19,897 matches
-
a fost victoria decisivă a împăratului Aurelian în campania împotriva Imperiului de la Palmira din anul 272, care a dus la realipirea provinciilor estice. În anul următor, orașul a fost distrus ca urmare a unei rebeliune secunde. Imperiul de la Palmira a devenit autonom în anul 260 sub conducerea lui Septimius Odenatus și apoi, sub a soției sale, . După o recunoaștere reciprocă inițială a
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
pe care o va învinge în bătăliile de la Immae și Emesa. Zenobia a fost forțată să se refugieze în Palmira, unde a organizat ultima rezistență. Forță de invazie care a compus armata lui Aurelian a fost compus din legiuni din provinciile Moesia, Pannonia, Noricum și Raetia, trupe de elită din cadrul Gărzii pretoriene, și cavalerie din Dalmația și Mauretania; contingente numeroase auxiliare din , Mesopotamia, Fenicia și Palestina romană. Nu se cunosc exact efectivele armatei palmireze, se consideră că la Emesa s-au
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
(n. 24 noiembrie 1914, Castel Sân Giovanni, Provincia Piacenza, Italia - d. 9 iunie 1998, Romă) a fost un prelat catolic, cardinal secretar de stat (prim ministru) al Sfanțului Scaun între 1979-1990. este considerat drept arhitect al politicii față de blocul comunist în timpul papei Ioan al XXIII-lea și Paul
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
criticat din cauza acestor acorduri, pe motiv că ar fi arătat prea mare disponibilitate la compromis, în detrimentul comunităților catolice asuprite de regimurile comuniste. Agostino Casaroli s-a născut la 24 noiembrie 1914, la Castel Sân Giovanni, într-o familie modestă din provincia Piacenza, în Emilia-Romagna, tatăl său fiind croitor la Piacenza. Agostino Casaroli a fost hirotonit preot la 27 mai 1937, pentru Dieceza de Piacenza, după ce și-a făcut studiile la seminarul diecezan din Bedonia și la colegiul Albertoni din Piacenza. În
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
20 de elefanți din circul lui Barnum, în frunte cu Jumbo, au defilat de-a lungul podului. În seara de 15 septembrie 1885, trupa lui Barnum, aflată în turneu în sudul Canadei, și-a încheiat prestația în orașul St. Thomas, provincia Ontario. Jumbo, însoțit de Matthew Scott și elefantul pitic Tom Thumb, se îndreptau către vagonul lor. Trenul se afla pe unica linie de rezervă de pe lângă calea ferată cu o singură linie care trecea prin oraș, în timp ce vagonul celor doi elefanți
Jumbo () [Corola-website/Science/328951_a_330280]
-
pune capăt dinastiei Ptolemeilor, fondată în Egipt în secolul IV î.e.n., de un general din armata lui Alexandru cel Mare. Sarcina de reorganizare administrativă a Mauritaniei îi revine împăratului Claudiu (41 - 54 e.n.). Acesta decide să o împartă în două provincii: la vest, Tingitană (Marocul actual) iar la est (pe teritoriul Algeriei actuale) Cezariană. Odată cu înăbușirea revoltei lui Aedemon, Roma deschide, începând cu anul 42 e.n., o nouă eră în Maroc unde influența sa va fi resimțită esențial în orașe. Volubilis
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
ale împăratului roman Caracalla (211-217 e.n.) constă în legea pe care a promulgat-o în 212. Edictul lui Caracalla (în latină: Constitutio Antoniniana) oferă cetățenia romană tuturor oamenilor liberi de pe cuprinsul imperiului. Sclavii erau excluși. La fel ca și celelalte provincii romane, Mauritania Tingitană este și ea afectată de acest edict. Iar în această regiune, mai exact în orașul antic Volubilis, va fi edificat mai târziu un arc de triumf în onoarea împăratului Caracalla. Ruinele acestui monument s-au păstrat până în
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
de locuitori de origine ne-română. După încheierea războaielor napoleoniene, guvernul rus a organizat, în anii 1816-1817, un recensământ care ne oferă date mai exacte despre numărul locuitorilor și structura etnică a populației. Recensământul a stabilit numărul total al populației provinciei la cifra de 96.526 familii. Însă nici aceste informații nu sunt complete, fiindcă, așa cum raporta ispravnicul ținutului Orhei, mulți săteni, „văzând această scriere, înspăimântându‐se, au început a fugi de prin sate și a se dosi”. Ținând cont de
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
decis să colonizeze elemente etnice care să fie recunoscătoare și fidele regimului. Românii moldoveni nu făceau parte dintre acestea. Procesul de colonizare a Basarabiei, în special a zonelor de sud, a fost inițiat cu mult timp înainte de încorporarea oficială a provinciei în cadrul imperiului. Amiralul Ciceakov îl informa, în 1812, pe țarul Alexandru I că predecesorul său, generalul Kutuzov, a creat în Basarabia condiții favorabile, ajutând coloniștii „să se așeze ieftin și potrivit cu deprinderile oamenilor din aceste ținuturi”. Totodată, românii care se
