21,512 matches
-
mi-a deschis poarta mare și mi-a spus: 188 Intrați cu șareta în curte și dați calului niște fân. Dacă vede cineva șareta în drum, iar vă ia la întrebări. Oricum, milițienii știu că am venit aici. Nu vă temeți de milițieni că sunt prietenii noștri, așa cum sunteți și dumneavoastră. Mașina albă, lungă, cu roțile puternice și cu interiorul elegant, era parcată pe iarba din curte. Haideți, să vă facem poze, a spus neamțul, care avea în mână un aparat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
chestionările, interogatoriile, au devenit preocupări de primă importanță ale "ochilor albaștri". Aceasta datorită interesului și periculozității ce-l constituiau reprezentanții mass-media din străinătate în special cei din țările occidentale în mințile "organelor supreme de partid și de stat". Interes și teamă bine motivate: un articol, o emisiune la radio sau televiziune puteau fi, pentru propaganda comunistă, aidoma unei ploi binefăcătoare pentru sporirea "producției la hectar" sau unui cutremur cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, iar un interviu al "marelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
convins că cei ce au puterea în mână fac ce vor, acoperindu-se cu legi și tu, cel mic, taci și execuți. Că mai târziu se vor îndrepta lucrurile s-a vedea, dar până atunci de ce să suferi, să te temi că te arestează, că fata ta nu poate să urmeze o facultate? La care Gheorghiță Cozaru i-a spus că mai bine dă pământul statului și să-i lase grădina din sat unde a plantat o adevărată livadă cu pruni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
convins că cei ce au puterea în mână fac ce vor, acoperindu-se cu legi și tu, cel mic, taci și execuți. Că mai târziu se vor îndrepta lucrurile s-a vedea, dar până atunci de ce să suferi, să te temi că te arestează, că fata ta nu poate să urmeze o facultate? La care Gheorghiță Cozaru i-a spus că mai bine dă pământul statului și să-i lase grădina din sat unde a plantat o adevărată livadă cu pruni
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vin”, subliniind contrastul dintre preocupările unor români și cele ale evreilor, arătându-le care ar fi rezolvarea: „Voiți să concurați În mod biruitor cu evreii, fiți muncitori, fiți sobri, fiți economi ca dânșii și nu veți mai avea de ce vă teme, În concurența muncii stă dezlegarea chestiunii evreilor”. 3. Atitudinea față de modificarea articolului 7 din Constituție După războiul ruso-turc din 1877-1878, „chestiunea evreiescă” a fost reluată datorită condițiilor impuse României de către marile puteri pentru recunoașterea independenței (modificarea articolului 7 din Constituție
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
eram eu, să fac un lucru În contra convingerilor mele și contra atâtor interese, numai și numai pentru că un amic al meu era avocat Într-un proces? Mă credeți d- voastră pe mine om atât de fricos, credeți că mă tem atât, ca să comit acte de acele care sunt reprobabile și față de conștiința mea și față de conștiința țării, numai și numai ca să nu dau ocaziune „Voinței Naționale” să zic că am Împărțit 200000 lei cu domnul Buicliu?”. Integritatea morală a lui
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
o ingratitudine neînțeleasă s-o refuzăm altor străini? Cum? Noi să mergem să Învățăm de la alții, dar alții de la noi, nu? Și când noi refuzăm aceasta, pretindeți că este nepatriotic, că este aproape un act de trădare? Vă speriați, vă temeți că un străin Îndată ce va intra În școalele noastre, are să amenințe societatea română?.... și ce nu s-a putut face atunci când atâtea popoare treceau pe acest pământ, ceea ce nu s-a putut face când turcii și tătarii făceau invaziune În
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
străin venit În școală, astăzi are să deznaționalizeze un popor despre care vorbiți cu mândrie. Ei! La mine mândria nu este În gura, este În inima. Eu sunt convins că putem deschide școlile străinilor și că naționalitatea noastră nu are să se teamă de nici un pericol; sunt convins mai departe că cu cât vom deschide școalele noastre străinilor, cu atât acțiunea noastră În peninsula balcanică va fi mai mare, și va Întinde mai mult numele și civilizațiunea noastră”. În cadrul aceleiași ședințe a vorbit
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
