19,247 matches
-
un sistem trebuie să țină seama nu numai de schimbările în energie sau masă, ci și de schimbările în informația conținută de sistem.” Mai mult, spune Stonier, „dacă informația este o componentă intrinsecă a tuturor sistemelor fizice, atunci toate legile fizicii trebuie reevaluate” (1997 - Information and Meaning: An Evolutionary Perspective). În 1996, academicianul Mihai Drăgănescu face o descriere originală a structurii unui Univers complet (rațional și irațional). Descrierea, nefiind decât un ansamblu de ipoteze coerente, nu se bazează pe rezultate obiective
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
complementară a unei Individualități pure (ipostaza eternă, deși nesubstanțială, a lui Buddha) care nu mai generează karma și care există pentru eternitate în tărâmul Nirvana, din sfera căruia poate fi trimis ajutor ființelor lumești suferinde sub forma unor diverși Buddha fizici tranzitorii ("nirmanakayas"). Deși corpurile acestor Buddha întrupați sunt pradă bolilor, degradării și morții - ca toate lucrurile nepermanente - Tathagata salvatoare sau Dharmakaya din spatele lor este întotdeauna liberă de neputință, nepermanență sau mortalitate. Este acest Dharmakaya-Buddha transcendent și totuși omniprezent cel care
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
din tot Occidentul, în timp ce listele de profesori ale principalelor universități occidentale conțin un număr remarcabil de nume grecești. Între oamenii de știință greci de prim rang în vremurile moderne se numără , Georgios Papanikolaou (inventatorul ), , , , , , , (laureat al pentru contribuțiile sale la fizica quarkului charm, o contribuție majoră la nașterea Modelului Standard, teoria modernă a particulelor elementare), (laurat al Premiului Turing pe 2007, „Nobelul” informaticii), ( pe 2002 și al ), (Premiul Knuth pe 2012) și . Organizația statistică oficială a Greciei este (ELSTAT), conform căreia
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
lui C. I. Lewis metafizica ar cuprinde ontologia și epistemologia, "ca discipline filozofice ... preocupate de natura realului doar atât cât această problemă este specifică metodei reflexive." În sensul său ontologic (în secolul XX), conceptul de metafizică semnifică ceea ce este dincolo de fizică, de fizicalitatea lumii înconjurătoare și, deci, dincolo de real sau de experimental.
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
convertită la protestantism, fiu al unui avocat, cu preocupări de filozofie și cultură clasică, care a transmis fiului său interesul pentru fenomenele sociale și politice. După absolvirea gimnaziului, se înscrie în 1918 la Universitatea din Viena, unde studiază matematica și fizica, apoi obține și doctoratul în psihologie (1928). Îl interesesează Teoria relativității, respinge însă marxismul și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
și algebra abstractă. Conceptul de spațiu vectorial va fi explicat în primul rând prin descrierea a două exemple concrete: Primul exemplu de spațiu vectorial constă din săgeți într-un plan, pornind de la un punct fix (originea). Acestea sunt folosite în fizică pentru a descrie forțele sau vitezele. Date fiind oricare două astfel de săgeți, și , paralelogramul generat de aceste două săgeți conține o săgeată diagonală care începe și ea tot de la de la origine. Această nouă săgeată se numește "suma" celor două
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
construirea unei . Astfel de baze ortogonale sunt generalizările la nivel de spațiu Hilbert a axelor de coordonate în spațiul euclidian finit-dimensional. Soluțiile a diverse ecuații diferențiale pot fi interpretate în termeni de spații Hilbert. De exemplu, numeroase de domenii ale fizicii și ingineriei duc la astfel de ecuații și soluții cu anumite proprietăți fizice sunt frecvent utilizate ca funcții de bază, de multe ori ortogonale. Ca un exemplu din fizică, ecuația lui Schrödinger dependentă de timp din mecanica cuantică descrie schimbarea
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
în termeni de spații Hilbert. De exemplu, numeroase de domenii ale fizicii și ingineriei duc la astfel de ecuații și soluții cu anumite proprietăți fizice sunt frecvent utilizate ca funcții de bază, de multe ori ortogonale. Ca un exemplu din fizică, ecuația lui Schrödinger dependentă de timp din mecanica cuantică descrie schimbarea proprietăților fizice în timp printr-o ecuatie cu derivate partiale, ale cărei soluții sunt numite funcții de undă. Valorile definite pentru proprietățile fizice, cum ar fi energia, sau impulsul
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
cazuri, demonstrată a fi de fapt o funcție adevărată, și o soluție pentru ecuația originală (de exemplu, folosind , o consecință a ). Dezvoltarea unei funcții periodice într-o sumă de funcții trigonometrice formează o "serie Fourier", o tehnică des utilizată în fizică și inginerie. Spațiul vectorial este, de obicei, spațiul Hilbert "L"(0, 2π), pentru care funcțiile sin "mx" și cos "mx" (cu "m" un număr întreg) formează o bază ortogonală. Dezvoltarea în serie Fourier a unei funcții "L" "f este" Coeficienții
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
dau informații despre al funcției. Se mai folosește frecvent și o formă cu numere complexe a seriei Fourier. Formulele concrete de mai sus sunt consecințele unei mai generale numită . Aplicată grupului R, ea dă transformata Fourier clasică; o aplicație în fizică sunt , în care grupul de bază este un spațiu vectorial finit-dimensional real înzestrat cu elementele suplimentare ale unei ce codifică pozițiile atomilor în cristale. Seriile Fourier sunt folosite și pentru a rezolva în ecuațiile cu derivate parțiale. În 1822, Fourier
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
(n. 29 septembrie 1901; d. 28 noiembrie 1954) a fost un fizician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, descoperitorul fisiunii nucleare. A avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare. "„Pentru demonstrațiile sale despre existența de noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, și pentru descoperirea corelată