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
24 de colonii nemțești. La 1856, în ținut locuiau 24.159 de germani. Acești coloniști au adus metode și tehnici agricole moderne, rase superioare de animale, o seriozitate și o ordine exemplare. Așezați la început în partea de sud a provinciei, germanii se vor răspândi cu timpul și în regiunile centrale ale Basarabiei. Așezarea ucrainenilor în Basarabia a fost stimulată de înlesnirile acordate noilor sosiți în gubernie. Însă, țăranii din Galiția și Podolia, ca urmare a persecuțiilor religioase și a iobăgiei
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Declinul coloniei elvețiene din Bugeac a început la câteva zeci de ani de la stabilirea coloniștilor la Șaba. Autoritățile țariste au anulat o mare parte dintre privilegiile coloniștilor elvețieni. Unii dintre ei au fost deznaționalizați. Alții au părăsit Basarabia după ce această provincie a fost anexată de Uniunea Sovietică. Ca urmare a politicii de colonizare, promovată cu asiduitate de autoritățile țariste, Basarabia și-a schimbat radical structura națională. Dacă la 1817, românii constituiau peste 75% din totalul populației, ultimul recensământ țarist înregistra scăderea
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
adoptată de către Uniunea Muncitorilor Catolici, împreună cu ideile lui Dorothy Day și a lui Peter Maurin despre comunități locale independente. Distributismul de asemenea a influențat mișcarea Antigonish, care a înființat cooperative și a aplicat diferite metode de ajutorare a săracilor în provinciile canadiene maritime (New Brunswick, Nova Scotia, și insula Prince Edward). Aplicarea în practică a ideilor distributiste prin formarea de cooperative a fost documentată recent de Race Mathews în cartea sa „"Jobs of Our Own: Building a Stakeholder Society"”. În comparație cu alte
Distributism () [Corola-website/Science/328972_a_330301]
-
situri web care trimit spam. Numele companiei vine de la faptul că este amplasată într-un buncăr din perioada războiului rece. Buncărul a fost construit în 1955, cu intenția de a servi în caz de război drept centru de comandă în provincie al armatei olandeze (), centru care să reziste la un atac nuclear. A fost dezafectat de armata olandeză în 1994. În 2013 amplasarea fizică a , a serviciilor de găzduire web și furnizorul de servicii internet asociat CB3Rob sunt necunoscute. CyberBunker are
CyberBunker () [Corola-website/Science/328988_a_330317]
-
Germania și Italia, practicând cu susținerea acestora o diplomație numită "revizionistă". În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ultimatumul sovietic din 1940, Ungaria a ridicat pretenții asupra Transilvaniei, primind prin Dictatul de la Viena zona de nord și est a provinciei în luna august 1940. Reocuparea maghiară a acestui teritoriu a fost marcată de multiple incidente, cum ar fi masacrele de la Ip și Treznea, care au sporit animozitatea între conducerile celor două țări. Ulterior, România și Ungaria au fost aliate între
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
în numele onoarei. Restul de cazuri au fost abandonate, ori li s-a dat pedepse minime criminalilor. Un reportaj asupra drepturilor omului, apărut în martie 1999 arăta faptul că 888 de femei au fost omorâte în astfel de crime într-o provincie din Punjab în anul 1998.Cazuri similare au fost înregistrate și în 1999. În provincia Sindh aproximativ 300 de femei au murit în 1997, conform Asociației Drepturilor Omului. În Iordania crimele de onoare sunt sancționate de lege. Conform articolului 34
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
criminalilor. Un reportaj asupra drepturilor omului, apărut în martie 1999 arăta faptul că 888 de femei au fost omorâte în astfel de crime într-o provincie din Punjab în anul 1998.Cazuri similare au fost înregistrate și în 1999. În provincia Sindh aproximativ 300 de femei au murit în 1997, conform Asociației Drepturilor Omului. În Iordania crimele de onoare sunt sancționate de lege. Conform articolului 34 din Codul Penal "Un soț sau o rudă apropiată care ucide o femeie suspectă de
Crimele de onoare în spațiul islamic () [Corola-website/Science/328987_a_330316]
-
perioadă . În Bulgaria mai locuiau conform recensământului din 2011 doar 67.350 de musulmani. Numărul acestora a scăzut în ultimii 10 ani de la 131.531 și de la 370.000 în 1982. Cei mai mulți dintre aceștia trăiesc în zona Munților Rodopi, în provinciile Smolyan, Kardzhali, Pazardzhik și Blagoevgrad. Există și comunități mai mici în provinciile Burgas, Lovech, Veliko Tarnovo și Ruse. În secolul XX pomacii au fost subiectul unei serii de campanii de asimilare din susținută de statul bulgar în 1912, anii 1940
