19,560 matches
-
asemănătoare cu un trunchi de piramidă cu trei laturi. În centrul curții interioare tronează tradiționala fântâna a abluțiunilor rituale, a purificării (sadirvan). Are un plan hexagonal și este atât de cochetă încât reprezintă una dintre cele mai reușite piese ale arhitecturii turce. Adevărata spălare rituală se face, însă, la niște robinete de pe latura de sud a curții. Curtea are ziduri foarte înalte și latura de 39 de metri. Este înconjurată spre interior de un portic cu 24 de cupole scunde, sprijine
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru ortodoxia timpurie și pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaicuri, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o mare importanță artistică. Templul însuși era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis: „Νενίκηκά σε Σολομών” (Solomon, te-am depășit
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului. Este locașul cel mai impresionant și venerabli al creștinismului ortodox și al creștinismului în general. Edificiul a fost deschizăror de drumuri în arhitectura și ornamentația creștină arhaică, iar prin dimensiunile și decorația de excepție a avut menirea să transmită timpului său și posterității puterea Imperiului Roman de Răsărit și a împăratului său preacredincios. Biserica a devenit un prim simbol al măreției creștinismului în
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
a apreciat că sub comanda acelora au lucrat încă 100 de maiștri și 10.000 de lucrători. S-au ales cele mai valoroase materiale din imperiul aflat la o mare bogăție și întindere și s-au adus elemente valoroase de arhitectură din monumente antice, de la Efes, Cyzic, Baalbek, sau Heliopolis din Egipt. După numai cinci ani, un record pentru acele timpuri, în ziua de 26 decembrie 537 e.N, Justinian a putut exclama: "Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să-mi
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
forma unei reuniuni a designerilor și a creativilor, ca metodă de a împărtăși din expriența lor și de a vorbi despre proiectele pe care le realizează. Formatul a fost inventat de arhitecții Astrid Klein și Mark Dytham de la firma de arhitectură Klein Dytham architecture (KDa). Formatul PechaKucha se referă la susținerea unei prezentări cu ajutorul a 20 de imagini, fiecăreia fiind alocate exact 20 de secunde, totalul unei prezentări fiind de 6 minute și 40 de secunde. Imaginile înaintează automat iar prezentatorii
PechaKucha () [Corola-website/Science/321474_a_322803]
-
forma unei reuniuni a designerilor și a creativilor ca metodă de a împărtăși din expriența lor și de a vorbi despre proiectele pe care le realizează. Formatul a fost inventat de arhitecții Astrid Klein și Mark Dytham de la firma de arhitectură Klein Dytham acrchitecture (KDa). Prima ediție a avut loc la SuperDeluxe, spațiul pentru evenimente multimedia experimentale, pe care acești arhitecți l-au organizat în Roppongi, Tokyo, Japonia. Ideea acestui tip de eveniment a venit din nevoia de a umple un
PechaKucha () [Corola-website/Science/321474_a_322803]
-
pasiunile, ideile, creațiile și/sau munca sa. În unele cazuri, organizatorii evenimentului pot alege în prealabil o tematică largă, însă fără a îngrădi creativitatea și libertatea prezentatorilor. De obicei, prezentatorii și mare parte a audienței provine din medii precum design, arhitectură, fotografie, artă și alte domenii creative, dar de multe ori sunt prezenți și reprezentanți ai altor medii, precum cel academic , iar recent s-a produs o extindere și către lumea afacerilor. Prezentările PechaKucha bune sunt acelea care dezvăluie neașteptatul, talentul
PechaKucha () [Corola-website/Science/321474_a_322803]
-
04.2004, cu prilejul anului omagial Ștefan cel Mare și Sfânt, de către I.P.S. Daniel, mitropolitul Moldovei și Bucovinei."". Biserica se remarcă prin concepția arhitecturală simplă și sărăcia motivelor decorative, fiind una dintre cele mai modeste construcții de acest gen ale arhitecturii medievale românești. Ca aspect general, ea pare să se înscrie în seria tipologică a bisericilor care sunt ctitorii boierești (Biserica Arbore, Biserica Șipote sau Biserica Văleni). Lăcașul de cult este o construcție de plan dreptunghiular, fără turlă, împărțită în pronaos
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
(n. 20 iulie 1883, Ploiești — d. 16 octombrie 1960, București) a fost un arhitect român, reprezentant al arhitecturii autohtone de la începutul secolului al XX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a consacrat întreaga viață dezvoltării județului Prahova și, în special, a orașului Ploiești, prin fondarea Bibliotecii Nicolae Iorga a Muzeului Județean de Artă Prahova
