19,941 matches
-
ne lăsăm conduși de anumite forțe superioare. - La început, toți știm să arătăm cât de mult iubim, dar niciodată nu putem ști pentru câtă vreme. Da, toți vrem statornicie și siguranță, dar niciodată nu știm ce secret ascunde ziua de mâine. - Fiecare zi cu secretul ei. - Nicio zi nu e la fel cu cealaltă. - Evident, corect, așa este. - Întotdeauna trebuie să ne dăm seama când se încheie un moment din viața noastră, iar momentele urâte de până atunci trebuie lăsate în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua de azi, iar peste ani de zile vor povesti altora isprava lor. Intrând în dormitor cu Alin îl găsi într-o stare perfectă de curățenie, aranjat special pentru venirea unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimeni, dar tot ea, la rândul ei greșește, nu ține cont de rândul fiecăruia pentru că intervine Creatorul. Carlina trecuse prin toate obstacolele și capcanele vieții. Își spunea în fiecare zi: Astăzi voi fi mai bună decât am fost ieri și mâine mai bună decât azi. Mă voi bucura din plin de tot ce îmi oferă viața. Alin își mai comandase câte un tortuleț mic de fiecare, iar când îndepărtă crema de deasupra lui, zise: - Mamă! Asta nu-mi place! - Știu că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina îl privea printre gene, sângerându-i inima pe dinăuntru și înlăcrimată îi cercetă sufletul de copil care mâine+poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi pe care în timp s-o țese în mintea lui într-o urzeală cu flori albastre. Carlina știa foarte bine că Alin avea nevoie de ea acolo
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pură fără să se gândească vreodată că ar putea sfârși într-o aprigă durere. Dar să spuneți, voi dragi cititori, câți dintre cei care află iubirea știu întregul adevăr despre existența ei? Cine poate ști ce secret ascunde ziua de mâine? Poate divinitatea? Ea nu-și puse nici o clipă această întrebare ca să poată afla adevărul. Era prea tânără și visătoare și trăia această dragoste din plin, dăruind sentimente pure, calde și amețitoare. Își aminti cum o invitase la postul de poliție
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
povățuise ea să meargă în lume ca să-ncerce „marea cu degetul” că nu se știe niciodată ce ai putea descoperi. Le adună din nou la repezeală, iar de data asta scrie: „Ziua de azi nu o știe pe cea de mâine”. - Ce vrei să spui cu asta? La ce te referi? - Păi e destul de logic. Adică nu se știe secretul zilei de mâine. Acestea fiind spuse, Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din nou la repezeală, iar de data asta scrie: „Ziua de azi nu o știe pe cea de mâine”. - Ce vrei să spui cu asta? La ce te referi? - Păi e destul de logic. Adică nu se știe secretul zilei de mâine. Acestea fiind spuse, Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în anumite cazuri spre deosebire de alte mame care nici nu vroiau să audă de așa ceva. Parcă o auzea: „Până nu riști, nu câștigi! Inteligența învinge întotdeauna și lovitura cea mai mare se dă cu capul și nu cu pumnul. Ziua de mâine va avea două capete, iar tu vei fi unul dintre ele.” Îmbrățișându-și genunchii pe sub masă, Alin simți cum i se conturează o ambiție puternică în pieptul său atât de tânăr. Încurajat în sinea lui de succesul obținut până atunci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Își reproșau anumite lucruri iar toate acestea însemnau pași siguri spre divorț. Căsătoria lor era ca un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai putea decide cum le va fi ziua de mâine. Carlina oftă, continuând: - Ei bine, dacă tot ești aici, părerea mea este că sunteți ambii derutați. - Înțeleg ce vrei să spui. Asta este părerea ta. Am plecat. Am o treabă. - Dacă nu vii mai devreme acasă de pe unde umbli, mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la colț de stradă când se încumetă să schimbe valută la un preț mai convenabil, fără să știe în ce capcană cad. Se trezesc că au hârtie în loc de bani în mână. Aș putea să îți povestesc de azi și până mâine fără întrerupere câte se întâmplă aici. Viața este grea și în străinătate dar cea mai dură o au țiganii, și totuși eu îi apreciez foarte tare. Poți învăța multe de la ei, sunt de apreciat. - Ce anume ai putea să înveți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