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
comunicațiilor și Ida de Gattis. De mic, era foarte inventiv, împreună cu Giulio, fratele mai mare, a construit un electromotor și aeromodele după schițe proprii. După moartea prematură a fratelui său, în 1915, Enrico își îneacă tristețea în studiul matematicii și fizicii. După absolvirea liceului la Roma, își continuă studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
și aeromodele după schițe proprii. După moartea prematură a fratelui său, în 1915, Enrico își îneacă tristețea în studiul matematicii și fizicii. După absolvirea liceului la Roma, își continuă studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei "statistica Fermi-Dirac", care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei "statistica Fermi-Dirac", care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu și în Italia. În anul 1928, Fermi a fost numit
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei "statistica Fermi-Dirac", care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu și în Italia. În anul 1928, Fermi a fost numit profesor de fizică teoretică la "Universitatea din Roma" și, în același an, a fost ales membru al "Academiei Regale a
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei "statistica Fermi-Dirac", care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare, mai târziu și în Italia. În anul 1928, Fermi a fost numit profesor de fizică teoretică la "Universitatea din Roma" și, în același an, a fost ales membru al "Academiei Regale a Italiei" ("Règia Accademia d'Italia"). Aici a activat timp de 10 ani și a pus bazele școlii italiene de fizică modernă. În 1934
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
numit profesor de fizică teoretică la "Universitatea din Roma" și, în același an, a fost ales membru al "Academiei Regale a Italiei" ("Règia Accademia d'Italia"). Aici a activat timp de 10 ani și a pus bazele școlii italiene de fizică modernă. În 1934 a efectuat experiențe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni - primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare. Pentru cercetările în domeniu proprietăților neutronilor, Fermi a primit, în anul 1938, Premiul Nobel. După decernarea premiului, Fermi nu s-
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
s-a mai întors în țară. S-a stabilit cu toată familia în Statele Unite, în semn de protest împotriva acțiunilor antisemite ale guvernului italian fascist, deși acestea se refereau numai la soția sa. A primit un post de profesor de fizică la "Universitatea Columbia", unde și-a continuat activitatea de cercetare, concentrându-se, în special, asupra eliberării energiei nucleului de uraniu. A condus lucrările de construcție a primului reactor nuclear la "Universitatea din Chicago", realizând (2 decembrie 1942) prima reacție nucleară
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
al literaturii române după Mihai Eminescu (1850 - 1889). Ideea denumirii acestui volum a fost a lui Nichita Stănescu, ca fiind doar aparent "opusă" conceptului filozofic de metafizică. Este demn de remarcat că însuși Nichita Stănescu nu a considerat anti - meta - fizica ca fiind fizică, dar nici anti - metafizică ca fiind ceva opus metafizicii, ci, desigur altceva. Doar citirea Antimetafizicii, preferabil volumul ediției originale din 1985, va face pe oricine să înțeleagă cât de sus a aruncat marele poet român ștacheta dumnezeirii
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
menționat explicit de catre Andronicus din Rhodos în contextul publicării operelor postume ale lui Aristotel, opere care au fost publicate sub ingrijirea sa, și ce purtau titlul de Metafizica întrucât erau publicate după opera antumă lui Aristotel, cea îndeobște cunoscută ca Fizica. După cum își amintește Aurelian Titu Dumitrescu, Nichita Stănescu ""...voia să transmită neapărat. Simțea că e posesorul unor adevăruri pe care le-a descoperit și n-avea cui să le dea. Și, pentru că el nu se lăuda niciodată, zicea, recunoscîndu-și indirect
Antimetafizică () [Corola-website/Science/298253_a_299582]
-
a „Asociațiunii pentru literatura și cultura poporului român”. În 1987 și-a luat bacalaureatul cu mențiunea „eximio modo maturus”. Tot o bursă, din partea fundației Gojdu, în valoare de 200 de florini, i-a permis să urmeze Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din Cluj (in limba maghiară), unde și-a luat licența în 1891. A fost repartizat la gimnaziul din Brad, dar a rămas încă un an la Cluj, ca bursier de stat la laboratorul de fizică, unde în 1892
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
de Matematică și Fizică a Universității din Cluj (in limba maghiară), unde și-a luat licența în 1891. A fost repartizat la gimnaziul din Brad, dar a rămas încă un an la Cluj, ca bursier de stat la laboratorul de fizică, unde în 1892 și-a luat doctoratul cu lucrarea "Căldura radiantă", fiind primul român care și-a luat doctoratul în această universitate. Între 1892-1934 a fost profesor la liceul din Brad. În 1920 i s-a oferit catedra de fizică
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
fizică, unde în 1892 și-a luat doctoratul cu lucrarea "Căldura radiantă", fiind primul român care și-a luat doctoratul în această universitate. Între 1892-1934 a fost profesor la liceul din Brad. În 1920 i s-a oferit catedra de fizică de la Universitatea din Cluj, dar a preferat să rămână la Brad, unde a devenit director până în 1934, când s-a pensionat. În timpul său gimnaziul a devenit liceu cu clasele V-VIII, el fiind primul său director. În timpul său s-a
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Universitatea din Viena. În 1919 și-a continuat studiile la Facultatea de Științe a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1921. În 1922 a revenit la Brad, ca profesor la liceu, titularizat în 1924, unde a predat fizica și chimia. După pensionarea lui Ioan Radu, din 10 noiembrie 1932 a fost director al liceului până la moarte. A fost considerat extrem de harnic, corect și preocupat de bunul mers al liceului. A fost Protopop al Bradului și dirigintele părintelui Arsenie
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]