinat, îmi înghețaseră picioarele. — Nu te ții be bicioare? Da’ grozavi brieteni tre’ să ai, că te-au lăsat să-ngheți aci, beat, îmbrăcat ca o sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o lopată, a dezlegat sacul de pe grumazul calului și mi-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că era priceput la condus. „Să mergi încet!“ mai apucă să-i strige doctorul, privind în urma lui cu îngrijorare. Bătrânul General Algiu veni la ora 9, pe capră cu ordonanța de care nu se despărțea, și apăsat de un mare gol lângă el. Generalul se știa prea bătrân, bătrân la suflet, nu la trup, ca să mai umple golul acesta cu altă femeie. Astăzi se sfârșea anul de doliu, ceea ce însemna că astăzi era ziua în care o pierduse pe iubita lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu îngrijorare. Bătrânul General Algiu veni la ora 9, pe capră cu ordonanța de care nu se despărțea, și apăsat de un mare gol lângă el. Generalul se știa prea bătrân, bătrân la suflet, nu la trup, ca să mai umple golul acesta cu altă femeie. Astăzi se sfârșea anul de doliu, ceea ce însemna că astăzi era ziua în care o pierduse pe iubita lui soție. Anul Nou va fi mereu pentru el o zi neagră. Dar îi era mai bine să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-a ales, deocamdată, decât cu... mărginirea. Sunt foarte exigent cu mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nesigur. Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenușiu capac de sicriu. Marile spirite au adăugat cunoașterii revelația. Poate și neantul are luminișuri primăvăratice. Nu vom putea recăpăta măreția doar dialogând cu stelele. Procesele de conștiință vin să umple golul creat de insomnii. Scepticismul temperat poate fi un semn al înțelepciunii. Și porcul se află într-o continuă căutare. Adevărul este unic. Dar nu și obligatoriu. Morala desenează în jurul nostru nenumărate cercuri caucaziene de cretă. Grea dilemă: să ratezi ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]