observând cu stupoare că unele persoane avare făceau din bani și lux unicul Dumnezeu, uitându-și adeseori și morții, gândind că pot să își schimbe soarta fără ajutorul Creatorului. Se bucura de tot confortul și nu avea grija zilei de mâine. Când se întoarse în țară, Carlina își cumpărase o locuință într-un oraș martir, situat lângă Dunăre. Era o plăcere să te poți plimba pe faleză, sub atâtea sălcii pletoase și să admiri răzoarele cu flori exotice și autohtone, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi să existe echipe de (2, 3, 4) scenariști, care să aibă posibilitatea de a schimba pe parcurs, în mod substanțial, cursul filmului. Cele sugerate mai sus vin la modul flagrant în contradicție cu ceea ce spuneam că-mi doresc (azi, mâine, poimâine, când se va putea) de la filmul românesc, și anume trecerea la the next level, acela al filmelor performante, al marilor filme, al capodoperelor... (Pentru că veni vorba : nu [mai] cred în ideea de generație, de aceea nu mai mizez pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un pumn în plexul societății brutal, direct și la țintă. Povestea e simplă : doi tineri, îndatorați unui rechin local, dau din colț în colț în clipa în care acesta le reclamă șapte mii de parai, de plătit de azi pe mâine. Unul dintre ei (Dragoș Bucur, excelent) vine cu o ”soluție” care e atât de înduioșător-naivă, încât scenariul lor ar merita o mențiune pentru Cea mai bună falsă idee bună : aceea de a-i găsi lui Adrian (ex Copilu) Minune o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
creezi un mediu optimist. Morozitatea atmosfera de spital nu-l ajută cu nimic. Aceste premii trebuiau date acum, când filmul românesc (acea fantasmă văzută de unii cu mult timp în urmă, în care nimeni nu mai credea) este pe val. Mâine, cine știe... Avem exact timpul să ne lăsăm trenciurile la garderobă și, tocmai când mă pregătesc să urc scările, mă oprește un reporter de la o televiziune. Nu rezist vanității de a apărea în smoking și cu papion, așa că răspund pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în dascălii de azi! în dascălul de azi veți vedea blândețea fostului învățător, răbdarea fostei profesoare de literatură, rigoarea fostului profesor de matematică, energia fostului profesor de sport. E o axă temporală care străbate toate generațiile și în dascălul de mâine veți găsi toate aceste lucruri și, în plus, ceea ce el, dascălul de azi, aduce nou. În felul acesta, valorile, ideile, metodele, modelele nu numai că nu se pierd, ci se îmbogățesc, se reinventează, se diversifica și se șlefuiesc. Dacă merg
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
si multe, multe altele! Aceste momente extraordinare sunt unice, și numai un dascăl le poate cuprinde și se poate bucura de ele, pentru că are atât de mulți copii care le împărtășesc cu el! Dascălii de ieri, de azi și de mâine știu că acest lucru e o binecuvântare! Articolul se adresează dascălilor, pentru a-și păstra curajul și încrederea; elevilor, pentru a nu uită cine îi îndruma pe calea cunoașterii; comunității, pentru a reașeza valorile adevărate la locul lor, pentru binele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și mulțumiri de la foștii elevi. Ne simțim mândri când aceștia ne caută și doresc să-și vadă școală, locul unde, de-a lungul anilor, și-au modelat visele, făcându-și planuri de viitor, devenind oameni de nădejde ai societății de mâine. Prețuind măreția și semnificația acestui eveniment, nu numai pentru școala care împlinește vârstă de 95 de ani de învățmânt liceal românesc, ci și pentru întreaga viață școlară și culturală a orașului, care întruchipează într-un mod fericit tradițiile trecutului, cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de