teren petrolifer am putea juca În Europa un rol preponderent; pentru că dacă În alte industrii ne găsim față cu concurența străină care are clientela ei asigurată, și luptă și printr-un fabricat superior, În materie petroliferă n-avem a ne teme nici de concurență nici de fabricat superior. Când Însă am voit să dau acestei industrii un avânt mai mare toți au strigat că vreau să predau țara lăcomiei străinului. Capitalurile străine s-au retras, și nu s-a făcut nimic
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Întregul popor, mai ales datorită situației românilor transilvăneni. Fiind un rege constituțional, Carol I a declarat În finalul ședinței „mă supun votului d-voastră, mi-e frică Însă că prestigiul țării va ieși micșorat din ședința de azi și mă tem că ați luat o hotărâre de care România se va căi În viitor”. Decizia Consiliului a constituit o dezamăgire și pentru Petre P. Carp, care a ținut să-i sublinieze monarhului că „În ceasul cel mai grav pentru țară și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
alipirii noastre de Puterile Centrale În marele război. Mulți l-au criticat pentru această atitudine, considerând că rusofobia „Încetase a mai fi o atitudine politică, rațională, devenind una sentimentală, rigidă”. Dar Carp nu era singurul om politic român care se temea de Rusia și nu avea Încredere În ea. A rămas celebră butada lui din septembrie 1879, când, avertizând Împotriva pericolului de a cădea În brațele Rusiei, spunea „ce sunt aceste brațe noi o știm; o știm Într-atât, Încât ne
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
în structura sa anatomică. Lumea cu obiectele transformate în fantome de coșmar, dar de o realitate concretă, palpabilă. Citindu-l, te întrebi cum s-a suportat pe el însuși, de ce nu s-a sinucis încă din adolescență. Pentru că fricoșii se tem de frică, și moartea este frică, spaimă, covârșitoare panică. În sfârșit, despre cea de a patra categorie menționată, scriitori bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la cer; încet, încet, ca un nor, s-au pierdut în cerul pe care apăruse luceafărul și luna. Acu, dacă ar fi fost de neam, încă ar mai fi fost o poveste de crezut. Dar mirele era hoț de cai, temut de la Buzău la Brăila, din Craiova la Ismail, și mireasa era una din Strada Venerei, strașnică fată, sprâncenată, focoasă și nu prea dusă la biserică. Dar i-a luat Dumnezeu la El, undeva, într-o abureală albastră. Mare minune... * Zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aceste vise voi păstra unele amintiri teribile, și ele încrestate profund în mine. Una, din prima copilărie, când, dându-mi cineva un binoclu, urmăream viața de dincolo de Nistru, unde știam că era revoluție. Lumea vorbea cu spaimă și eu mă temeam de revoluție. Mă tot uitam prin binoclu, îmi plăcea să privesc un ritual petrecut în fiecare seară în satul de peste Nistru, care se chema Țichinăuca. Prin binoclu urmăream cum spală flăcăii caii și auzeam fetele cântând atât de duios, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sfătuiesc ce să facă "într-un caz". Se aciuase lângă el un animal care nu era un vagabond oarecare, părea un câine aristocrat, un fel de conte al dinților. Animalul, un lup alsacian, se ținea cu dragoste de Teodosie. "Mă tem să nu-mi spuie că l-am furat", mi-a mărturisit omul, cu ochii în patru, clandestin. Într-adevăr, în proletariatul canin din preajma lui Teodosie, contele nu era deloc la locul lui. Problema s-a rezolvat ușor, prin ziar. Teodosie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
absurditate, ar fi lipsit de un strict necesar de energie; acest ins "neutru", "aseptic" ar fi o monstruozitate; de altfel, nici nu ar fi capabil de o minimă durată de existență, dacă nu ar accepta și de nu s-ar teme de legile nevăzute ale universului. Aceste gânduri, meditații bizare, mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se obișnuiește. Era cald și, cu excepția unor umbre clătinate (ieșeau și ele din alt bar), nu se mai vedea nici o făptură vie în orașul adormit. Aproape să adorm, când am observat un bărbat așezându-se pe aceeași bancă. "Nu te teme, domnule, sunt un om pașnic, mi-a spus. Acum am ieșit de la "Protocol" și sunt beat... nu de tot..., dar așa, ca la ora două noaptea... Am simțit nevoia să mai schimb o vorbă continuă insul -, să mă informez și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