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
a fost persecutată de către Securitate, el a fost evacuat din casa sa de la Păulești iar bunurile i-au fost confiscate. S-a mutat la București, unde a și murit în 1960. Provenit dintr-o familie de arhitecți care au marcat arhitectura românească modernă până la al Doilea Război Mondial, s-a remarcat prin realizarea unor clădiri remarcabile, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În prezent, numele său este un punct de referință
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
și murit în 1960. Provenit dintr-o familie de arhitecți care au marcat arhitectura românească modernă până la al Doilea Război Mondial, s-a remarcat prin realizarea unor clădiri remarcabile, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În prezent, numele său este un punct de referință în domeniul artei și al arhitecturii, iar multe din construcțiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice. Fiu și nepot de arhitecți, a urmat cursurile
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Război Mondial, s-a remarcat prin realizarea unor clădiri remarcabile, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În prezent, numele său este un punct de referință în domeniul artei și al arhitecturii, iar multe din construcțiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice. Fiu și nepot de arhitecți, a urmat cursurile Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, continuându-și studiile la Școala Națională Superioară de Arhitectură din București, unde
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
artei și al arhitecturii, iar multe din construcțiile realizate după planurile sale sunt clasate drept monumente istorice. Fiu și nepot de arhitecți, a urmat cursurile Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, continuându-și studiile la Școala Națională Superioară de Arhitectură din București, unde a fost elevul lui Ion Mincu (cel mai important arhitect român de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea). În iunie 1911 a obținut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect (numărul
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
fost elevul lui Ion Mincu (cel mai important arhitect român de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea). În iunie 1911 a obținut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect (numărul 42), având specializarea în arhitectură civilă religioasă și în arheologie românească. Avea să revină în cadrul instituției între 1927 și 1947, de data aceasta ca profesor de teorie a arhitecturii. Prima sa experiență profesională a fost în postul de proiectant la Poșta Centrală din București între
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
iunie 1911 a obținut, cu rezultate foarte bune, diploma de arhitect (numărul 42), având specializarea în arhitectură civilă religioasă și în arheologie românească. Avea să revină în cadrul instituției între 1927 și 1947, de data aceasta ca profesor de teorie a arhitecturii. Prima sa experiență profesională a fost în postul de proiectant la Poșta Centrală din București între 1904 și 1905. Va fi apoi angajat din nou, pe un post similar, într-un mare atelier de arhitecți care trebuia să construiască infrastructura
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
a participat constant la viața culturală și socială a orașului său natal. A deținut chiar și funcția de primar al Ploieștiului în perioada decembrie 1919-martie 1920. Componenta artistică arhitecturală a fost pilonul artei sale. El a rămas foarte critic la adresa arhitecturii care nu avea legătură cu arta, în special cu cea tradițională românească. Creșterea puternică a numărului studenților la arhitectură fără niciun talent artistic necesar pentru această carieră era, în opinia sa, o greșeală. În memoriile sale, el critica arhitecții moderni
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
al Ploieștiului în perioada decembrie 1919-martie 1920. Componenta artistică arhitecturală a fost pilonul artei sale. El a rămas foarte critic la adresa arhitecturii care nu avea legătură cu arta, în special cu cea tradițională românească. Creșterea puternică a numărului studenților la arhitectură fără niciun talent artistic necesar pentru această carieră era, în opinia sa, o greșeală. În memoriile sale, el critica arhitecții moderni din anii 1920-1940 care, conform concepțiilor sale, neglijau bazele artistice ale profesiei de arhitect. De asemenea, el denunța proiectele
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