teren, cu consecințe dezastruoase pentru om. Modificările climatice determinate de schimbările în compoziția atmosferei induc o adevarată deșertificare în unele regiuni, tornade în altele, peste tot o ridicare continuă a nivelului marilor. Paradisiacele insule Maldive sunt amenințate cu scufundarea. Mâine va fi rândul Olandei sau a Bangladesh-ului. Fenomenul alarmant al încălzirii globale, topirea calotelor polare, evocate altă dată în cărțile de science-fiction, devin realități: încă puțin intense, dar deja neliniștitoare. Creșterea neprevăzuta a populației globului determina stabilirea oamenilor în zone
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aceste probleme? Atitudinile sunt diferite și pot fi grupate în trei categorii: Ultraoptimiștii, care pot fi considerați inconștienți, consideră că omul este totdeauna capabil să înfrunte amenințările care-l vizează și că va rezolva problemele ce i se vor pune mâine, așa cum a făcut și ieri. Această atitudine, pe care se sprijină acei învățați cu de toate și lipsiți de scrupule, si care se opun normelor de antipoluare, este tot mai puțin îmbrățișată și apare tot mai rar, tot mai izolat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pentru că am fi declanșat o apocalipsa nucleară și că cei câțiva supraviețuitori, având de înfruntat iarnă nucleară, ar fi nevoiți să revină la punctul zero al activității economice. Dar este o utopie să afirmi că poți convinge că, începând de mâine, bărbații și femeile de azi să se angajeze conștiincios și voluntar că vor reîncepe civilizația de la culegător. Cum să convingi populația țărilor industrializate că în viitor automobilul va aparține trecutului? Cum să convingi țările producătoare de petrol că acest combustibil
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume, soarta unei regine și bătălia de la vaterloooo, sus, sus, levitație și moarte aparentă, inca astăzi și mâine doi lei intrarea (...)” Nicolae Manolescu îl consideră un ,,român substanțial modern, ironic și totodată plin de un realism minuțios, abundent, întors însă spre marea viziune fantastică” Reiterarea existenței mitice induce durată, inexorabila temporalitate umană, în paralel cu transformarea vieții în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aranjîndu-mi din mers fularul la gît. Cînd ajung în birou va trebui să-mi notez în agendă "acord global" și "ventilatoare", altfel, prins cu treaba la stația de separare, s-ar putea să uit. Nu mi-ar fi deloc plăcut mîine, sau poimîine, cînd vreun muncitor m-ar întreba dacă am rezolvat ceva, să-mi dau seama că am uitat. Și-apoi, îmi place să le rezolv orice problemă; pe majoritatea îi cunosc de cinci-șase ani, nu mi-au ieșit o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîna peste tot. Cît a durat montajul din interiorul clădirii a venit și a lucrat zi de zi cu mecanicii, parcă ar fi fost șef de echipă, nu maistru principal. Într-o zi, înfuriat de niște treburi, a exclamat: De mîine vin doar în inspecție, să văd și să dau indicații. Sînt maistru principal, nu șef de echipă. Dar a doua zi dimineață, l-am găsit tot aici, cu mecanicii, lucrînd în clădirea asta neîncălzită, pe un ger că scîrțîia zăpada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie să plece imediat, ori are timp să mai zăbovească puțin? Pînă mîine, mi-a răspuns, dezbrăcîndu-și paltonul, rămînînd într-o rochie bleu, cu o floare albă în piept. Doamne, Tamara, exclam eu, parcă e sărbătoare... E, și dacă nu e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de teatru. M-am ridicat convins, la fel ca toți ceilalți, că totul cade. Dar cînd ne strîngem mîinile la despărțire, îmi vine o idee și spun regizorului: Dacă dumneavoastră ziceți că tot mai rămîneți aici în oraș pînă marți, mîine e duminică și voi sta acasă să scriu. Luni dimineață vă prezint actul întîi, și dacă vă place... E bine și luni seara, sau marți dimineața, aprobă regizorul. Atunci, pe luni seara, am zis eu. Pentru o clipă, m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]