demn așa spunea. Nici cu băutura nu mă ocupam, de n-ar fi venit revoluția. Acum, că a trecut revoluția, vă raportez cu demnitate că, într-o noapte ca asta, am pătruns la dânsa. Nu-i spun numele pentru că mă tem. (Dar îmi făcu din ochi, complice, întorcând semnificativ capul către o căsuță ascunsă, aproape nevăzută, în spatele nucului sub care mă adăpostisem.) E acolo, îmi spuse. Am intenționat să o suprim pentru motive personale... dar pot să le declar, pentru că, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lume, din altă parte... * M-am retras mai încoace, către prezent, pentru ca demult nu-i mai înțelegem pe acești oameni cu obsesiile lor desuete. Nu mai înțelegem sentimentalismul, care ni se pare siropos. "Situațiile" ni se par de operetă, ne temem de simțăminte prea tari, nu mai dispunem de vascularizație suficient de sprintenă pentru a ne înroși obrazul în situații "rușinoase"; "rușinea" este un cuvânt vid, lipsit de sens. Altă lume, alte obiceiuri, am lăsat tripleta de domni să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
maxime în biologie. Astăzi culoarea apei este simpla, ca o cenușă monotonă. Tremură doar câteva trestii în vântul leneș. Doi băieți cară un cărucior cu vreascuri. Căruciorul scârțâie. Pe lac, niște rațe sălbatice se zbenguie zgomotos. Par a nu se teme de nimic. Două mici flotile despică cerul, la mare înălțime. Ca înaintea marilor catastrofe, liniște, nici o prevestire... Sus, dincolo de lumea terestră, zborul continuă ferm, parcă spre alt univers. Dar măcelul va începe chiar azi. Mi se pare că se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atmosferă grijulie, o așteptare bucuroasă. A venit autobuzul, unul elegant, ceea ce i-a impresionat pe toți. (Unii nu-și închipuiau că o mașină poate fi atât de elegantă și nu îndrăzneau să se așeze pe scaunele de piele și se temeau de aceste fotolii, preferind să stea în picioare...) De la plecare, în locul agitației la care ne așteptam, s-a făcut liniște respectuoasă. Cineva a închis un radio, "să nu ne supere manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Gibert, care acționase pe corabia Panda împotriva vasului american Mexican (pe ruta Salem-Rio de Janeiro), în 1832 (executat în 1835, la Boston) ; cel al lui Nathaniel Gordon, care făcuse piraterie cu vasul său, Erie (spânzurat la New York, în 1862). Sun tem deja în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pira teria, deși agoniza, încă nu murise. Dar epoca ei clasică se încheiase. Se observă ușor că cea mai favorabilă epocă a pirateriei - sau cea despre care avem cele mai multe informații
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mă duc foarte des la cinematograf și să nu pierd niciun match de foot-ball. Părinții mei, ca mai toți contemporanii lor antebelici, se speriaseră în 1915 când voisem să intru și eu într-o echipă de foot-ball sau de rugby, temându-se să nu vin într-o zi cu capul spart și, în chip regulat, cu hainele rupte. Așa încât, a trebuit să mă mulțumesc să fiu un nelipsit spectator la toate meciurile și admirator al neuitatului Nae Mărăscu (elev în clasa
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cei uciși să fi avut absolut nicio vină, asasinarea deținuților de la Jilava în noaptea de 26 spre 27 Noiembrie 1940 a fost făcută de câțiva legionari exaltați, nu numai fără ordinul, dar chiar fără știrea conducerii Mișcării. Căci legionarii se temeau ca cei închiși - pentru a căror judecare dl Ică, ministrul Justiției, nu făcuse încă nicio diligență - să nu scape nepedepsiți. Și, în treacăt fie spus, dacă ar fi rămas în viață până după 21 Ianuarie 1941, este sigur că ar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de cabinet la Ministerul Culturii Naționale), membri în toate consiliile de administrație ale tuturor întreprinderilor industriale, beneficiari ai celor mai multe imobile luate de la evrei, și mai știu eu ce!, parcă toți „civilii” capabili muriseră peste noapte în România. Toată pleava cazărmilor, temându-se de front, s-a revărsat în administrația publică, introducând ridicolele sisteme ale „situațiilor” și „tabelelor” militare în administrația civilă și reinstaurând domnia bunului plac și a afacerismului. N-am amintit însă de jafurile din timpul „rebeliunii” și de uciderea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]