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
de musulmani. Numărul acestora a scăzut în ultimii 10 ani de la 131.531 și de la 370.000 în 1982. Cei mai mulți dintre aceștia trăiesc în zona Munților Rodopi, în provinciile Smolyan, Kardzhali, Pazardzhik și Blagoevgrad. Există și comunități mai mici în provinciile Burgas, Lovech, Veliko Tarnovo și Ruse. În secolul XX pomacii au fost subiectul unei serii de campanii de asimilare din susținută de statul bulgar în 1912, anii 1940, anii 1970 și sfârșitul anilor 1980. Pretextul acestor campanii era faptul că
Pomaci () [Corola-website/Science/329008_a_330337]
-
Eugenius, Huneric s-a schimbat și-a început persecuția catolicilor. În plus, el a încercat să naționalizeze proprietatea catolică, dar această acțiune a provocat protestul împăratului roman de răsărit, astfel a ales să alunge un număr de catolici într-o provincie. La 1 februarie 484, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica. Câțiva au fost
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
uneori heterodoxe, profesate de partizanii lor, adepți ai șiismului. Califatul nu a avut niciodată o armată mare, bine organizată și cu instrucție sistematică. Gărzile califale erau aproape singurele trupe regulate, formînd nucleul în jurul căruia gravitau comandanții locali, în funcție de tribul sau provincia din care proveneau recruții. Armata regulată "(gund)" sau "(murtaziqa)", era plătită de stat. Voluntarii, proveniți mai ales din beduini, primeau retribuție când se aflau în serviciul militar. Armata regulată era alcătuită din infanterie "(harbiya)", dotată cu lănci, săbii, scuturi, din
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
abbasidă dispunea și de un serviciu de poliție și un serviciu poștal (barid). De la un capăt la altul al islamului, după un sistem regulat de circa o mie de relee, circulă ordinele oficiale și informațiile cu privire la atitudinea guvernatorilor, funcționarilor, starea provinciilor sau situația la frontiere. În vârful ierarhiei, șeful suprem al poștei este dublat de cel al Informațiilor (khabar), la rându-i însărcinat cu supravegherea administrației centrale, inclusiv a vizirului.
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
compuneau Sfântul Imperiu Romano-German; cu toate acestea, în urma morții sale din 1632, în Bătălia de la Lützen, planul s-a năruit. După Bătălia de la Nördlingen, singurul dezastru militar al Suediei, sentimentul pro-suedez în rândul statelor germane s-a diminuat considerabil. Aceste provincii germane s-au separat de puterea suedeză una câte una, lăsând Suedia cu doar câteva provincii din nordul Germaniei : Pomerania suedeză, Bremen-Verden și Wismar. După Pacea Westfalică, poartă titlul de "dominium maris baltici" (concept de dominație geopolitică asupra Mării Baltice). La mijlocul
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
planul s-a năruit. După Bătălia de la Nördlingen, singurul dezastru militar al Suediei, sentimentul pro-suedez în rândul statelor germane s-a diminuat considerabil. Aceste provincii germane s-au separat de puterea suedeză una câte una, lăsând Suedia cu doar câteva provincii din nordul Germaniei : Pomerania suedeză, Bremen-Verden și Wismar. După Pacea Westfalică, poartă titlul de "dominium maris baltici" (concept de dominație geopolitică asupra Mării Baltice). La mijlocul secolului al XVII-lea Suedia era a treia țară din Europa ca suprafață de uscat, întrecută
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
646 m) este o mică așezare sau o zonă de campare pe cursul superior al râului Karakash, strategic situată chiar la nord de Pasul Karakoram pe vechiul traseu al caravanei de la Bazinul Tarim la Ladakh. Acesta este situat în sud-vestul provinciei Xinjiang, China. Se afla lângă drumul principal din Chină dintre Kashgar și Tibet la 25 km est de Mazar și la 139 km vest de Bazar Dara. Cel mai probabil a fost Regatul Zihe (chineză: 子 合) menționat în Hou
Xaidulla () [Corola-website/Science/325380_a_326709]
-
modernul Kashgar), și controla: „350 gospodării, 4.000 de persoane și 1.000 de barbati capabili să poarte arme”. De la începutul secolului al XX-lea, întreaga regiune a fost sub control chinez și a fost considerată ca făcând parte din provincia Xinjiang, și așa a rămas de atunci. Rapoarte recente spun că nu mai există nici o așezare aici - doar câteva ruine pe vârful unui deal din apropiere și cel mai apropiat oraș este situat la aproximativ 10 km mai spre est
Xaidulla () [Corola-website/Science/325380_a_326709]