fost împotriva căutării profitului rapid și a speculațiilor imobiliare care duceau la apariția unor construcții mediocre și lipsite de identitate; Scrierile sale au ecou și în prezent. În 1938, la pagina 72 (Ultimul paragraf din încheiere) a studiului său despre arhitectură din Ploiești, Toma T. Socolescu scria : Primar al orașului Ploiești imediat după războiul din 1916-1918, având în același timp și funcția de arhitect șef, el a trebuit să se descurce cu toate probleme grave de aprovizionare a orașului. Tot el
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
Muzeul de Artă. A fost inaugurată de către arhitect în noiembrie 1931. Discursul de inaugurare este reprodus "in extenso" în "Amintiri". În 1965 muzeul a fost mutat în clădirea actuală, Palatul "Ghiță Ionescu", ce fusese până atunci sediul prefecturii județului. În "Arhitectura în Ploești, studiu istoric" și "Monografia orașului Ploești" apar fotografii, o listă a tuturor picturilor expuse, precum și lucrări remarcabile, aflate în 1938 în muzeu. Acestea din urmă se aflau în vechiul local al Băilor Municipale. Unele acuarele și picturi în
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
a fost detașat la Departamentul pentru Monumente Istorice pentru o perioadă de 4 ani. Pe 12 februarie 1957, a fost pensionat, având o remunerație redusă. În ciuda adversităților și a dificultăților, Toma T. Socolescu și-a susținut concepția sa legată de arhitectură. Opera lui Toma T. Socolescu este studiată la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, iar el este considerat a fi un punct de referință în arhitectura din România. Toma T. Socolescu face parte din galeria oamenilor care au dat
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
de 4 ani. Pe 12 februarie 1957, a fost pensionat, având o remunerație redusă. În ciuda adversităților și a dificultăților, Toma T. Socolescu și-a susținut concepția sa legată de arhitectură. Opera lui Toma T. Socolescu este studiată la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, iar el este considerat a fi un punct de referință în arhitectura din România. Toma T. Socolescu face parte din galeria oamenilor care au dat României și în special ale județului Prahova, modernismul structurii sale urbane
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
și a dificultăților, Toma T. Socolescu și-a susținut concepția sa legată de arhitectură. Opera lui Toma T. Socolescu este studiată la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, iar el este considerat a fi un punct de referință în arhitectura din România. Toma T. Socolescu face parte din galeria oamenilor care au dat României și în special ale județului Prahova, modernismul structurii sale urbane și a unei frumuseți care a fost remarcată până la finalul perioadei interbelice. În ciuda rolului său în
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
nicio stradă din Ploiești sau din București nu i-a purtat până în septembrie 2010 numele. Dacă poate fi găsit un liceu tehnic industrial la Ploiești care îi poartă numele tatălui său (Liceul Toma N. Socolescu) și un colegiu tehnic de arhitectură și lucrări publice la București cu numele unchiului său ("Colegiul Ion N. Socolescu"), ca de altfel și o stradă în Ploiești cu numele tatălui său ("Toma Socolescu"), numele de Toma T. Socolescu părea să fi fost uitat de autoritățile județului
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
arhitectonice ale lui Toma T. Socolescu au fost distruse parțial de către bombardamentele anglo-americane din 1943-1944, în special în Ploiești, dar mai ales de către regimul comunist și în special de Nicolae Ceaușescu care a urmărit ștergerea tuturor urmelor sufletului și a arhitecturii românești prin procesul de sistematizare. Obiectivul era ca toată populația să trăiască în același tip de locuință - blocuri (imobile similare, fără formă estetică). Asemenea multor proprietăți și obiecte de valoare confiscate de către statul român în perioada totalitară comunistă, o parte
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
și-a dedicat o parte din timpul său redactării memoriilor sale. El a continuat să scrie până în ultimul an al vieții sale, în 1960. După mai mult de 50 de ani de neglijență din partea diferitelor instituții române, inclusiv Universitatea de Arhitectură din București, familia sa a publicat în România, în 2004, o primă parte a memoriilor sale (de altfel, singura parte pe care arhitectul o terminase de redactat), acoperind perioada de la nașterea sa până în anul 1924. Această primă parte este aparent
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]